Mierea in Terapia Moderna

Mierea in Terapia Moderna

honey-625_625x421_41461133357

Mierea este un produs secundar al nectarului din flori si a tractului aero-digestiv superior al albinei. Mierea are o compozitie chimica complexa care depeninde de sursa florilor. Inca din timpuri stravechi a fost folosita ca medicament si aliment. Pe langa rolul mierii in medicina traditionala,au fost recunoscute propietatile sale si in medicina moderna in urma unor investigatii clinice de laborator efectuate de numerosi cercetatori.

In acest articol vor fi prezentate efectele sale antibacteriene, antioxidante, compozitia chimica, reactiile adverse si cele mai importante utilizari in terapeutica.

  • Compozitia chimica a mierii naturale

Mierea naturala contine aproximativ 200 de substante, dintre care aminoacizi, vitamine, minerale si enzime, dar in cea mai mare parte este alcatuita din zahar si apa.

Principalii constituenti din clasa carbohidratilor sunt: Fructoza (32.56-38.2%) si Glucoza (28.54%-31.3%), care reprezinta 85-95% din totalul de zaharuri direct absorbabile in tractul gastrointestinal.

Alte zaharuri prezente: maltoza, sucroza, izomaltoza.De asemenea, contine si 4-5% fructooligozaharide, care servesc ca agenti probiotici.

Al doilea cel mai important component al mierii este apa. Acizii organici reprezinta 0.57% din compozitia mierii si sunt responsabili the aciditatea mierii si gustul sau caracteristic. Concentratia compusilor minerali variaza de la 0.1 la 1.0% si include: Potasiul, calciul, magneziul, sodiul, sulful, fosforul.

Oligoelemente: Fier, cupru, zinc, mangan.

Vitaminele prezente in miere: Vitamina C, Vitamina B1,Vitamina B2, Vitamina B6.

Enzime: Oxidaze, invertaze, amilaze, catalaze.

  • Propietatiile antimicrobiene ale mierii

A fost dovedit faptul ca mierea are efect inhibitor asupra 60 de specii de bacterii aerobe, anaerobe, gram pozitive si gram negative.

Rezultatele cercetarilor au demonstrat actiunea mierii impotriva: Bacillus anthracis, Corynebacterium diptheriae, Haemophilus influenzae, Klebsiella pneumoniae, Listeria monocytogenes, Mycobacterium tuberculosis, Pasteurella multicoda, Yersinia enterocolitica, Proteus, Pseudomonas aeruginosa, Acinetobacter spp, Salmonella diarrhoea, Sal. typhi, Serratia marcescens, Shigella dysentery, Staphylococcus aureus, Streptococcus faecalis, Strep. mutans, Strep. pneumoniae, Strep. pyogenes si Vibrio cholera.

Studiile in vitro asupra H. pylori (responsabil de gastrita)  au aratat ca a fost inhibat cu o solutie de miere de concentratie 20%.

  • Vindecarea ranilor

Aplicarea mierii ca agent de vindecare a ranilor produce stimularea procesului de vindecare. Mierea are actiune de curatare a ranilor, stimuleaza regenerarea tisulara si reduce inflamatia.

Se poate folosi pe rani, arsuri, gingivita, ulceratii, post-operator.

Mecanisme: Efectele vindecatoare remarcabil de rapide se datoreaza efluxului osmotic si efectului bioactiv al mierii. Enzima glucoza oxidaza  din miere hraneste leucocitele cu glucoza ,acest lucru fiind esential pentru formarea peroxidului de hidrogen, conducand la efectul antibacterian al macrofagelor. In plus, aciditatea mierii contribuie la activitatea antibacteriana. Prezenta aminoacizilor, vitaminelor si a oligoelementelor au in efect nutritiv direct asupra regenerarii tesuturilor.

  • Rolul mierii in afectiunile gastrointestinale

Mierea se administreaza oral pentru a trata si a preveni infectiile gastrointestinale (gastrita, duodenita, ulcerul gastric) produse de bacterii si rotavirusuri.

  Mecanism: Mierea impiedica aderenta bacteriilor de celulele epiteliale din mucoasa gastrica si  acest lucru reprezinta o potentiala strategie pentru prevenirea infectiilor.

Diareea si gastroenterita se trateaza rapid cu miere. Intr-un studiu comparativ, mierea la concentratie 5% (v/v) a redus durata diareei in gastroenterita bacteriana comparativ cu o solutie de zahar. Nicio schimbare nu a fost raportata in cazul gastroenteritei virale. De asemenea ajuta la vindecarea mucoasei intestinale lezate, stimuleaza formarea de noi tesuturi si este in agent antiinflamator.

  • Infectiile fungice

A fost semnalat faptul ca mierea are efecte inhibitorii asupra fungilor. Au fost observate efecte antifungice asupra Aspergillus, Penicillinum, Candida albicans, Dermatofite.

Alte studii au demonstrat faptul ca mierea poate fi utilizata pentru a trata dermatita seboreica si matreata.

  • Efectele antivirale ale mierii

Al-Waili (2004) a investigat efectele administrarii topice ale mierii  asupra leziunilor ale atacului recurent cu herpes. A concluzionat faptul ca aplicarea topica a mierii este o metoda sigura si eficienta pentru leziunile herpesului genital comparativ cu aplicarea unei creme cu Aciclovir.

  • Mierea ca prebiotic si conservant alimentar

Peroxidul de hidrogen si compusii ne-peroxidici cum sunt antioxidantii inhiba multiplicarea Shigella, Listeria monocytogenes, Staph.aureus si ajuta la conservarea alimentelor.

Mierea ajuta la cresterea Bifidobacterium (prebiotic care asigura o microflora intestinala sanatoasa) prin prezenta oligozaharidelor.

  • Efectul antiinflamator al mierii

In studii recente ,a fost demonstrat faptul ca mierea reduce activitatea COX-1 si COX-2, in consecinta avand efecte antiinflamatorii.

Mierea are si propietati imunomodulatoare.

  • Activitatea antioxidanta a mierii.

Mierea naturala contine flavonoizi, acizi fenolici,acid ascorbic, tocoferoli, catalaze, glutation redus, peptide. Acesti compusi actioneaza impreuna si produc un efect antioxidant sinergic.

Cercetatorii au descoperit ca mierea inchisa la culoare are o concentratie mai mare in compusi fenolici,asadar  are o activitate antioxidanta mai puternica.

  • Rolul mierii in bolile cardiovasculare

Antioxidantii prezenti in miere includ: Vitamina C, monofenoli, polifenoli, flavonoide. Aportul de flavonoide este asociat cu un risc scazut de boli cardiovasculare. In boala coronariana, compusii fenolici au actiune anti-trombotica, anti-ischemica, antioxidanta, vasorelaxanta.

Flavonoidele scad riscul de boala coronariana prin 3 actiuni majore: imbunatatesc vasodilatarea coronariana, scad agregarea plachetara si previn oxidarea LDL-colesterol (colesterolul ‘rau’).

  • Reactii adverse

Mierea este relativ lipsita de reactii adverse. Alergia la miere este rar intalnita,dar poate avea loc o reactie adversa la polen sau proteinele din albina prezente in miere. Aplicarea cutanata excesiva a mierii poate duce la deshidratarea tesuturilor. In teorie exista riscul de cresterea a glicemiei daca este aplicata pe rani in suprafata mare in cazul pacientilor diabetici.


Autor: Sara Saijari

Bibliografie:
TAHEREH ETERAF-OSKOUEI, MOSLEM NAJAFI, Traditional and modern uses of natural honey in human diseases: A review,2013.

 

 

Reclame

Un gând despre &8222;Mierea in Terapia Moderna&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s