Cand trebuie sa urmam un tratament cu Antibiotic si cand Nu? Despre utilizarea corecta a antibioticelor.

Cand trebuie sa urmam un tratament cu Antibiotic si cand Nu? Despre utilizarea corecta a antibioticelor.

antibiotic

Utilizarea corectă a antibioticelor și evitarea rezistenței la antibiotic

Dezvoltarea antibioticelor a reprezentat unul dintre marile descoperiri în medicina modernă. Antibioticele pot combate cu succes infecțiile care pun în pericol viața pacientilor. Dar din cauza utilizarii necorespunzătoare a antibioticelor tot mai multe bacterii devin rezistente la antibiotice si  in cazul unor infectii viitoare acestea devin ineficiente. De aceea este deosebit de important să utilizați corect antibioticele.

Antibioticele sunt extrem de eficiente, insa ele sunt folosite prea des,iar utilizarea necorespunzătoare este larg răspândită. Acest lucru a făcut ca multe tipuri diferite de bacterii să devină rezistente (nereactive) la antibiotice. Deoarece rezistența a devenit frecventă, multe boli nu pot fi tratate la fel de bine ca în trecut.

Atunci când utilizați antibiotice, este important să cunoașteți următoarele aspecte pentru a preveni rezistența și reactiile adverse:

 -Antibioticele sunt eficiente numai împotriva bacteriilor. Multe infecții comune sunt de obicei cauzate de viruși. Acestea includ infecții respiratorii cum ar fi tusea, răceala, bronșita sau gripa.

-Dacă v-au fost prescrise antibiotice este important sa respectati numarul de zile ale tratamentului. Nu intrerupeti administrarea chiar daca va simtiti mai bine.

– Luați antibiotice numai dacă este absolut necesar să faceți acest lucru. Antibioticele sunt necesare pentru a trata infecțiile bacteriene grave, cum ar fi infecțiile pulmonare sau meningitele. Nu este cazul sa urmati un tratament cu antibiotice atunci cand suferiti de raceala sau gripa. Antibioticele nu va vor ajuta, deoarece antibioticele luptă doar împotriva bacteriilor, nu si a virusilor. Antibioticele pot avea, de asemenea, efecte secundare, inclusiv reacții alergice,tulburari gastrointestinale și infecții fungice.

-Nu omiteti dozele si respectati intervalul de timp intre doze.

-Nu luați antibiotice prescrise pentru altcineva. Este posibil ca antibioticul să nu fie potrivit pentru boala dumneavoastră.

Utilizarea excesivă și necorespunzătoare ale antibioticelor provoacă efecte secundare și, pe termen lung, reduce eficacitatea acestora.

Cauza rezistentei la antibiotice:

Bacteriile rezistente la antibiotice se dezvoltă ca urmare a adaptării naturale, a schimbărilor spontane ale ADN-ului (mutații) sau atunci când bacteriile diferite schimbă gene unele cu celălalte. Genele poartă toate informațiile genetice ale unei celule. Bacteriile devin rezistente dacă „iau” informațiile genetice care induc rezistența de la alte bacterii și le folosesc ca un scut protector împotriva antibioticelor.

Dacă antibioticele nu sunt luate suficient de mult timp, bacteriile care cauzează infecția pot supraviețui în interiorul corpului. Aceasta crește riscul revenirii infecției. De asemenea, bacteriile rămase s-ar putea adapta și ar putea deveni rezistente.

Utilizarea antibioticelor cu spectru larg, care luptă împotriva multor tipuri diferite de bacterii, crește probabilitatea ca o varietate mare de bacterii să devină rezistente.

Dacă bacteriile sunt rezistente la mai multe antibiotice în același timp, ele sunt numite bacterii multirezistente. Bacteriile multirezistente se găsesc adesea în spitale, deoarece există foarte multe microrganisme  în spitale și multe antibiotice diferite sunt utilizate. Prin urmare, este foarte important ca regulile de igienă din spitale să fie respectate cu atenție – și acest lucru ajută la prevenirea rezistenței bacteriilor.

Care sunt bacteriile rezistente la antibiotice și de ce sunt periculoase?

Tulpinile bacteriilor „streptococi” și „stafilococi” sunt adesea rezistente la antibiotice. Un exemplu este Stafilococul auriu rezistent la meticilină .

Tulpinile rezistente de bacterii nu mai pot fi tratate cu succes cu antibiotice și se pot multiplica liber. Infecțiile cauzate de aceste bacterii durează mult mai mult pentru a se trata. Acest lucru poate avea consecințe grave, în special pentru copiii mici și persoanele cu imunitatea scazuta, cum ar fi persoanele în vârstă și bolnavii cronici.

Sfaturi de care trebuie sa tineti cont atunci cand urmati un tratament cu antibiotice.

Este important să cunoașteți următoarele aspecte atunci când urmati un tratament cu antibiotice:

-Comprimatele pot fi injumatatite numai daca exista o linie mediana pentru rupere iar injumatatirea comprimatelor este avizata in prospect.

 -Antibioticele sunt administrate de obicei cu apă, deoarece administrarea lor împreună cu sucuri de fructe, produse lactate sau alcool pot afecta modul în care organismul absoarbe unele medicamente, inclusiv antibioticele. După administrarea de antibiotice, este posibil să trebuiască să așteptați până la trei ore înainte de a consuma sau a bea orice produs lactat. Sucul de grapefruit și suplimentele alimentare care conțin minerale precum calciul pot, de asemenea afecta eficacitatea antibioticelor.  Aceste aspecte depind si de tipul de antibiotic folosit. Va rog, consultati prospectul sau intrebati medicul sau farmacistul.

-Administrarea antibioticelor se face la 24h sau 12h sau 8h chiar si la 6h. Va rog respectati indicatiile medicului dvs. De asemenea, unele antibiotice se iau inainte sau dupa masa, consultati prospectul sau discutati cu medicul sau farmacistul.

-Deoarece antibioticele pot interacționa cu alte medicamente, este important să ii spuneți medicului dumneavoastră dacă luați și alte medicamente.

Antibioticele nu sunt întotdeauna răspunsul.

Pentru a combate rezistența la antibiotice și a evita reacțiile adverse, trebuie să utilizăm antibioticele în mod corespunzător. Aceasta înseamnă utilizarea antibioticelor numai atunci când este necesar și, dacă este necesar, utilizarea corectă a acestora.

Tabelul bolilor si necesitatea tratamentului cu antibiotic.

Boala/ Afectiune

Cauza

(Virus/ bacterie)

Antibiotic?

(Da/Nu)

Raceala

Virus

Nu

Bronsita/ raceala la plamani

Virus

Nu

Tuse convulsiva

Bacterie

Da

Gripa

Virus

Nu

Durere in gat si febra cauzata de infectia cu streptococi

Bacterie

Da

Durere in gat

Virus

Nu

Otita medie

Virus

Nu

Infectii ale tractului urinar

Bacterie

Da


Antibioticele nu luptă împotriva infecțiilor cauzate de viruși precum răcelile, gripa, gâtul inflamat și bronșita. Chiar și multe infecții ale sinusurilor și urechilor se pot trata fără antibiotice.

Administrarea de antibiotice pentru infecțiile virale, cum sunt răcelile, gripa, gâtul inflamat și bronșita:

Nu va vindeca infecția.

Nu va împiedica raspandirea bolii.

Nu vă va ajuta să vă simțiți mai bine.

-Poate provoca reactii adverse inutile.

-Poate contribui la rezistența la antibiotice.

Odihna, aportul de fluide și medicamentele fără prescripție medicală (OTC) pot fi cele mai bune opțiuni de tratament pentru simptomele asociate infecțiilor virale. Chiar si in cazul medicamentelor fara prescriptie medicala cititi prospectul si intrebati medicul/ farmacistul daca aveti nelamuriri.

Ce puteti face in cazul unei infectii virale:

Pentru a vă simți mai bine atunci când dumneavoastră sau copilul dumneavoastră aveți o infecție virală:

 -Adresați-vă medicului  sau farmacistului dumneavoastră în legătură cu opțiunile de tratament care pot ajuta la reducerea simptomelor.

 -Consumati mai multe lichide.

 -Odihniti-va.

 -Utilizati un umidificator cu vapori reci sau spray-uri nazale cu apa de mare pentru a usura congestia nazala.

 -Pentru durerile in gat utilizati pastile de supt sau spray-uri cu substante analgezice, antibacteriene,anestezice locale, disponibile in farmacii. (Nu administrati pastile de supt la copiii mai mici de 6 ani).

 -Utilizați mierea pentru a ameliora tusea si pentru efectul sau antimicrobian. (Nu dați miere unui copil cu vârsta de sub un an.)

Daca doriti sa stiti mai multe despre mierea in terapia moderna: CLICK AICI

– Dacă sunteți diagnosticat cu gripa, există medicamente antivirale împotriva gripei, care sunt disponibile numai cu prescriptie medicala. Exemple: Zanamivir,oseltamivir.

Sfaturi pentru prevenirea infectiilor:

1.Spălați-vă des pe maini

-Folosiți săpun și apă.

-Spălați-va pentru cel puțin 20 de secunde.

-Utilizați un gel pentru maini pe bază de alcool dacă sapunul si apa nu sunt disponibile.

-Spălați-va pe maini înainte de a prepara sau consuma alimentele.

-Spălați-vă pe maini după folosirea toaletei, dupa ce ati schimbat scutecul, dupa strănut, dupa tuse, dupa aruncarea gunoiului și întoarcerea acasă din locurile publice.

 -Spălați-va înainte și după tratarea unei tăieturi sau rani sau în apropierea unei persoane bolnave.

2.Acasa

-Nu împărțiți obiecte personale, cum ar fi prosoapele, lamele de ras, pensetele și instrumentele de tăiat unghiile.

 -Păstrați bucătăria și băile curate.

 -Nu puneți pe mesele de bucătărie, pungi sau genti cu care ati fost afara.

-Spălați rănile cu săpun și apă. Puteti utiliza produse cu antibiotice fără prescripție medicală, cum ar fi neomicina sau bacitracina, pentru aplicare cutanata.

3.La Sala

– Ștergeți echipamentul de exerciții cu spray-uri sau șervețele pe bază de alcool.

-Puneți un prosop curat peste covorașele de antrenament.

-Daca aveti taieturi/ rani  bandajati-le si pastratile curate si uscate.

-Faceti dus imediat după exercițiile fizice și folosiți prosoape curate.


Autor: Sara Saijari


Bibliografie:

1.IQWiG (Institute for Quality and Efficiency in Health Care)- Using medication: Using antibiotics correctly and avoiding resistance, 2013.

2.CDC (Centers for disease control and prevention)- Antibiotics Aren’t Always the Answer.

3.Consumer reports- Steps to reduce use of antibiotics, 2014.

4.DUMITRU DOBRESCU, SIMONA NEGRES, LILIANA DOBRESCU, RUXANDRA McKINNON, Memomed 2017, Editura universitara.

 

Reclame
Tot ceea ce trebuie sa stii pentru a avea un PAR SANATOS! Despre caderea parului, nutrientii, vitaminele si mineralele esentiale pentru cresterea părului.

Tot ceea ce trebuie sa stii pentru a avea un PAR SANATOS! Despre caderea parului, nutrientii, vitaminele si mineralele esentiale pentru cresterea părului.

dea261677bb529fa6b784c24aea111f1--vintage-vanity-hair-brush

Parul strălucitor și sănătos este un must-have in special pentru femei dar nu numai. Cu toate acestea, părul firav, cu tendinta de cadere, duce la scăderea stimei de sine, și stresul care este legat de acest lucru poate chiar intensifica problema.

In conditii fiziologice 80% din firele de par sunt in perioada de crestere, 1% in perioada de involutie a foliculului de par, iar restul reprezinta parul in perioada de odihna. În funcție de diverși factori, numărul și densitatea firelor de par se pot modifica din cauza unor afectiuni sau carente, în anumite condiții fiziologice sau  în perioada menopauzei. Pierderea zilnică a părului nu trebuie să depășească 70-100 de fire de păr, dar devine o problemă atunci când pierderea este mai mare de 100 de fire de par zilnic pe o perioada de mai mult de câteva săptămâni.

Ciclul firului de par

Fiecare fir de păr este atașat pe scalp printr-un folicul. Există între 100.000 și 350.000 foliculi de păr pe scalpul uman. Fiecare folicul își creste firul de par pentru 1000 de zile (trei ani) și apoi se odihnește pentru o perioadă de aproximativ 100 de zile (trei luni) înainte de a cadea, apoi un fir de păr nou începe să crească. Acest model de creștere urmat de perioada de odihnă variază semnificativ de la o persoană la alta și este influențata de vârstă, dietă și starea de sănătate.

Din ce este format părul?

Părul este în principal format dintr-o proteină numită cheratină care face parte de asemenea din structura unghiilor și formează stratul protector exterior al pielii. 

Caderea parului

Caderea părul în fiecare zi face parte din procesul natural al organismului nostru. Când pierderea părului devine o problema, este important să determinați cauza înainte de a căuta tratamentul adecvat.

Factorii potențiali ne-alimentari pentru căderea părului includ:

Varsta. Pe masura ce inaintam in varsta, exista tendinta ca fibrele de par sa devina mai fine si mai scurte si apare pierderea parului si aparitia firelor de par albe.

Factorul genetic. Caderea parului de cauza genetica este cea mai frecventa problema a caderii parului care afecteaza barbatii si femeile. Debutul este, de obicei, de la mijlocul până la sfârșitul varstei de 20 de ani și este adesea inevitabil. 

Variatiile in greutate.  Pierderea în repetate rânduri a greutății poate avea un efect negativ asupra parului dvs., care devine fragil și lipsit de luciu.    

 Dezechilibrele hormonale. Inclusiv disfuncția tiroidiană, pot produce modificări semnificative ale creșterii și calității părului. De asemenea, variatile hormonale din perioada sarcinii sau a menopauzei pot influenta sanatatea parului.    

Nutrienti esentiali pentru cresterea parului:

Proteinele

Proteinele care  conțin aminoacizi cu sulf: Cisteina și metionina sunt precursori ai sintezei cheratinei, elementul de bază al construcției părului. Subnutriția proteica este o cauza a fragilitatii si a pierderii parului.

Cisteina, ca si component al cheratinei, este prezenta în păr în cea mai mare cantitate (10-17%) și este unul dintre aminoacizii endogeni. Rata de creștere, diametrul părului și sinteza proteinelor depind de cisteină. Forma activă a vitaminei B6 (piridoxal fosfat) mărește încorporarea L-cisteinei in keratină. De asemenea, aminoacizii esențiali care influențează rezistenta părului în piele este L-lizina exogenă, prezentă în principal în partea interioară a rădăcinii părului, si este responsabilă pentru forma și volumul părului. Cu o cantitate insuficientă de lizină din alimentatie, părul devine fragil si subțire.

Proteinele ar trebui să reprezinte 10-15% din valoarea energetică a dietei,  în cantitate de 0,9 g / kg de masă corporală pe zi.Se recomandă ca acestea să fie consumate în principal la micul dejun și cina.

Sursele naturale de aminoacizi: brânza de vaci, iaurtul, peștele, carnea (carnea de vită), carnea de pasare  (curcanul, puiul), boabe (fasole,linte, soia,mazare),  seminte (dovleac, floarea soarelui, susan), oleaginoase (fistic, arahide), produse din cereale (hrisca, orz, orez brun, paine de secara si paine Graham),ouăle (se recomandă consumarea a 2-3 ouă pe săptămână).

Grăsimile

Grăsimile prezente în dietă participă la sinteza hormonilor steroizi, astfel influențează menținerea părului în piele (rezistenta parului). Acizii grași saturați, de asemenea, contribuie la mentinerea rezistentii parului ,prin creșterea secreției de sebum. „Îmbrăcămintea de protecție” pentru piele este produsa din complexe lipidice sub forma de ceramide, steroli și lipide fosforice,acestia reprezinta acizi grași liberi. Deficiența acestor compuși determină scăderea hidratării părului, chiar și  pierderea bulbilor de par. Consumul redus de acizi linoleici și linolenici și acizi grași polinesaturați cu catenă lungă, cauzează pierderea părului.

Surse naturale: Acizii grași din familia acizilor grași polinesaturați omega-3  se găsesc în principal în pești, semințe de in, nuci, germeni de grâu. Acizii grași polinesaturați omega-6, sunt prezenți în uleiurile vegetale. Grăsimile ar trebui să reprezinte 25-35% din aportul caloric zilnic, iar sursa lor ar trebui să fie peștele, carnea de pasare, ouăle, uleiul de măsline și uleiul de rapiță.

Carbohidrații

Carbohidrații influențează de asemenea starea de sanatate a părului. S-a demonstrat că, consumul de alimente foarte prelucrate, bogate în zaharuri simple, este unul dintre factorii indirecți care determină pierderea excesivă a părului. Dieta bogata in zaharuri simple stimuleaza secretia de sebum prin glandele sebacee. În condiții fiziologice, sebumul are un efect benefic asupra părului, totuși, dacă secreția este prea mare, acesta devine hrană pentru microorganismele gasite pe piele, ceea ce provoacă descompunerea triacilglicerolilor conținute în ele. Aceasta conduce la eliberarea acizilor grași iritând și provocând dezvoltarea inflamației. Cantitatea excesivă de acizi grași determină o creștere secundară a secreției de sebum care duce la tulburări de keratinizare.

Acesta este motivul pentru care dieta noastra ar trebui să conțină produse bogate în carbohidrați complecsi, cu un indice glicemic scăzut și bogate in fibre. Carbohidrații ar trebui să constitue 50-70% din aportul caloric zilnic.

Sursa de carbohidrați din dietă ar trebui să provina din pâine din cereale integrale,orez integral, paste făinoase întregrale, legume și fructe cu indice glicemic redus.

Vitamine:

Vitaminele au, de asemenea, un impact pozitiv asupra stării de sanatate a părului,in special: vitamina C, vitamina B și vitamina A.

 Avitaminoza C poate fi o cauză indirectă a cheiliei telogenice. Vitamina C crește absorbția de fier non-hem, provenit din produse vegetale. Produsele care conțin vitamina C sunt: legumele cu frunze verzi (patrunjel, varză, hrean, ardei, broccoli, conopidă, spanac) și fructe (coacăze negre, căpșuni,kiwi, coacăze roșii și citricele).

Rasheed și colab., au evidențiat faptul ca o concentrație scăzută a vitaminei D2 la femeile cu vârsta cuprinsă între 18 și 45 de ani, produce pierderea de păr pe perioada prelungită sau chelia telogenică. Vitamina D promovează diferențierea foliculilor de păr.

Sursa de bază (endogenă) a vitaminei D în organism este sinteza precursorului său prin piele sub influența UVB, rezultand colecalciferolul stabil (vitamina D3). Cu toate acestea, în situația în care contactul cu razele UV este limitată, dieta diversificată ar trebui să compenseze acest deficit.

Cele mai bune surse de vitamina D3 sunt peștele gras (somon, sardine), balena sau uleiul de ficat de ton, precum și produsele care conțin cantități mai mici de vit D3, cum ar fi carnea rosie, carnea de pasare, ouăle și lactatele cu grasimi integrale.

Acidul folic participă la producerea globulelor roșii și a hemoglobinei, care au rolul de a transporta oxigen, printre altele, la țesuturile care clădesc părul. Acidul folic este responsabil pentru stimularea reconstruirii celulelor foliculare ale părului, previne caderea parului și reglează funcționarea glandelor sebacee.

Surse de acid folic: varză, mazare verde, mazăre uscată, fasole albă, sparanghel, sfecla, cod, dar și ouă și ficat de pasăre consumate în cantități mici.

Acidul pantotenic (vitamina B5) previne aparitia  părului alb  prea devreme și îi poate restabili culoarea naturală. Este de asemenea responsabil pentru o creștere corectă a părului, datorită rolului său în diviziunea celulară a foliculului, are proprietăți antiinflamatoare, protejează, are capacități de hidratare, reglează funcționarea glandelor sebacee și accelerează procesul de creare a melaninei.

Alimentele bogate în vitamina B5 care este un amestec de acid pantotenic, panteină, pantenol și coenzima A sunt: ciupercile, conopida, ficatul, soia, ouăle de găină, drojdia, cerealele integrale, fasolea, laptele și legumele cu frunze verzi.

Biotina (vitamina B7, H) este o vitamină care participă la metabolizarea grăsimilor și proteinelor, iar deficiența acesteia poate duce la pierderea părului. Datorită prezenței sulfului, influențează starea de sanatate a pielii, scade secreția de sebum și activează creșterea părului. Deficitului de biotină produce inflamarea cutanată seboreică (conjunctivită, păr gras, căderea părului și fragilitatea unghiilor).

Biotina se găsește în alimentele de origine vegetală (în special în germeni de cereale) și de origine animala: lapte, carne, ficat, gălbenuș de ou,  dar si drojdie și unele alune.

Niacina (vitamina PP) influențează transformarea apei în piele, detoxifică pielea și este necesara pentru mentinerea sanatatii parului.

Principalele surse de niacina din alimente: carne, boabe de grâu integral, legume, semințe, lapte, legume cu frunze verzi, pești, arahide, crustacee și drojdie .

Cobalamina (vitamina B12) poate avea legătură cu pierderea excesivă a părului la femeile cu depresie de cauza anemică .

Sursele vit. B12 sunt produsele de origine animală: carne, pește, ouă, lapte și produse lactate și fructele de mare.

Deficitul de vitamina A, induce scăderea vitezei ciclului de regenerare și a sintezei celulelor. Datorită solubilității sale în grăsimi, vitamin A este responsabilă pentru hidratarea și protejeara părul, oferindu-i rezistență. Cu toate acestea, excesul, provenind de la produse de origine animală se acumulează în ficat,si  poate fi, o cauza a căderii părului acesta fiind motivul pentru care o sursă bună este forma sa provenită din carotenoidele prezente în legume si fructe.

Minerale:

Zincul participa la metabolismul carbohidratilor, proteinelor si grasimilor si in acelasi timp influenteaza foliculii pilosi si cresterea si constructia parului. Deficitul de zinc  suprimă creșterea părului, poate duce la păr subțire, alb și fragil și poate cauza căderea părului.

Deficitul de fier a fost asociat cu pierderea părului ca în alopecia areata si alopecia androgenetică. Fierul ca componentă a hemoglobinei furnizează energie celulelor pentru procesul de diviziune si diferentiere care are ca rezultat producerea de păr. La femeile cu anemie feripriva recunoscută părul este subțire, fragil și cade.

Cele mai bune surse ale acestui element sunt produsele de origine animală care conțin fier mai bine asimilat : carnea de vită, carnea de pasare, ficatul de miel, peștele dar fierul exista si in  produsele vegetale cum sunt soia, fasolea alba, pătrunjelul, caisele și smochinele uscate.

Cuprul este esențial pentru rezistența fibrelor de keratină și participă la maturarea colagenului în vindecarea rănilor .

Cuprul, este prezent în aceleași produse ca și fierul, contribuie la întărirea părului prin influențarea creșterii structurii părului. Deficitul sau ar putea fi cauza părului fragil, cu tendința de a albi mai devreme.

Seleniul joacă un rol important în multe funcții biologice: are actiune antioxidanta,participa la formarea hormonilor tiroidieni, in sinteza ADN, fertilitate și reproducere. Seleniul este o componentă a cel puțin 35 de proteine dintre care multe dintre ele enzime și deficitul sau produce caderea parului si pseudo albinism.  Totusi surplusul de seleniu (fenomen rar) in urma administrarii  suplimentelor cu seleniu poate duce la caderea parului.

Surse alimentare: pâine și cereale, carne, ficat, pește (cod, ton la conerva), ouă și lapte / produse lactate. Fructele și legumele conțin de obicei cantități relativ mici de seleniu.

Magneziul este responsabil pentru procesele de divizare, creștere și maturare a celulelor. Luând în considerare rolul său în reacțiile imunologice, protejând și atenuând stările inflamatorii, acesta contribuie direct sau indirect la căderea părului.

Surse de magneziu din alimente: Cacao, pâine integrală, nuci și legume.

Calciul este, de asemenea, un mineral care joacă un rol semnificativ în menținerea părului într-o stare  de sanatate buna. Concentrația de calciu din păr depășește cu 200 de ori concentrația de calciu în ser și eritrocite. Se recomanda suplimentarea cu calciu in special la femeile aflate in perioda de menopauza, deoarece pierderile de calciu sunt mai mari.

Surse alimentare: produsele lactate care conțin lactoză, care să faciliteze absorbția, precum și soia, patrunjelul , alunele, fasolea albă, nucile, peștele și varza.

In concluzie, un stil de viata sanatos este necesar pentru mentinerea sanatatii parului si a scalpului.


Autor: Sara Saijari

Bibliografie:

1.Zuzanna Sabina Goluch-Koniuszy, Nutrition of women with hair loss problem during the period of menopause.

2.Jo Lewin – Associate nutritionist,What to eat for healthy hair.


Despre imbatranirea pielii:

CLICK AICI

Cum Tratam Greturile, Varsaturile Si Alte Tulburari digestive Si Nu Numai, Cu Ajutorul a 4 Plante Cu Multiple Propietati Curative?

Cum Tratam Greturile, Varsaturile Si Alte Tulburari digestive Si Nu Numai, Cu Ajutorul a 4 Plante Cu Multiple Propietati Curative?

ghimbir

GHIMBIR (ZINGIBER OFFICINALE)

Informații generale:

Ghimbirul este o plantă cu frunze și flori verzi gălbui. In scop medicinal se utilizeaza rizomul de ghimbir ca si condiment sau supliment. Ghimbirul este originar din Asia (China, Japonia și India).

Gimbirul este utilizat în mod obișnuit pentru a trata diferite tipuri de afectiuni digestive, inclusiv raul de mișcare, greata matinala, colici, deranjament stomacal, gaze, diaree, sindromul colonului iritabil, greața, greața cauzată de tratamentul medicamentos impotriva cancerului sau a virusului HIV, greața și vărsăturile după intervenții chirurgicale, precum și pierderea apetitului.

Alte utilizări includ ameliorarea durerii din cauza artritei reumatoide, osteoartrită, durere menstruală, infecții ale tractului respirator superior, tuse, probleme respiratorii, migrene, dureri de cap, bronșită și diabet.

În alimente și băuturi, ghimbirul este utilizat ca agent de aromatizare.

În industria cosmeticelor, ghimbirul este folosit ca parfumant în săpunuri și produse cosmetice.

Cum functioneaza?

Compozitia chimica: ulei volatil, fenoli, rezine, mucilag.

Ghimbirul conține substanțe chimice care pot reduce greața și inflamația. Cercetătorii consideră că substanțele chimice funcționează în principal în stomac și intestine, dar pot funcționa și la nivelul sistemului nervos pentru a reduce senzatia de greața.

 Utilizari și eficacitate pe baza studiilor efectuate:

Ghimbirul se utilizeaza in urmatoarele afectiuni:

Greața și vărsăturile cauzate de tratamentul impotriva HIV / SIDA.

Cercetările sugerează că administrarea de ghimbir zilnic, cu 30 de minute înainte de fiecare doză de tratament antiretroviral timp de 14 zile, reduce riscul de greață și vărsături la pacienții tratați cu medicamente anti-HIV.

Durerile menstruale.

Unele cercetări arată că administrarea a 1500 mg de ghimbir în trei doze zilnice în primele trei zile ale ciclului menstrual poate reduce severitatea durerii menstruale. Un alt studiu arată că administrarea unui extract de ghimbir (250 mg) de patru ori pe zi, timp de 3 zile, la începutul perioadei menstruale, reduce simptomele durerii la 62% dintre persoane.

Greturile matinale.

Administrarea de ghimbir pe cale orala reduce grețurile și vărsăturile la unele femei însărcinate. Administrarea suplimentelor din plante sau medicamente în timpul sarcinii reprezinta o decizie importantă. Înainte de a lua ghimbir, asigurați-vă că discutați riscurile posibile cu medicul dumneavoastra.

Osteoartrita.

Unele cercetări arată că administrarea ghimbirului poate reduce ușor durerea la unii oameni cu o formă de artrită numită „osteoartrită”. Un studiu arată că administrarea a 250 mg dintr-un extract de ghimbir de patru ori pe zi reduce durerea indusa  de artrită la genunchi după 3 luni de tratament. Cercetările sugerează, de asemenea, că masajul cu un ulei care conține ghimbir și portocale reduce rigiditatea și durerea pe termen scurt la persoanele cu dureri de genunchi.

Greața și vărsăturile după operație.

Majoritatea studiilor clinice arată că administrarea a 1 până la 1,5 grame de ghimbir cu o oră înainte de operație pare să reducă greața și vărsăturile în primele 24 de ore după intervenția chirurgicală. Un studiu a constatat că ghimbirul a redus grețurile și vărsăturile cu 38%. De asemenea, aplicarea uleiului de ghimbir de 5% la încheieturile pacienților înainte de intervenția chirurgicală pare să prevină greața la aproximativ 80% dintre pacienți.

 Amețeli (vertij).

Administrarea ghimbirului pare să reducă simptomele de amețeală, inclusiv greața.

Alte utilizari: Raul de miscare, hipoaciditate gastrica, dispepsii, meteorism.

Reactii adverse si siguranta:

Ghimbirul este sigur atunci când este administrat oral în mod corespunzător. Unii oameni pot avea efecte secundare ușoare, inclusiv arsuri la stomac, diaree și disconfort general la nivelul stomacului. Unele femei au raportat sângerări menstruale suplimentare.

Ghimbirul este sigur atunci când este aplicat pe piele în mod corespunzător, pe termen scurt. Insa,poate provoca iritații pe piele pentru unii oameni.

Precauții și avertismente speciale:

Sarcina: Ghimbirul este posibil sigur atunci când este luat pe cale orală in scop medical în timpul sarcinii. Totusi folosirea ghimbirului în timpul sarcinii este controversată. Există îngrijorări cu privire la faptul că ghimbirul ar putea afecta hormonii sexuali fetali. Există, de asemenea, un raport de avort spontan în timpul săptămânii 12 de sarcină la o femeie care a folosit ghimbir pentru greturile matinale. Cu toate acestea, studiile efectuate la femeile gravide sugerează că ghimbirul poate fi folosit în condiții de siguranță pentru greturile matinale fără a afecta fatul.

 Există unele îngrijorări cu privire la faptul că ghimbirul ar putea crește riscul de sângerare, astfel încât unii experți recomandă să nu îl utilizați în apropierea nasterii. Ca și în cazul oricărui medicament administrat în timpul sarcinii, este important să se aiba in vedere beneficiu vs risc. Înainte de a utiliza ghimbirul în timpul sarcinii, discutați cu medicul dumneavoastra.

Alăptarea: Nu există suficiente informații despre siguranța administrării de ghimbir la femeile care alăpteaza. Din motive de siguranta, evitați folosirea.

Tulburări de coagulare: Administrarea ghimbirului poate crește riscul de sângerare.

Diabet: Ghimbirul poate crește nivelul de insulină și / sau poate scădea nivelul de zahăr din sânge. Ca urmare, dozele de medicament pentru diabetul zaharat ar trebui ajustate de catre medicul dvs.

Afectiuni ale inimii: Dozele mari de ghimbir ar putea agrava unele probleme cardiace.

Contraindicatii: gastrite hiperacide, ulcer gastric.

Mod de administrare: condiment sau ca antiemetic (2g pulbere). Infuzie 0.5-1g %. Suplimente alimentare.

menta

MENTA – Frunze sau ulei volatil (MENTHA X PIPERITA)

Informații generale:

Menta este o plantă medicinala. Frunzele și uleiul de menta sunt utilizate pentru actiunea lor in terapeutica.

Menta este utilizata pentru raceala, tuse, infecții ale sinusurilor și infecții respiratorii. De asemenea, este utilizat pentru probleme digestive, inclusiv arsuri la stomac, greață, vărsături, greata matinala, sindromul de colon iritabil, crampe ale tractului gastrointestinal superior si spasme ale vezicii biliare,stomac deranjat, diaree, suprainfectie bacteriana a intestinului subțire, și gaze.

 Menta se foloseste si pentru problemele menstruale, ale ficatului și ale vezicii biliare, si pentru a preveni spasmele in timpul procedurilor de endoscopie.

Uleiul de mentă este aplicat pe piele pentru durerile de cap, dureri musculare, dureri ale nervilor, dureri dentare, inflamarea gurii, condiții articulare, prurit, erupție cutanată alergică, infecții virale și bacteriene, si pentru respingerea tantarilor.

Unii oameni inhalează uleiul de mentă pentru tratarea simptomelor de tuse și răceală și ca analgezic.

În alimente și băuturi, menta este un agent aromatizant.

În industria cosmeticelor, ulei de mentă este folosit ca parfum în săpunuri și cosmetice, precum și ca agent aromatizant în sectorul farmaceutic.

Cum functioneazã?

Compozitia chimica:

Frunzele de menta: ulei volatil, acizi polifenolici (cafeic, clorogenic, rozmarinic, ferulic), taninuri, flavonozide, ac ursolic, carotenoide.

Uleiul volatil de menta: alcooli (mentol,neo/izo/neoizomentol,piperitol), cetone (mentona, neo/izo/neoizomenta, piperitona), esteri, oxizi, hidrocarburi monoterpenice, sesquiterpenice, cumarina (esculetina).

Uleiul de mentă reduce spasmele tractului digestiv. Atunci când este aplicat pe piele, poate provoca căldură pe suprafață pielii, ameliorand durerea.

Utilizari și eficacitate pe baza studiilor efectuate:

Menta se utilizeaza in urmatoarele afectiuni:

Sindromul colonului iritabil.

 Majoritatea cercetărilor arată că administrarea de ulei de mentă  reduce durerile de stomac, balonarea, gazele și  regleaza tranzitul intestinal la persoanele care sufera de sindromul colonului iritabil.

Relaxarea colonului în timpul examenelor medicale.

Arsuri la stomac /dispepsie.

Administrarea  uleiului de mentă pe cale orală, împreună cu uleiul de chimion par să reducă senzatia de plin și spasmele stomacale.De asemenea, menta se foloseste  impreuna cu alte plante medicinale ca tratament in cazul: arsurilor la stomac, refluxului gastro-esofagian, durerilor de stomac, crampe, greață și vărsături.

Spasme cauzate de endoscopie.

 Cercetările arată că uleiul de mentă poate reduce durerea și spasmele la persoanele care fac investigatii endoscopice.

Migrenă si cefalee.

Aplicarea unei soluții de menta pe piele la începutul unei migrene și din nou 30 de minute mai târziu este eficienta in cazul migrenelor.

Alte utilizari: Meteorism, aerofagie, colici abdominale, colite spastice, diaree, insuficienta hepatica, anorexie, dermite puriginoase, dismenoree.

Efecte adverse si siguranță:

Frunzele de Menta și uleiul de mentă sunt, cel mai probabil, sigure atunci când sunt luate pe cale orală în cantități care se găsesc în mod obișnuit în alimente, ceaiuri medicinale sau când sunt aplicate pe piele. Frunzele de menta sunt sigure atunci când sunt consumate pe termen scurt (până la 8 săptămâni). Siguranța utilizării frunzei de mentă pe termen lung nu este cunoscută.

Menta poate provoca unele reacții adverse, inclusiv arsuri la stomac și reacții alergice, inclusiv înroșirea feței, dureri de cap și răni ale gurii.

Contraindicatii: ulei volatil de menta: utilizarea in apropierea ochilor (iritant ocular), afectiuni gastrice.

Mod de administrare: Ulei de menta: Suplimente alimentare, inhalatii (3 picaturi ulei in apa fierbinte), cutanat (pe piele) 2 picaturi in combinatie cu un alt ulei vegetal.

Frunze de menta: infuzie 1% de 2-3x/zi.

armurariu

ARMURARIU (SILYBUM MARIANUM)

Informații generale:

Armurariul este o plantă care este nativă din Europa, aceasta crește până la 2 metri înălțime și are flori mari,violete.

Armurariul este administrat pe cale orală cel mai adesea pentru tulburări hepatice, inclusiv leziuni hepatice cauzate de substanțe chimice, alcool și chimioterapie, precum și leziuni hepatice cauzate de otrăvirea cu ciuperci Amanita phalloides, icter, boală hepatică inflamatorie cronică, ciroză hepatica și hepatită cronică.

 De asemenea, se utilizeaza in cazul arsurilor la stomac, dispepsiei, tulburări ale vezicii biliare, prostată mărită (hiperplazia benigna de prostata), tulburări de sânge numite beta-talasemie, infertilitate si diabet zaharat.

Cum functioneazã?

Compozitia chimica: flavonolol lignani, flavonoli (quercetol, aigenol), flavonololi (taxifolina), amestecul constituentilor flavonolignare= silimarina ( formata din silibina, silidianina, silicristina), ulei gras cu ac linoleic, ac oleic, ac palmitic, fitosteroli.

Semințele de armurariu,protejeaza celulele hepatice de substanțe chimice și substantele toxice. De asemenea, are efecte antioxidante și antiinflamatorii.

Utilizari și eficacitate pe baza studiilor efectuate:

Armurariul se utilizeaza in urmatoarele afectiuni:

 Diabet zaharat.

Unele cercetări arată că administrarea de silimarina, un compus chimic găsit în Armurariu, împreună cu tratamentul medicamentos poate scădea nivelul zahărului din sânge, colesterolului total, al LDL- colesterolului (colesterolul rau) și a trigliceridelor la persoanele cu diabet zaharat. Alte cercetări sugerează că administrarea de silimarina de trei ori pe zi reduce rezistența la insulină la persoanele cu diabet zaharat.

Arsuri la stomac /dispepsie.

 Când se utilizează zilnic timp de 4 săptămâni, reduce severitatea refluxului gastro-esofagian, durerilor de stomac, crampelor, grețurilor și vărsăturilor (in combinatie cu alte plante medicinale).

Alte utilizari: Vome biliare, eructatii, litiaza biliara, hepatite cornice, steatoza hepatica.

Efectele secundare si siguranța:

Armurariul, este sigur atunci când este administrat pe cale orala pentru majoritatea adulților. Totusi poate avea uneori un efect laxativ. Alte reacții adverse mai puțin frecvente sunt: greața, diareea, indigestia, gazele intestinale, balonarea,senzatia de plin și pierderea apetitului.

Precauții și avertismente speciale:

Sarcina și alăptarea: Nu există suficiente informații despre siguranța administrării armurariului , pentru femeile gravide sau care alapteaza. Ca masura de siguranta, evitați folosirea.

Alergie: Armurariul poate provoca o reacție alergică la persoanele care sunt sensibile la familia de Asteraceae / Compositae (crizanteme,galbenele,margarete..etc.).

 Diabetul zaharat: Anumite substanțe chimice din armurariu ar putea scădea nivelul de zahăr din sânge la persoanele cu diabet zaharat. Ajustări ale dozelor medicamentoase pot fi necesare.

Daca suferiti de urmatoarele afectiuni: cancerul de sân, cancerul uterin, cancerul ovarian, endometrioza sau fibromul uterin, evitati folosirea armurariului pentru ca poate avea efecte similare cu estrogenul.

Mod de administrare: Suplimente alimentare, infuzia de frunze sau seminte proaspat zdrobite 3%.

afin

AFIN (VACCINIUM MYRTILLUS)

Informații generale:

Fructele uscate, coaja și frunzele de Afin sunt utilizate in medicina naturista.

Afinele sunt folosite pentru îmbunătățirea vederii, inclusiv pentru a imbunatati vizibilitatea pe timp de noapte. De asemenea, sunt utilizate pentru tratarea afectiunilor oculare, cum ar fi cataracta și tulburări ale retinei. Există unele dovezi in acest sens.

Afinul se utilizeaza pentru afecțiuni ale inimii și a vaselor de sânge, incluzând ateroscleroza, vene varicoase, scăderea fluxului sanguin în vene și dureri în piept.

 De asemenea,este utilizat pentru sindromul de oboseală cronică , hemoroizi, diabet, osteoartrită, guta, infecții ale pielii, tulburări gastrointestinale, boli renale și infecții ale tractului urinar.

Cum functioneazã?

Compozitie chimica: glicozide ale cianidolului, delfinidolului, malvidolului, petunidolului, taninuri catehice, pectine.

Afinele contin compusi chimici denumiti taninuri care pot ajuta la ameliorarea diareei, precum si a iritatiei gatului, prin reducerea inflamatiei. Există unele dovezi că substanțele chimice găsite în frunzele de afin pot ajuta la scăderea nivelului de zahăr din sânge și  a colesterolului. Unii cercetători cred că substanțele chimice numite flavonoide din frunzele de afin ar putea îmbunătăți, de asemenea, circulația la persoanele cu diabet zaharat. Problemele de circulație pot dăuna retinei ochiului.

Utilizari și eficacitate pe baza studiilor efectuate:

Afinele se utilizeaza in urmatoarele afectiuni:

Probleme de circulație (insuficiență venoasă cronică).

 Cercetările sugerează că administrarea de extract de afine (173 mg) care conține anumite substanțe chimice, numite antociani, zilnic timp de 30 de zile, reduce simptomele asociate cu insuficienta venoasă cronică .

Probleme cu retina ochiului la persoanele cu diabet zaharat sau hipertensiune arterială (retinopatie).

Consumul de fructe de afin care conțin o cantitate mare de antocianozide, pare să îmbunătățească problemele retinei asociate cu diabetul zaharat sau hipertensiunea arterială.

 Alte utilizari: Vome, meteorism, dispepsii, diaree acuta, stomatita, colibaciloza.

Efecte secundare si siguranță:

Fructele de afin uscate sunt sigure pentru majoritatea oamenilor atunci când sunt consumate în cantități normale.

Extractele din fructele de afin sunt sigure atunci când sunt administrate pe cale orală pentru utilizare in scop terapeutic timp de până la un an.

Frunzele de afine sunt POSIBIL NESIGURE cand sunt luate in doze mari sau pentru o perioada lunga de timp.

Precauții și avertismente speciale:

Sarcina sau alăptarea: Nu sunt date suficiente, pentru siguranta dumneavoastra evitati folosirea in timpul sarcinii sau alaptarii.

 Diabet: Frunzele de afine pot scădea nivelul de zahăr din sânge. Folosirea frunzelor de afine, împreună cu medicamentele pentru diabet zaharat, poate determina scăderea glucozei din sânge. Monitorizați cu atenție glicemia.

Mod de administrare: Doza zilnica 20-60 g fructe, decoct 5% -fierbere 10 minute, suplimente alimentare.


Autor: Sara Saijari

Bibliografie:

1.Dobrescu Dumitru, Fitoterapie: Plantele izvor de sanatate, Editura Universitara, Bucuresti, 2015.

2.Webmd.com

 

Frumusetea Vine Din interior. Cum Putem Preveni Imbatranirea Pielii?

Frumusetea Vine Din interior. Cum Putem Preveni Imbatranirea Pielii?

health_beauty

Legătura dintre nutriție și starea de sanatate pielii sau, mai degrabă, efectul nutriției asupra îmbătrânirii pielii a reprezentat un domeniu de cercetare interesant nu numai pentru oamenii de știință, ci și un domeniu comun de interes pentru oameni de-a lungul anilor, de la cele mai vechi timpuri până în prezent. Îmbătrânirea pielii constă din două procese distincte din punct de vedere clinic și biologic. Prima este îmbătrânirea intrinsecă a pielii, care reprezintă îmbătrânirea din punct de vedere cronologic și afectează pielea în același mod in care imbatranesc toate organele interne. Al doilea este îmbătrânirea extrinseca a pielii ca rezultat al factorilor externi și a mediului, în special expunerea cronica la soare și la radiatii ultraviolete (UV), dar și fumatul, poluarea, privarea de somn și nutriția necorespunzătoare.

Insa, putem sa prevenim îmbătrânirirea pielii din cauze extrinsece. Cea mai bună strategie de prevenire împotriva acțiunii nocive a radicalilor liberi este un stil de viață bine reglementat (restricție calorică, îngrijire corporală și exerciții fizice pentru organism), cu condiții de stres scăzute și o dietă nutrițională echilibrată, in special bogata in alimente bogate în antioxidanți.

Cercetătorii au descoperit  ca antioxidanții, cum sunt carotenoizii, tocoferolii și flavonoidele, precum și vitaminele (A, C, D și E), acizii grași omega-3, unele proteine ​​și lactobacilii sunt considerați agenți capabili să promoveze sănătatea și frumusețea pielii. In acest articol vor fi prezentate pe larg, ce trebuie sa consumam pentru a preveni imbatranirea pielii:

VITAMINE:

ACIDUL L-ASCORBIC (VITAMINA C)

Vitamina C, denumită și acidul L-ascorbic, este solubilă în apă, fotosensibilă și este cel mai important antioxidant hidrofil. Vitamina C nu este sintetizată în mod natural de organismul uman și, prin urmare, este necesar un aport alimentar adecvat de vitamina C, esențial pentru o dietă sănătoasă.

Cele mai bogate surse naturale sunt fructele și legumele proaspete, exemple: citricele, coacăzul negru, macesul, guava, ardeiul iute si patrunjelul.

 Acidul L-ascorbic poate fi utilizat pe cale orală și locala pentru beneficiile sale asupra pielii. Vitamina C este un cofactor , care stabilizează structura colagenului. De asemenea, joacă un rol în absorbția de fier și crește biodisponibilitatea seleniului.

Cele mai frecvente manifestări cutanate care însoțesc deficitul de vitamina C sunt atribuite afectarii  sintezei de colagen. Se manifesta prin keratoza foliculilor de păr, în principal pe brațele superioare și foliculii devin hemoragici. În plus, deficitul de vitamina C provoacă scorbut, o boală cu unele manifestări, cum ar fi fragilitatea, leziuni ale pielii, sângerări la nivelul gingiilor, ușurință în apariția vânătăilor sau vindecare lenta a rănilor.

Acidul ascorbic se utilizează local în diferite produse cosmetice, de exemplu pentru iluminarea pielii in cazul pigmentarii, pentru creme anti-îmbătrânire și in formulări pentru protecție solară.

Un studiu pe termen lung a observat efectele unei combinații de acid ascorbic și D-α-tocoferol (vitamina E)  pe leziuni epidermice induse de UVB. Tratamentul a fost bine tolerat și ar putea fi folosit profilactic împotriva efectelor periculoase ale iradierii solare UV și a cancerului de piele, conform autorilor.

TOCOFEROLII (VITAMINA E)

Complexul de vitamina E este un grup de 8 compuși numiți tocoferoli. Tocoferolul este un antioxidant legat de membrana liposolubilă și, în consecință, un agent de curățare a radicalilor liberi, în special a oxigenului puternic reactiv. Tocoferolul este ca vitamina C, un antioxidant endogen, non-enzimatic, natural.

Cantități mari de tocoferol se gasesc în legume, uleiuri vegetale cum ar fi uleiul de germeni de grâu, uleiul de floarea-soarelui, uleiul de șofrănel și semințe, porumb, soia și unele feluri de carne. Aportul de vitamina E din surse naturale actioneaza impotriva reticularii colagenului și  peroxidarii lipidelor, ambele fiind responsabile pentru îmbătrânirea pielii.

Vitamina E aplicată topic este utilizata pentru reducerea eritemului, pentru arsuri solare, pentru afectarea cutanata indusa de UVB și a fotocarcinogenezei în majoritatea studiilor publicate.

Deficitul de vitamina E a fost asociat cu un tip de edem cu eritem papular sau seboreic, uscăciunea și depigmentarea pielii la sugarii prematuri.

Există numeroase studii clinice care au testat efectele tocoferolului. Administrarea pe cale orala de combinații a vitaminelor C și E, impreuna cu alți compuși fotoprotectori, au crescut dramatic efectele fotoprotective, deoarece acestea actioneaza sinergic.

CAROTENOIZII (VITAMINA A, Β-CAROTEN, ASTAXANTIN, RETINOL)

Carotenoizii sunt derivați ai vitaminei A, la fel ca β-carotenul, astaxantina, licopenul și retinolul, care sunt antioxidanți foarte eficienți și posedă proprietăți fotoprotectoare.

Β-carotenul este cel mai proeminent membru al grupului de carotenoizi, coloranți naturali care se găsesc în dieta umană. În comparație cu alte carotenoide, rolul primar al β-carotenului este activitatea sa ca provitamina-A. În plus, β-carotenul poate acționa și ca un agent de curățare a radicalilor lipidici, așa cum s-a demonstrat in vitro.

Exemple de fructe și legume care conțin β-caroten: Morcovi, dovleac, cartofi dulci, mango și papaya.

β-carotenul este un fotoprotector endogen, iar eficacitatea sa de a preveni formarea de eritem indus de UV a fost demonstrată în diferite studii. La voluntarii sănătoși, administrarea orală de β-caroten timp de 12 săptămâni poate duce la o reducere a eritemului indus de UV. Efecte similare au fost descrise la voluntarii care au primit o dietă bogată în licopen.

Astaxantina se găsește în microalge, drojdie, somon, păstrăv, krill, creveți, raci și crustacee. Efectele de protecție UV ale extractului de alge care conține 14% astaxantină in comparatie cu  astaxantina sintetică au fost testate. A rezultat faptul ca Astaxantina are efect fotoprotector si ofera protectie impotriva modificarilor celulare produse de razele UVA.

Licopenul este un pigment carotenoid roșu aprins și un compus fitochimic găsit în roșii și alte fructe și legume de culoare roșie, cum ar fi morcovii roșii, pepenii verzi și papaya (dar nu si căpșunile sau cireșele). Deși licopenul este din punct de vedere chimic caroten, nu are activitate ca vitamina A.

Β-carotenul și licopenul sunt, de obicei, carotenoizii dominanți în sângele și țesuturile umane și sunt cunoscuți că modulează proprietățile pielii atunci când sunt ingerate ca suplimente sau ca produse alimentare. Deși nu pot fi comparate cu protecția solară, există dovezi că protejează pielea împotriva arsurilor solare (eritemul solar) prin creșterea apărării bazale împotriva deteriorării mediate de razele UV.

Retinolul este important pentru corpul uman; Desi, corpul uman nu il poate sintetiza. Retinolul, este esențial pentru creșterea, diferențierea și protejarea țesuturilor epiteliale și are rol in reproducere.

Aportul de retinol trebuie să provină din alimentatie. Retinolul natural se gaseste in ficat, lapte, gălbenușul de ou, brânza și peștele gras, etc. Vitamina A (retinolul) naturală și sintetica prezintă activități biologice similare. Exista diferitele produse cu retinol, cum sunt produsele cosmetice și suplimentele alimentare.

VITAMINA D

La om, vitamina D,acționează ca un prohormon și corpul uman il poate sintetiza singur prin expunerea la soare. Pielea este principalul loc pentru sinteza de vitamina D3 mediată de UV-B și sinteza 1,25-dihidroxi vitaminei D3. Cantități mai mici de vitamina D2 și D3 provin din consumul  de alimente pe bază de produse animale, cum ar fi peștele gras sau gălbenușul de ou. Unele produse precum laptele si cerealele pot fi îmbogățite cu vitamina D.

Excesul de vitamina D (din suplimente alimentare mai rar din alimentatie) este stocat în grăsimea corpului și poate avea efecte toxice. Toxicitatea se manifesta prin: greață, vărsături, apetit scăzut, slăbiciune, scădere în greutate și constipație.

Pielea este unul dintre țesuturile cheie ale sistemului endocrin al organismului uman. Pe lângă rolul său în homeostazia calciului (mentinerea echilibrului) și integritatea osoasă, 1,25-dihidroxi vitamina D3 [1,25 (OH) 2D3] este de asemenea esențială pentru numeroase funcții fiziologice incluzând răspunsul imun, eliberarea citokinelor inflamatorii și reglarea creșterii și diferențierii țesuturilor normale și maligne din san, plămân și colon. 1,25 (OH) 2D3 protejează celulele pielii umane de moartea celulară indusă de UV și apoptoza.

O data cu cresterea in varsta, capacitatea pielii de a produce vitamina D3 scade și, în consecință, efectul protector al vitaminei este redus. Prin urmare, vitamina D și suplimentarea cu calciu au o importanță deosebită în rândul populației vârstnice.
Chang et al, de asemenea, sugerează o asociere între îmbătrânirea pielii și nivelurile de 25 (OH) D3, un alt precursor al vitaminei D.

Multe alte studii care au testat tratamentul oral cu vitamina D au demonstrat prevenirea cancerului de piele, care este legată de efectele anti-îmbătrânire.

POLIFENOLII:

Polifenolii au atras atenția comunității de cercetare anti-îmbătrânire în ultimul deceniu, în principal din cauza proprietăților lor antioxidante. Studiile demonstreaza rolul lor  în prevenirea diferitelor boli asociate stresului oxidativ, cum ar fi cancerul și bolile cardiovasculare și neurodegenerative.

Polifenolii se găsesc în fructe si băuturi derivate din plante, cum ar fi sucurile de fructe, ceaiurile si cafeaua. Legumele, cerealele, ciocolata și leguminoasele uscate sunt de asemenea surse pentru aportul total de polifenoli.

Câteva mii de molecule având o structură polifenolică au fost identificate în plante care sunt implicate, în general, în apărarea împotriva radiației UV sau a agresiunii de către agenții patogeni. În funcție de structura chimica, polifenolii pot fi împărțiți în mai multe grupuri funcționale diferite, cum ar fi acizii fenolici, flavonoidele, stilbenele și lignanele. Flavonoidele sunt de asemenea împărțite în flavone,  izoflavone și flavanone, fiecare cu o structură chimică ușor diferită.

S-a raportat că conținutul polifenolic al alimentelor poate fi redus prin metodele de preparare a mâncării. De exemplu, ceapa, care este o sursă majoră de acizi fenolici și flavonoizi, și roșiile pierd între 75% și 80% din conținutul lor inițial când sunt fierte peste 15 minute, 65% atunci când sunt gătite într-un cuptor cu microunde și 30% cand cartofii sunt prajiti.

Studiile de laborator privind diferiți polifenoli, cum ar fi polifenolii din ceaiul verde, proantocianidinele din semințele de struguri, resveratrolul, silimarina și genisteinul, efectuate pe animale pe o inflamație cutanată indusă de UV, stres oxidativ și leziuni ADN, au sugerat că acesti polifenoli in combinatie cu protecția solară, cresc capacitatea de a proteja pielea de efectele adverse ale radiațiilor ultraviolete, inclusiv riscul de apariție a cancerului de piele.

UBIQUINOL (COENZIMA Q10):

Coenzima Q10 (CoQ10) este o substanță endogenă (sintetizată de organism), asemănătoare vitaminelor, care este în principal stocată în țesuturile grase ale organismului. Este prezentă în  celulele eucariote, în primul rând în mitocondrii și joacă un rol important în lanțul de transport al electronilor în respirația celulară aerobă, generând energie. Ubiquinolul este de asemenea cunoscut ca un compus antioxidant puternic.

 Sursele  CoQ10 din alimentație includ peștii grași (cum ar fi somonul și tonul), organele (cum ar fi ficatul) și cerealele integrale. Cantitatea de CoQ10 necesară organismului uman poate fi obținută printr-o dietă echilibrată, totuși în farmacii CoQ10 este disponibila sub formă de suplimente alimentare. Ca substanță liposolubila este mai bine absorbita când este luata cu mese bogate în grăsimi. CoQ10 este, de asemenea, adăugată în diferite produse cosmetice.

PRE- ȘI PROBIOTICELE

Termenul de probiotic este definit ca „microorganisme vii, care, atunci când sunt consumate în cantități adecvate, conferă un efect asupra sănătății gazdei.”
Cele mai frecvent utilizate probiotice la om și la animale sunt enterococii, lactobacili și bifidobacteriile, care traiesc in mod natural in tractul intestinal.

Un prebiotic este o componentă alimentară neviabilă care conferă un beneficiu pentru sănătatea gazdei asociată cu modularea microbiotei. Oligofructoza și alte oligozaharide sunt prebiotice care au un efect semnificativ asupra populației de florei intestinale, stimulând populațiile bifidobacteriale.

În prezent, găsirea de alternative la antibiotice pentru tratamentul pielii este in voga in randul cercetatatorilor . S-a constatat că, similar microflorei intestinale, microbiota pielii joacă un rol benefic asupra sanatatii pielii.

Anumite probiotice (Lactobacillus johnsonii NCC 533)  pot ajuta la menținerea homeostaziei pielii prin modularea sistemului imunitar al pielii.

ACIZII GRAȘI ESENȚIALI (VITAMINA F):

Acizii grași esențiali sunt acizi grași polinesaturați derivați din acizii linolenici, linoleici și oleici. Acizii grasi esentiali nu pot fi sintetizati de catre organismul uman și trebuie  consumate alimente bogate in acesti compusi.

Acizii grasi esentiali sunt prezenti in multe surse naturale, cum ar fi peștele și crustaceele, semințele de in, ulei de cânepă, uleiul de soia, uleiul de canola, semințele de chia, semințele de dovleac, semințele de floarea soarelui, legumele cu frunze, nuci, semințele de susan, avocado, somon și ton alb.  De asemnea exista suplimente alimentare pe baza de ulei de peste bogate in acizi grasi omega 3.

Acestia sunt esențiali pentru sinteza lipidelor tisulare, joacă un rol important în reglarea nivelurilor de colesterol și sunt precursori ai prostaglandinelor.

Cantitățile mai mari de acid linoleic au fost asociate cu o probabilitate mai scăzută de uscăciune senilă a pielii și atrofie cutanată ( simptome ale imbatranirii pielii), reducerea inflamatiei induse de UV, inhibarea formarii ridurilor provocata de expunerea cronica la radiatii UV si intensificarea sintezei de colagen.


Autor: Sara Saijari

Bibliografie:

Silke K. Schagen, Vasiliki A. Zampeli, Evgenia Makrantonaki, Christos C. Zouboulis , Discovering the link between nutrition and skin aging, 2012.

 

Boala sezonului: ALERGIA-tratament medicamentos

Boala sezonului: ALERGIA-tratament medicamentos

alergie 1

Exista mai multe categorii de medicamente care pot fi utilizate in tratarea simptomelor, in cazul alergiilor. Medicamentele pentru alergie sunt disponibile sub formă de comprimate, siropuri, solutii, capsule gelatinoase moi, solutii/suspensii/pulberi pentru inhalat, spray-uri nazale, picături oculare, creme pentru aplicare cutanata și injectabile. Unele se elibereaza fara prescriptie medicala (OTC); altele sunt disponibile numai pe bază de prescripție medicală (acestea vor fi marcate cu rosu si *).

ANTIHISTAMINICELE H1

Antihistaminicele blochează receptorii histaminei. Histamina, este o substanță care este eliberată de sistemul imunitar în timpul unei reacții alergice.

Comprimate, capsule gelatinoase moi, siropuri si solutii
Antihistaminicele orale, disponibile fara prescriptie medicala (OTC) și cu prescripție medicala, ușurează simptomele alergiei: nasul care curge, mancarimea la nivelul ochilor, urticaria, inflamatia și alte simptome ale alergiilor. Deoarece unele dintre aceste medicamente pot provoca somnolență, luați-le cu prudență când trebuie să conduceți sau să faceți alte activități care necesită vigilență.

Antihistaminicele care tind să provoace somnolență includ: Antihistaminicele de generatia I (antihistaminice de noapte):

Difenhidramina* (CALMABEN)

Clorfeniramina*

Prometazina*

Meclozina*

Ciproheptadina* (PERITOL)

-Clemastina (TAVEGYL)

Aceste antihistaminice sunt mult mai puțin susceptibile sa provoace somnolență, de exemplu:

Antihistaminice de generatia II (antihistaminice de zi):

-Cetirizina (ZYRTEC, ALERID, CELERG, LETIZEN, REACTIN)

Desloratadina* (AERIUS, AZOMYR)

Fexofenadina* (ALLEGRA, TELFAST)

Levocetirizina* (XYZAL, CEZERA, ZENARO)

-Loratadina (CLARITINE, FLONIDAN, LORASTAMIN)

Rupatadina* (TAMALIS)

 –Bilastina*  (BORENAR)

Picaturi nazale
Antihistaminicele sub forma de spray-uri nazale ajută la ameliorarea strănutului, a mancarimilor sau a scurgerii nasului, si a congestiei sinusurilor. Efectele secundare ale spray-urilor nazale antihistaminice pot include gust amar, somnolență sau oboseală. Soluțiile nazale antihistaminice pe baza de reteta includ:

-Acid cromoglicic* (ALERGOROM)

– Azelastina* (ALLERGODIL)

Picaturile oculare (colire)
 Antihistaminicele sub forma de picaturi oculare, pot fi utilizate pentru a usura mancarimea ochilor, si pentru ochii roșii si inflamati. Aceste picături  pot avea in compozitie si alte substante medicamentoase pe langa antihistaminice.
Efectele secundare pot include dureri de cap și ochi uscați. Exemplele includ:

-Acid cromoglicic (ALERGOROM)

-Acid N-acetil aspartil glutamic (NAABAK)

Azelastina* (ALLERGODIL)

Emedastina* (EMADINE)

 –Ketotifen* (ZABAK, ZADITEN)

Olopatadina* (OPATANOL)

DECONGESTIONANTELE
Decongestionantele sunt utilizate pentru o ușurare rapidă și temporară a congestiei nazale și a sinusurilor. Acestea pot provoca insomnie, dureri de cap, creșterea tensiunii arteriale și iritabilitate. Nu sunt recomandate pentru femeile însărcinate sau pentru persoanele cu tensiune arterială crescută, boli cardiovasculare, glaucom sau hipertiroidism.

Comprimate
Decongestionantele orale elimină congestia nazală și congestia sinusurilor, cauzate de rinita alergică. Decongestionantele, cum este pseudoefedrina, sunt disponibile in combinatie cu antihistaminicele in mai multe preparate farmaceutice, de exemplu:

Desloratadina și pseudoefedrina* (AERINAZE)

Loratadina și pseudoefedrina* (CLARINASE)

 Picături nazale
Picăturile decongestionante nazale ușurează congestia nazală și sinusală dacă sunt utilizate pentru o perioadă scurtă de timp. Utilizarea repetată a acestor medicamente pentru mai mult de trei zile consecutive poate avea ca rezultat congestie recurentă si agravata. !Atentie: A nu se utiliza mai mult de 3 zile consecutive! Exemplele includ:

-Oximetazolina (AFRIN)

-Efedrina (RINONEF-T)

-Xilometazolina (OLYNTH, BIXTONIM XYLO)

-Nafazolina (RINOFUG)

-Tramazolina (MUCONASAL SPRAY)

 -Fenilefrina (BIOFLU NAZAL)

CORTICOSTEROIZII
Corticosteroizii ușurează simptomele alergiei prin suprimarea inflamației.

Picaturi nazale
Picaturile nazale cu corticosteroizi previn și ușurează inflamatia, strănutul și scurgerea nazala. Efectele secundare pot include miros sau gust neplăcut, iritație nazală și sângerări nazale. Exemplele includ:

Budesonid* (RHINOCORT AQUA)

Furoatul de fluticazonă*(AVAMYS)

Propionat de fluticazonă* (FLIXONASE)

Mometazonă* (KALMENTE,NASONEX)

Dipropionat de Beclometazona* (RINOCLENIL)

Pivalat de Tixocortol* (PIVALONE)

Corticosteroizi cu administrare inhalatorie
Corticosteroizii inhalatorii sunt adesea utilizați zilnic ca parte a tratamentului pentru astm cauzat de complicatiile declansate in urma alergiilor. Efectele secundare sunt, în general, minore și pot include iritația gurii și a gâtului.
Anumite forme farmaceutice inhalatorii combina corticosteroizii cu alte medicamente pentru astm. Exemple de medicaente utilizate pe cale inhalatorie:

Beclometazona*  (CLENIL JET)

Budesonid* (BUDIAIR, FRENOLYN)

Ciclesonid* (ALVESCO)

Fluticazona*  (ARQUIST, FLIXOTIDE)

Mometazona* (ASMANEX TWISTHALER)

Picaturi de ochi
Corticosteroizii sunt folosiți pentru a trata simptomele alergiilor la nivel ocular: ochii rosii,iritati si mancarimea de la nivelul ochilor, atunci cand alte medicamente utilizate nu au fost eficiente. Un medic specializat în afecțiuni oculare (oftalmolog) monitorizează, de obicei, utilizarea acestor picături din cauza riscului de afectare a vederii, cataractă, glaucom și infecție. Exemplele includ:

-Betametazona (OPHTAMESONE)

Dexametazona* (MAXIDEX)

Fluorometolona* (FLUMETOL S)

Comprimate si forme farmaceutice lichide
Corticosteroizii  administrati pe cale orala sunt utilizați pentru a trata simptomele severe cauzate de toate tipurile de reacții alergice. Utilizarea pe termen lung poate provoca cataracta, osteoporoza, slăbiciune musculară, ulcere gastrice, creșterea zahărului din sânge (cresterea glicemiei) și creșterea întârziată a copiilor. Corticosteroizii orali pot, de asemenea, agrava hipertensiunea.
Exemple:

-Dexametazona*

-Prednisolon*

-Prednison*

Metilprednisolon* (MEDROL)

Creme pentru aplicare cutanata
Corticosteroizii reduc simptomele reacțiilor alergice cutanate, cum ar fi mâncărimea, înroșirea pielii, descuamarea sau alte iritații ale pielii.
Efectele secundare pot include decolorarea și iritarea pielii. Utilizarea pe termen lung, în special a corticosteroizilor puternici, poate duce la subțierea pielii și la perturbarea nivelurilor hormonale normale.

Exemplele includ:

Corticosteroizi cu potenta slaba (grupa I)
 Hidrocortizon*

Corticosteroizi cu potenta moderata (grupa II)

Butirat de Hidrocortizon*

Corticosteroizi puternici (grupa III)

-Betametazona*

-Acetonid de Fluocinolon* 

-Fluocortolon*

-Mometazona* (ELOCOM)

-Fluticazona* (CUTIVATE)

-Aceponat de metilprednisolon* (ADVANTAN)

Corticosteroizi foarte puternici (grupa IV)

Clobetasol* (DERMOVATE)


Autor: SARA SAIJARI

Bibliografie:

Agentia nationala a medicamentelor si a dispozitivelor medicale- ANMDM

DUMITRU DOBRESCU, SIMONA NEGRES, LILIANA DOBRESCU, RUXANDRA McKINNON, Memomed 2017, Editura universitara.

Mayo clinic, Allergy medications.