Deosebirea dintre ALERGIE și RĂCEALĂ și tratamentul diferențiat.

Deosebirea dintre ALERGIE și RĂCEALĂ și tratamentul diferențiat.

alergie raceala

Dacă aveți nasul înfundat sau dacă strănutati și tușiți, primul dvs. gând este că aveți o răceală. Cu toate acestea, aceste simptome sunt comune atât răcelilor, cât și alergiilor.

 Însă, este important să le diferențiam pentru a putea determina tratamentul potrivit.

 Cum se manifestă răceala?

 Răceala este cauzată de un virus. Deși simptomele și gravitatea lor pot varia, au în general aceleași caracteristici de bază:

-Pe lângă tuse și strănut, simptomele răcelii pot include durere în gât și nas înfundat.

-Răcelile mai severe pot provoca, de asemenea, dureri de cap, febră și dureri la nivelul corpului.

-Recuperarea în cazul răcelii este de obicei rapidă. Durata de manifestare a bolii este de 3-14 zile.

Cum se manifestă alergia?

 Alergiile apar atunci când sistemul imunitar are o reacție adversă exagerată la anumite substanțe. Când o persoană este expusă unui declanșator de alergii, cunoscut sub numele de alergen, sistemul imunitar eliberează histamină. Această eliberare a histaminei este cea care cauzează simptomele alergiei.

 Pe lângă strănut, tuse și congestie nazală, simptome comune cu răcelile. Alergiile prezintă și simptome specifice:

-lăcrimare

-mâncărimi la nivelul ochilor

-erupții cutanate.

Alergenii pot fi: 

 -polenurile de la anumite plante

 -acarienii

 -părul de animale

 -veninul de insecte

 -alimente precum alunele, nucile, laptele, ouăle dar și legumele și fructele pot provoca o reacție alergică.

Caracteristici

Răceală

Alergie

Durată

3-14 zile

De la câteva zile la câteva luni atât timp cât persoana este în contact cu alergenul.

Anotimp

În timpul iernii dar este posibil să apăra și în restul anului.

În orice perioadă a anului dar în special primăvara și toamna.

Apariția simptomelor

Simptomele apar la câteva zile după expunerea la virus.        

Simptomele pot să apăra imediat ce am luat contact cu alergenul.

Simptome

Răceală

Alergie

Tuse

Frecvent

Câteodată

Dureri musculare

Câteodată

Niciodată

Oboseală

Câteodată

Câteodată

Febră

Rar

Niciodată

Mâncărime și iritație la nivelul ochilor 

Rar

Frecvent

Dureri în gât

Frecvent

Câteodată

Nas înfundat

Frecvent

Frecvent

Diagnosticarea alergiilor:

 Pentru diagnosticarea alergiilor, este necesar să vă programați la un medic ORL-ist și/sau alergolog. 

 O varietate de teste pot fi utilizate pentru diagnosticarea alergiilor. Testul prick reprezintă un test care se face prin plasarea unei soluții cu alergen pe pielea care a fost anterior ușor înțepată. Este utilizat pentru a determina care polenuri/ alimente/ veninuri de insecte declanșează o reacție alergica. Însă există și analize de sânge  care pot detecta prezența anticorpilor în vederea diagnosticării unei alergii.

 Tratamentul răcelii:

 Atenție! Medicamentele eliberate numai pe bază de prescripție medicală vor fi marcate cu roșu și *

1.DECONGESTIONANTELE

 Decongestionantele sunt utilizate pentru o ușurare rapidă și temporară a congestiei nazale și a sinusurilor. Acestea pot provoca insomnie, dureri de cap, creșterea tensiunii arteriale și iritabilitate. Nu sunt recomandate pentru femeile insărcinate sau pentru persoanele cu tensiune arterială crescută, boli cardiovasculare, glaucom sau hipertiroidism.

 a.Picături nazale:

 Picăturile decongestionante nazale usurează congestia nazală și sinusală dacă sunt utilizate pentru o perioadă scurtă de timp. Utilizarea repetată a acestor medicamente pentru mai mult de trei zile consecutive poate avea ca rezultat congestie recurentă și agravată. !Atenție: A nu se utiliza mai mult de 3 zile consecutive! 

 Exemplele includ:

 -Oximetazolina (Afrin)

 -Efedrina (Rinonef-T)

 -Xilometazolina (Bixtonim  Xylo, Olynth)

 -Nafazolină (Rinofug)

 -Tramazolina (Muconasal spray)

  -Fenilefrina (Bioflu nazal)

 2.ANALGEZICELE-ANTIPIRETICE

 Sunt medicamente utilizate pentru  ameliorarea durerilor ușoare sau moderate, cum sunt nevralgiile,artralgiile, mialgiile, entorsele, luxațiile, durerile postoperatorii, dismenoreea, cefaleea și pentru a scădea febra.

 -Acid acetilsalicilic (Aspirina)

 –Metamizol* (Algocalmin)

 -Propifenazona

 -Paracetamol

 3.ANTIINFLAMATOARELE  NESTEROIDIENE (AINS)

 AINS sunt substanțe analgezice-antipiretice-antiinflamatoare, predominant fiind efectul  antiinflamator.

 -Ibuprofen (Nurofen, Advil, Ibalgin,Paduden). UTILIZAT UZUAL ÎN PREPARATELE PENTRU RĂCEALĂ ȘI GRIPĂ.

 -Flurbiprofen (Strepsils intensive miere și lămâie)

 4.ANTIVIRALE

 Antiviralele utilizate în tratamentul și profilaxia gripei cauzate de virusul gripal A și B:

 –Zanamivir* (Relenza)

 –Oseltamivir* (Tamiflu)

 5.PREPARATE PENTRU ZONA ORO-FARINGIANĂ

 a.Antiseptice:

 -Ambazon (Faringosept)

 -Clorhexidină (Drill pastile, Hexoraletten N)

 -Hexetidina (Hexoral)

 b.Alte produse: 

Conțin o combinație de substanțe antiseptice (Amilmetacrezol; alcool 2,4 diclorobenzilic, clorură de benzoxoniu,digluconat de clorhexidină, cetilpiridiniu clorură, clorură de benzalconiu), anestezice locale (clorhidratul de lidocaină, benzocaina), antibiotice (Tirotricina), antiinflamatoare nesteroidiene (Benzidamina).

 -Amilmetacrezol, alcool 2,4 diclorbenzilic  (Strepsils clasic/ miere și lămâie/prune/ eucalipt/fără zahăr)

 -Amilmetacrezol, alcool 2,4 diclorbenzilic, acid ascorbic, ascorbat de sodiu (Strepsils orange-viț C)

 -Amilmetacrezol, alcool 2,4 diclorbenzilic, levomentol (Strepsils mentol, Neo-angine)

 -Amilmetacrezol, alcool 2,4 diclorbenzilic, clorhidrat de lidocaină (Strepsils plus)

 -Clorură de benzoxoniu, clorhidrat de lidocaină (Orofar)

 -Tirotricina, clorhidrat de lidocaină, digluconat de clorhexidină (Trachisan)

  -Clorură  de  benzalconiu, mentol, ulei de mentă, ulei de eucalipt, timol (Septolete- D)

 -Cetilpiridiniu clorură, Benzocaina (Septolete plus)

 – Cetilpiridiniu clorură (Septolete apple/cherry/lemon)

 – Cetilpiridiniu clorură, Benzidamina clorhidrat (Septolete omni)

 6.PREPARATE PENTRU TRATAMENTUL TUSEI

 a.EXPECTORANTE

 Au acțiune expectorantă prin fluidificarea sputei și se utilizează în cazul tusei productive, bronșitei acute și cronice.

 -Guaifenesina (Robitussin expectorans, Bioflu expectorant)

 -Preparate farmaceutice din plante (Bronchipret TP, Herbion Ivy, Prospan, Sirop de pătlagină, Calmofluid-T, Plantaginol, Mucohelix).

 b.MUCOLITICE

 Reduc vâscozitatea sputei și favorizează expectorația prin stimularea mișcării cililor. Se utilizează în afecțiuni bronho-pulmonare acute și cornice, traheobronsite acute și cornice, laringite, bronhopneumonii, emfizem, mucoviscidoză, atelectazie.

 -Acetilcisteina (ACC, Fluimucil)

 -Bromhexină

 -Carbocisteina (Humex expectorant)

 -Ambroxol (Mucosolvan)

 c.ANTITUSIVE

 Alcaloizi din opiu și deriv:

 Acțiune antitusivă prin deprimarea centrului tusei, cu acțiune analgezică (Codeina) sau fără efect analgezic dar cu risc de dependența (Dextrometorfan). Se utilizează în tratamentul tusei iritative, uscate.

 –Codeina*

 –Dextrometorfan*  (Tussin, Humisec)

 Alte antitusive:

 Au acțiune deprimantă pe centrul tusei și  se utilizează în tusea iritativă, uscată, neproductivă.

 -Oxeladina (Paxeladine)

 -Butamirat (Sinecod)

 Tratamentul Alergiei:

 Atenție! Medicamentele eliberate numai pe bază de prescripție medicală vor fi marcate cu roșu și *

1.ANTIHISTAMINICELE H1

 Antihistaminicele blochează receptorii histaminei. Histamina, este o substantă care este eliberată de sistemul imunitar în timpul unei reacții alergice.

 a.Comprimate, capsule gelatinoase moi, siropuri și soluții

 Antihistaminicele orale, disponibile fără prescripție medicală (OTC) și cu prescripție medicală, usurează simptomele alergiei: nasul care curge, mâncărimea la nivelul ochilor, urticaria, inflamația și alte simptome ale alergiilor. Deoarece unele dintre aceste medicamente pot provoca somnolentă, luați-le cu prudentă când trebuie să conduceți sau să faceți alte activităti care necesită vigilentă.

 Antihistaminicele care tind să provoace somnolentă includ: Antihistaminicele de generația I (antihistaminice de noapte):

 –Difenhidramina* (CALMABEN)

 –Clorfeniramina*

 –Prometazina*

 –Meclozina*

 –Ciproheptadina* (PERITOL)

 -Clemastina (TAVEGYL)

 Aceste antihistaminice sunt mult mai puțin susceptibile să provoace somnolentă, de exemplu: 

 Antihistaminice de generația II (antihistaminice de zi):

 -Cetirizina (ZYRTEC, ALERID, CELERG, LETIZEN, REACTIN)

 –Desloratadina* (AERIUS, AZOMYR)

 –Fexofenadina* (ALLEGRA, TELFAST)

 –Levocetirizina* (XYZAL, CEZERA, ZENARO)

 -Loratadina (CLARITINE, FLONIDAN, LORASTAMIN)

 –Rupatadina* (TAMALIS)

  –Bilastina*  (BORENAR)

 b.Picături nazale

 Antihistaminicele sub formă de spray-uri nazale ajută la ameliorarea strănutului, a mâncărimilor sau a scurgerii nasului, și a congestiei sinusurilor. Efectele secundare ale spray-urilor nazale antihistaminice pot include gust amar, somnolentă sau oboseală. Soluțiile nazale antihistaminice pe bază de rețetă includ:

 –Acid cromoglicic* (ALERGOROM)

 – Azelastina* (ALLERGODIL)

 c.Picăturile oculare (colire)

  Antihistaminicele sub formă de picături oculare, pot fi utilizate pentru a ușura mâncărimea ochilor, și pentru ochii roșii și inflamați. Aceste picături  pot avea în compoziție și alte substanțe medicamentoase pe lângă antihistaminice. 

 Efectele secundare pot include dureri de cap și ochi uscați. Exemplele includ:

 -Acid cromoglicic (ALERGOROM)

 -Acid N-acetil aspartil glutamic (NAABAK)

 – Azelastina* (ALLERGODIL)

 –Emedastina* (EMADINE)

  –Ketotifen* (ZABAK, ZADITEN)

 –Olopatadina* (OPATANOL)

 2.DECONGESTIONANTELE

 Decongestionantele sunt utilizate pentru o ușurare rapidă și temporară a congestiei nazale și a sinusurilor. Acestea pot provoca insomnie, dureri de cap, creșterea tensiunii arteriale și iritabilitate. Nu sunt recomandate pentru femeile insărcinate sau pentru persoanele cu tensiune arterială crescută, boli cardiovasculare, glaucom sau hipertiroidism.

 a.Comprimate

 Decongestionantele orale elimină congestia nazală și congestia sinusurilor, cauzate de rinită alergică. Decongestionantele, cum este pseudoefedrina, sunt disponibile în combinație cu antihistaminicele în mai multe preparate farmaceutice, de exemplu:

 –Desloratadina și pseudoefedrina* (AERINAZE)

 –Loratadina și pseudoefedrina* (CLARINASE)

  b.Picături nazale

 Picăturile decongestionante nazale usurează congestia nazală și sinusală dacă sunt utilizate pentru o perioadă scurtă de timp. Utilizarea repetată a acestor medicamente pentru mai mult de trei zile consecutive poate avea că rezultat congestie recurentă și agravată. !Atenție: A nu se utiliza mai mult de 3 zile consecutive! Exemplele includ:

 -Oximetazolina (AFRIN)

 -Efedrina (RINONEF-T)

 -Xilometazolina (OLYNTH, BIXTONIM XYLO)

 -Nafazolină (RINOFUG)

 -Tramazolina (MUCONASAL SPRAY)

  -Fenilefrina (BIOFLU NAZAL)

 3.CORTICOSTEROIZII

 Corticosteroizii usurează simptomele alergiei prin suprimarea inflamației.

 a.Picături nazale

 Picăturile nazale cu corticosteroizi previn și usurează inflamația, strănutul și scurgerea nazală. Efectele secundare pot include miros sau gust neplăcut, iritație nazală și sangerări nazale. Exemplele includ:

 –Budesonid* (RHINOCORT AQUA)

 –Furoatul de fluticazonă*(AVAMYS)

 – Propionat de fluticazonă* (FLIXONASE)

 –Mometazonă* (KALMENTE,NASONEX)

 –Dipropionat de Beclometazona* (RINOCLENIL)

 –Pivalat de Tixocortol* (PIVALONE)

 b.Corticosteroizi cu administrare inhalatorie

 Corticosteroizii inhalatorii sunt adesea utilizați zilnic ca parte a tratamentului pentru astm cauzat de complicațiile declanșate în urmă alergiilor. Efectele secundare sunt, în general, minore și pot include iritația gurii și a gâtului.

 Anumite forme farmaceutice inhalatorii combină corticosteroizii cu alte medicamente pentru astm. Exemple de medicaente utilizate pe cale inhalatorie:

 –Beclometazona*  (CLENIL JET)

 –Budesonid* (BUDIAIR, FRENOLYN)

 –Ciclesonid* (ALVESCO)

 –Fluticazona*  (ARQUIST, FLIXOTIDE)

 –Mometazona* (ASMANEX TWISTHALER)

 c.Picături de ochi

 Corticosteroizii sunt folosiți pentru a trata simptomele alergiilor la nivel ocular: ochii roșii,iritați și mâncărimea de la nivelul ochilor, atunci când alte medicamente utilizate nu au fost eficiente. Un medic specializat în afecțiuni oculare (oftalmolog) monitorizează, de obicei, utilizarea acestor picături din cauza riscului de afectare a vederii, cataractă, glaucom și infecție. Exemplele includ:

 -Betametazona (OPHTAMESONE)

 –Dexametazona* (MAXIDEX)

 –Fluorometolona* (FLUMETOL S)

 d.Comprimate și forme farmaceutice lichide

 Corticosteroizii  administrați pe cale orală sunt utilizați pentru a trata simptomele severe cauzate de toate tipurile de reacții alergice. Utilizarea pe termen lung poate provoca cataractă, osteoporoză, slăbiciune musculară, ulcere gastrice, creșterea zahărului din sânge (creșterea glicemiei) și creșterea intarziată a copiilor. Corticosteroizii orali pot, de asemenea, agrava hipertensiunea.

 Exemple:

 –Dexametazona*

 –Prednisolon*

 –Prednison*

 –Metilprednisolon* (MEDROL)

 e.Creme pentru aplicare cutanată

 Corticosteroizii reduc simptomele reacțiilor alergice cutanate, cum ar fi mancărimea, înroșirea pielii, descuamarea sau alte iritații ale pielii. 

 Efectele secundare pot include decolorarea și iritarea pielii. Utilizarea pe termen lung, în special a corticosteroizilor puternici, poate duce la subțierea pielii și la perturbarea nivelurilor hormonale normale.

 Exemplele includ:

 Corticosteroizi cu potență slabă (grupa I)

  –Hidrocortizon*

 Corticosteroizi cu potență moderată (grupa II)

 –Butirat de Hidrocortizon*

 Corticosteroizi puternici (grupa III)

 –Betametazona*

 –Acetonid de Fluocinolon* 

 –Fluocortolon*

 –Mometazona* (ELOCOM)

 –Fluticazona* (CUTIVATE)

 –Aceponat de metilprednisolon* (ADVANTAN)

 Corticosteroizi foarte puternici (grupa IV)

 –Clobetasol* (DERMOVATE)

 Concluzii:

 Deși simptomele alergiilor și răcelilor pot fi similare, este important să le diferențiam pentru a putea optimiza tratamentul.

 Dacă simptomele nu se imbunătățesc odată cu începerea tratamentului sau dacă se înrăutățesc, consultați medicul pentru a exclude o afecțiune medicală gravă, cum ar fi infecții ale tractului respirator sau astm.


Autor: Farm. Sara Saijari


Bibliografie:

Camille Noe Pagán, Carol DerSarkissian, Allergies, Cold, or Flu: Why Do You Feel Icky?, WebMD.

Dumitru Dobrescu, Simona Negres, Liliana Dobrescu, Ruxandra Mckinnon, Memomed 2017, Editura universitara.

Judith Marcin, Stephanie Faris, Kristeen Cherney, Stephanie Watson, Is It Allergies or a Cold?, 2018, Healthline.

Mayo clinic, Allergy medications.

Melinda Ratini, Is It a Common Cold or Allergies?, 2017, WebMD.

Nomenclator, Agentia nationala a medicamentelor si a dispozitivelor medicale- ANMDM.

 

 

Greață, oboseală sau migrene? S-ar putea să suferiți de…

Greață, oboseală sau migrene? S-ar putea să suferiți de…

Close_up_of_a_white_flower_with_a_green_white_and_orange_center

Suferiți de migrene, oboseală și greață? Este posibil să suferiți de sindromul premenstrual. Această perioadă de timp după ovulație și înainte de începerea sangerării poate declanșa simptome precum dureri de cap, oboseală și greață. Experții estimează că aproximativ 85% din femeile care au menstruație prezintă cel puțin unul sau mai multe simptome de sindrom premenstrual în fiecare lună.

Simptomele premenstruale variază de la femeie la femeie. Pe lângă grețuri mai pot apărea următoarele simptome:
-Erupții acneiforme
-Dureri și senzația de umflare a sânilor
-Oboseală
-Tulburări de somn
-Balonare
-Constipație
-Diaree
-Migrenă 
-Dureri de spate
-Dureri articulare sau musculare
-Modificări ale apetitului
-Probleme cu concentrare
-Iritabilitate
-Anxietate
-Depresie.

S-ar putea să aveți o senzație de greață pe măsură ce corpul dumneavoastră trece prin modificări hormonale în timpul menstruației dumneavoastră. Crampele și durerile de cap obișnuite vă pot accentua starea de rău. Menstruația declansează, de asemenea, un grup de substanțe chimice în corpul dvs. numite prostaglandine care pot provoca, de la dureri de cap la greață pană la diaree.

Cum puteți preveni și trata senzația de greață acasă?

Pentru a ameliora senzația de greață puteți apela la aceste sfaturi:
1.Inspirați aer curat.
2.Aplicați o compresă rece pe frunte.
3.Beți apă pentru a menține un nivel optim de hidratare.
4.Mâncați alimente ușor de digerat, ex. banane, orez, mere, pâine prăjită și ceai.
5.Mâncați puțin și des.
6.Consumați bomboane cu ghimbir.
7.Faceți o plimbare în aer liber sau faceți alt exercițiu moderat timp de 30 de minute.

Remedii naturale pentru grețurile persistente: 

Ghimbirul (Zingiber officinale):

 Ghimbirul ajută la ameliorarea oricărui tip de greață indiferent de cauză (sindrom premenstrual, rău de miscare…etc.).

Acțiunea antiemetică a ghimbirului este atribuită constituenților rizomului shogaol și gingerol, care stimulează fluxul de salivă, bilă și secreții gastrice și galanolactona, care poate acționa ca un antagonist competitiv la receptorii serotoninei 5-HT3. De asemenea, stimulează contracțiile antralice, reducerea zonei antrale postprandial și accelerarea golirii gastrice.

Contraindicații:
Ghimbirul nu se utlizeaza la persoane care au afecțiuni legate de coagularea sângelui (ghimbirul poate acționa ca anticoagulant). Se evită utilizarea ghimbirului în sarcină și alăptare. Este contraindicată administrarea la pacienții cu calculi biliari.

Interacțiuni:
Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): Ghimbirul poate crește tendința de sângerare la utilizarea concomitentă cu AINS (diclofenac, ibuprofen…etc.).

Anticoagulante / antiplachetare: deoarece ghimbirul poate inhiba formarea tromboxanului și agregarea plachetară, utilizarea concomitentă cu anticoagulante poate crește riscul de sângerare. Dar, conform unei revizuiri sistematice, dovezile actuale sunt neconcludente, așadar, este nevoie de studii suplimentare.

Antidiabetice: Ghimbirul poate determină scăderi adiționale ale glicemiei.

Tacrolimus: Tratamentul cu ghimbir crește concentrațiile plasmatice de tacrolimus.

Ciclosporină: Utilizarea concomitentă a determinat scăderea concentrației de ciclosporină în sânge, în vivo.

Ceaiurile de ghimbir și suplimentele alimentare sunt disponibile în farmacii, drogherii sau la plafar.

Musețelul (Chamomilla recutita)

Mușețelul este folosit în medicină de mii de ani. Se spune că este un relaxant digestiv și poate ameliora flatulența, grețurile și vărsăturile. Mușețelul are, de asemenea, proprietăti antiinflamatorii, care pot ajuta la alte ameliorarea crampelor uterine.

Activitatea antiinflamatorie a mușețelului implică eliberarea prostaglandinei E induse de LPS în macrofagele RAW 264.7 prin inhibarea activitătii enzimei COX-2.

Contraindicații:
Persoanele alergice la produsele vegetale din familia Compositae, cum sunt crizantemele, ar trebui să evite acest produs.

Interacțiuni:
Anticoagulante / Antiagregante plachetare: Mușețelul poate crește efectul anticoagulantelor și poate inhiba activitatea plachetară datorită conținutului său de cumarină.

Sedative: Mușețelul poate mări efectele sedativelor.

Substraturile citocromului P450: Mușețelul inhibă CYP1A2, CYP2C9, CYP2D6 și CYP3A4 și poate afecta concentrația intracelulară a medicamentelor metabolizate de aceste enzime.

Ciclosporină: Utilizarea concomitentă a determinat creșterea concentrațiilor serice de ciclosporină.

Ceaiurile de musețel și suplimentele alimentare sunt disponibile în farmacii, drogherii sau la plafar.

Menta (Mentha piperita)

Menta, de asemenea este un produs vegetal care poate ameliora senzația de greață și vărsăturile. Mai mult decât atât, are un gust minunat.

Uleiul de mentă, ameliorează simptomele afecțiunilor tractului gastrointestinal datorită rolului său în reglarea proceselor dependente de canalul de calciu la nivel gastric și intestinal. Mai exact, uleiul de mentă și mentolul produc un efect antispastic la nivelul tractului gastrointestinal prin diminuarea influxului de calciu.

Contraindicații:
Pacienții care au antecedente de colecistită, hernie hiatală sau boală de reflux gastroesofagian ar trebui să consulte un medic înainte de a consuma mentă.
Femeile insărcinate ar trebui să evite utilizarea excesivă a uleiului de mentă.

Interacțiuni:
Felodipină: Uleiul de mentă crește biodisponibilitatea felodipinei.

Ciclosporină: Uleiul de mentă măreste biodisponibilitatea ciclosporinei la șobolani. Cu toate acestea, a fost raportat că un pacient cu transplant renal a avut un nivel scăzut de ciclosporină după consumarea ceaiului din plante care conține mentă.

Substraturile citocromului P450: Uleiul de mentă a demonstrat că inhibă enzimele CYP1A2 / 2C8 / 2C9 / 2C19 / 2D6 și 3A4 și poate afecta concentrația intracelulară a medicamentelor metabolizate de aceste enzyme.

5-fluorouracil: Ulei de mentă, atunci când este aplicat extern, poate crește absorbția cutanată a 5-fluorouracilului.

Ceaiurile de mentă și suplimentele alimentare sunt disponibile în farmacii, drogherii sau la plafar.

Uleiurile esențiale:
Aromaterapia vă poate ajuta să scăpați de senzația de greață. Puteți utiliza uleiurile esențiale de ghimbir, musețel sau mentă. Pentru inhalarea uleiurilor esențiale puteți utiliza un difuzor. Mai multe detalii despre utilizarea uleiurilor esențiale găsiti aici:

https://farmacistacublog.wordpress.com/2018/03/06/utilizarea-in-siguranta-a-uleiurilor-esentiale/

Suplimente alimentare și medicamente utilizate pentru ameliorarea grețurilor pe termen lung:

Vitamina B6
Vitamina B6 poate ușura senzația de greață și vărsăturile.
Într-un studiu referitor la grețurile din timpul sarcinii, femeile au primit vitamina B6 pe parcursul zilei. Într-un grup de 31 de femei, 15 prezentau greață înainte de studiu. Acest număr a scăzut aproape la jumătate-la doar opt-după ce au luat vitamina B6. Medicii sugerează o doză zilnică cuprinsă între 50 și 100 mg de vitamina B6.

Alte vitamine și minerale care pot ajuta la ameliorarea senzației de greață:
-Acid folic (400 micrograme)
-Calciu cu vitamina D (1000-1300 mg)
-Magneziu (400 mg)
-Vitamina E (400 U.I.)

Alte suplimente alimentare:
-Black Cohosh (Cimicifuga racemosa)
-Mielăreaua (Vitex Agnus Castus)
-Ulei de luminiță/Evening Primrose (Oenothera biennis)

AINS (Antiinflamatoare nesteroidiene):
Medicamentele de tip over-the-counter (OTC) pot, de asemenea, să ușureze simptomele sindromului premenstrual cum sunt migrenele și durerile abdominale sau de spate. Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) ajută la reducerea durerii, și a inflamației determinate de prostaglandine. Ex. Ibuprofen.

ATENȚIE! Discutați întotdeauna cu medicul sau farmacistul înainte de a lua medicamente sau suplimente alimentare. Așa cum a fost prezentat în acest articol pot exista intearcțiuni între suplimente alimentare și medicamente sau exista contraindicații dacă suferiți de anumite afecțiuni. Citiți cu atenție prospectul și asigurați-vă că utilizați suplimente alimentare de calitate ce conțin extracte standardizate!


Autor: Sara Saijari


Bibliografie:

Alana Biggers MD, Ashley Marcin, What Causes Nausea Before Your Period, and How Is It Treated?, healthline.com, 2017.
Chamomile, About Herbs, Botanicals & Other Products, Memorial Sloan Kattering Cancer Centre, mskcc.org.
Ginger, About Herbs, Botanicals & Other Products, Memorial Sloan Kattering Cancer Centre, mskcc.org.
Peppermint, About Herbs, Botanicals & Other Products, Memorial Sloan Kattering Cancer Centre, mskcc.org.

Toxiinfecția Alimentară- Cauze, Simptome, Tratament, Profilaxie.

Toxiinfecția Alimentară- Cauze, Simptome, Tratament, Profilaxie.

aliment poza

Toxiinfecțiile alimentare apar cel mai frecvent în timpul sezonului de primăvară-vară, când temperaturile ridicate favorizează multiplicarea bacteriilor patogene din alimente. 

 Sursele de infectare sunt reprezentate de persoanele cu infecții tegumentare stafilococice, purtătorii aparent sănătoși de stafilococ, animalele bolnave sau purtătoare, solul contaminat în urma dejecțiilor animale sau umane. Alimentele încriminate pentru majoritatea toxiinfecțiilor alimentare sunt ouăle și preparatele din ouă (maioneze, sosuri), laptele și derivatele lactate, carnea, preparatele de cofetărie.


 Agenții patogeni care produc toxiinfectia alimentară:

 Patogeni frecvenți: 

-Campylobacter sp.

 -Salmonella sp.

 -E.coli 

-Listeria 

-Vibrio cholerae 

-Shigella

 -Brucella

 -Bacillus cereus

 -Streptococcus.

 Enterotoxine frecvente ( endotoxine care țintesc intestinul și care produc boala chiar în lipsa agentului microbian):

 -Staphylococcus aureus 

-Clostridium botulinum 

-Clostridium perfringens

 -Bacillus cereus.


Simptomatologia generală:

 -Vărsături 

 -Scaune diareice

 -Febră

 -Dureri abdominale

  Atenție! În urma scaunelor diareice frecvente și a vărsăturilor abundente, apare deshidratarea pacientului care poate varia de la ușoară la severă. 


TOXIINFECȚIA CU CAMPYLOBACTER 

 Nr.1 în incidența toxiinfecțiilor alimentare la om.

 Agenți patogeni: frecvent Campylobacter jejuni, C.coli.

 Surse de infestare: carne, frecvent carcase de broiler, apă, lapte nepasteurizat.

Incubație: 2-5 zile 

Rezistentă: Supraviețuiesc în mediul extern câteva săptămâni/luni. La congelator rezistă câteva luni. Sunt distruși prin prelucrare termică. Sensibili la anumite antibiotice.

Manifestări clinice și simptome: C.jejuni – produce leziuni ale mucoaselor jejunului, ileonului, colonului-Diaree, febră, dureri abdominale, greață, vomă. Foarte rar simptome neurologice grave.


 SALMONELOZE

  După campilobacterioze sunt cele mai frecvențe toxiinfecții alimentare.

 Agenți patogeni: Salmonella enterica serovar enteriditis (S. enteriditis) (85% din salmoneloze) ,Salmonella enterica serovar typhimurium (S. typhimurium), Salmonella enterica serovar typhi (S.typhi) și paratyphi.

 Surse de infestare: Păsări, ouă, bovine, porcine,-pești, crustacee etc. prin contact direct sau prin alimente.

 Rezistentă: Supraviețuiesc în mediu extern câteva săptămâni/luni.  La congelator supraviețuiesc 2-3 luni. Sunt distruse termic și au sensibilitate la antibiotice și dezinfectante pe bază de clor.

 Incubație: 12-48 ore. 

 Manifestări clinice și simptome: Inflamație acută a mucoasei intestinale cu aspect de gastroenterită. Debut brusc cu colici abdominale, grețuri, vărsături, cefalee, diaree, febră, scaune frecvente (verzui, cu mucozități) ,pierderi de lichide și electroliți, scade diureza, crește tensiunea arterială, tahicardie, hipopotasemie, hipocloremie, hipocalcemie, acidoză metabolică.


 TOXIINFECȚIA CU ESCHERICHIA COLI (E. coli) 

 E.coli este o bacterie comensala în tubul digestiv al omului și animalelor. Tulpile implicate în patologia umană și veterinară sunt cele care posedă anumiți markeri de patogenitate.

 Toxiinfecția cu ECVT (Escherichia coli producătoare de verocitotoxine):

 Surse de infestare:  Poate fi transmisă de la o persoană la altă, din tractul digestiv al animalelor (bovine). Apă infestată. Alimentele provenite de la animale bolnave (lapte nepasteurizat, carne tocată) sunt sursa principală a îmbolnăvirii la om. 

 Incubație: 3-5 zile. 

 Caracteristici: Bacteria se multiplică în intestin și produc distrugerea microvililor aderând la mucoasa intestinală.

 VEROTOXINE = familie de exotoxine cu subunităti proteice înrudite care sunt absorbite în circulație în primele stadii ale infecției cu ECTV -lezează celule tintă precum celulele endoteliale ale capilarelor renale sau din alte organe și țesuturi. 

Manifestări clinice și simptome: Diaree nespecifică ,colită hemoragică, sindrom uremic hemolitic (SUH), insuficientă renală acută, trombocitopenie, anemie hemolitică microangiopatică.


 LISTERIOZĂ (Listeria monocytogenes) 

 Agenți patogeni: Listeria spp. – principala specie implicată în patologia umană L.monocytogenes-afectează în special persoanele în vârstă, bolnavii cronici, persoanele imunocompromise, femeile gravide, nou-născuții.

 Surse de infestare: alimente contaminate: Carne și produse vegetale netratate termic; Lapte, brânză și alte produse care conțin lapte nepasteurizat;  Pește și fructe de mare; Alimente ready-to-eat contaminate. 

 Rezistență: Foarte bună la temperaturi joase; înmulțire la 0-4 grade Celsius.

Patogenitate: Nu toate tulpinile de L. monocytogenes posedă același grad de patogenitate; depinde de prezența anumitor markeri de virulență. 


 TOXIINFECȚIA ALIMENTARĂ STAFILOCOCICĂ 

 Intoxicația este produsă de endotoxină și nu de stafilococ.

 Surse de infestare: Om bolnav ,lapte, carne provenite de la animale bolnave. 

 Incubație: 2-8 ore.

 Manifestări clinice și simptome: Debut brusc cu cefalee, grețuri, vărsături frecvente, crampe abdominale uneori diaree -boala acută durează câteva ore și se vindecă în 1-2 zile. Rareori de produce decesul.


 Tratament:

 Tratamentul toxiinfecțiilor alimentare constă în reechilibrarea hidroelectrolitica și acidobazica, regim dietetic, tratament simptomatic și etiologic.

 REECHILIBRAREA HIDROELECTROLITICA trebuie începută cât mai devreme și, în funcție de gradul deshidratării, se face pe cale orală în deshidratarile ușoare și medii sau pe cale intravenoasă, în cazurile severe sau dacă pacientul prezintă intoleranță digestiva sau vărsături incoercibile. Reechilibrarea în deshidratarile ușoare și medii constă în administrarea de săruri de reechilibrare orală, compuse din 3,5 g clorură de sodiu, 2,5 g bicarbonat de sodiu sau citrat trisodic, 1,5 g clorură de potasiu și 20 g glucoză. În deshidratarile ușoare se administrează în doză de 50 ml/kgc pe parcursul a 4 ore, iar în cele medii doza este este de 80 ml/kgc, în 4 ore.

 Soluția pentru administrarea intravenoasă conține, la 1 l apă distilată, 5 g clorura de sodiu, 4 g bicarbonat de sodiu și 1 g clorura de potasiu. Se administrează 100 ml/kgc în 2 ore sau 4 ore în cazul copiilor, vârstnicilor, persoanelor cu insuficiență renală cronică. În locul ei poate fi folosită și soluția Hartman sau Ringer-lactat.

 Pentru aprecierea eficienței reechilibrarii se urmăresc pulsul, tensiunea arterială, diureza, turgorul cutanat.

 TRATAMENTUL SIMPTOMATIC presupune administrarea de antiemetice. Se poate administra metoclopramid și domperidon. 

 Se pot administra și antiinfecțioase intestinale active pe majoritatea germenilor implicați în infecțiile intestinale. Se utilizează frecvent, nifuroxazida și furazolidona.

 Nu este recomandată administrarea de medicamente ce încetinesc tranzitul intestinal, pentru că, în felul acesta, se încetinește și eliminarea toxinelor și a bacteriilor responsabile de producerea toxiinfectiei alimentare.

 TRATAMENTUL ETIOLOGIC este necesar numai în cazurile severe de toxiinfecție și la pacienții cu boli cronice, imunosupresati, vârstnici sau sugari. Constă în administrare de antibiotice în doze uzuale, timp de 3-5 zile, cele mai folosite fiind acidul nalidixic și fluorochinolonele (ciprofloxacina).


 PREVENȚIE:

  -Practicarea unei igiene personale riguroase.

 -Gătirea completă a alimentelor la temperaturi înalte.

 -Evitarea păstrării alimentelor preparate lângă cele crude.

 -Temperatura optimă de păstrare a alimentelor în frigider este de sub 4 grade Celsius.

 -Se evită consumul de lapte crud nepasteurizat/ nefiert, carne crudă, ouă crude, fructe de mare și pești nepreparați termic.

 -Se consumă alimentele din surse sigure în care alimentele au fost gătite și depozitate corespunzător (în special preparatele din ouă și carne).


 Sara Saijari


 Bibliografie:
 Conf. Dr. Denisa Udeanu, Toxiinfecții Alimentare, Curs- Igiena Alimentației.
 Dr. Adelina Barbu, Substanțe active folosite în tratamentul toxiinfecțiilor alimentare, Revista Galenus, 2010.
 Dumitru Dobrescu, Simona Negreș, Liliana Dobrescu, Ruxandra Mckinnon, Memomed, ediția 23, 2017.
 Food Poisoning, MedlinePlus, U.S. National Library of Medicine. 
 Sabrina Felson MD, Food Poisoning: What to Know, Webmd, 2017.

 

 

Descoperirea Legăturii dintre Stres & Afecțiunile Cardiovasculare.

Descoperirea Legăturii dintre Stres & Afecțiunile Cardiovasculare.

heart flower

O zonă mică, în formă de migdală, adâncă în creier, numită amigdală, este implicată în procesarea emoțiilor intense, cum ar fi anxietatea, teama și stresul. Un nou studiu privind imagistica creierului arată cum intensificarea activității în amigdală poate declanșa o serie de evenimente în organism care cresc riscul atacului de cord.

 Acest studiu identifică un mecanism care leagă stresul, inflamația arterelor și riscul ulterior de atac de cord, spune inițiatorul studiului Dr. Ahmed Tawakol, profesor la Harvard Medical School. Studiile anterioare efectuate pe animale au arătat că stresul activează măduva osoasă  iar aceasta produce mai  multe celule albe. Aceste celule de combatere a infecțiilor declansează inflamația, un proces care incurajează acumularea plăcii grase în interiorul pereților arterelor

 S-au analizat date de la 293 de persoane care au efectuat țeste speciale de imagistică numite PET (tomografia cu emisie de pozitroni) / CT (computer tomograf). Testele au utilizat un trasor radioactiv care poate măsura activitatea în anumite zone ale creierului și, de asemenea, poate evidenția  inflamația din artere. Niciunul dintre participanți nu a avut cancer activ sau boală de inimă în momentul scanării. În timpul urmăririi, care a durat doi pană la cinci ani, 22 de persoane au prezentat unul sau mai multe evenimente cardiovasculare, cum ar fi angină (durere toracică), atac de cord sau accident vascular cerebral.

harvard 

Săgetile albe din aceste scanări ale creierului indică cele două părti ale amigdalei. În imaginea din stangă, zonele mai luminoase (în verde) arată niveluri mai ridicate ale activitătii amigdalei . Activitatea crescută este legată de un nivel mai ridicat de stres perceput și  un risc crescut de atac de cord.

 Rezultatele studiului, publicate în 11 ianuarie 2017,  au arătat că intensificarea activitătii în amigdală a fost legată de creșterea activitătii măduvei osoase, inflamație în artere și un risc mai mare de atac de cord sau alte evenimente cardiovasculare. Asocierea a rămas valabilă și după ce cercetătorii au luat în considerare și alți factori care cresc riscul bolilor cardiace, cum ar fi hipertensiunea arterială și diabetul zaharat. 

 Atât mărimea, cât și activitatea amigdalelor variază de la o persoană la altă, dar persoanele cu anxietate și tulburări de stres tind să aibă un nivel mai ridicat de activitate amigdalară . Deseori numit centru fricii al creierului, activitatea amigdalara ajută la evaluarea stresului extern. 

 Care sunt strategiile de reducere a stresului?

 Vestea încurajatoare este că tehnicile care reduc stresul, pot atenua  nivelul crescut de activitate amigdalara, sugerează cercetătorii. Câteva studii sugerează că strategiile de stres-busting pot reduce evenimentele cardiovasculare. Un studiu s-a axat pe persoanele care se ocupă de reabilitarea cardiacă, un program de formare profesională supravegheată și practici sănătoase pentru persoanele care se recuperează din evenimente cardiovasculare  legate sau nu de intervenții chirurgicale. Cei implicați în acest program de reabilitare-care includea discuții în grupuri mici și instruire în reducerea stresului, abilitătile de coping și tehnici de relaxare-au avut mult mai puține evenimente cardiace în următorii trei ani.

 Aceste dovezi, impreună cu cele mai recente descoperiri, l-a determinat pe dr. Tawakol să-i întrebe pe pacienți săi despre nivelurile lor de stres. Mai multe studii randomizate sunt  necesare pentru a confirmă că tratarea stresului reduce rata afecțiunilor cardiovasculare, spune Dr. Tawakol . Dar, între timp, este rezonabil să recomandăm reducerea stresului pentru persoanele cu stres substanțial și un risc crescut de afecțiuni cardiovasculare, deoarece ar putea ajuta și nu prezintă niciun risc.Tehnicile de reducere a stresului au fost studiate pe o serie de afecțiuni diferite, fără a exista dovezi ale unor efecte nedorite.

 Adesea, spunem că trebuie să ne ocupăm de stresul nostru, ca și cum ar fi o neplăcere pe care trebuie să o tolerăm, spune dr. Tawakol . Dar, probabil, trebuie să ne schimbăm mentalitatea pentru a ne concentra pe tratarea stresului dacă este într-adevăr la fel de toxic precum realizăm, adaugă el.

 În ceea ce îl privește pe el însuși, exercițiile fizice sunt modul lui favorit de a scăpa de stres, dar el constată că tehnicile de relaxare și un somn bun, de asemenea, ajută. 

 Pe lângă rugăciuni, un stil de viață sănătos, un somn odihnitor și exerciții fizice puteți urmă acești păși ce fac parte din tehnicile de relaxare.

  •                                  Pasul 1:   Alegeți un punct de concentrare ce vă poate ajuta să vă relaxați. Exemple: respirația, un sunet, o  rugăciune sau un cuvânt pozitiv (cum ar fi „relaxare” sau „pace”) sau expresie ( cum ar fi „Sunt relaxat”). Repetați acest lucru cu voce tare sau tăcut în timp ce inhalați sau expirați.

  •                                  Pasul 2:   Da-ți drumul și relaxați-va. Nu vă faceți griji cu privire la modul în care vă simțiți. Când observați că mintea voastră începe să gândească negativ, pur și simplu respirați adânc sau spuneți-vă „gândesc, gândesc” și întoarceți ușor atenția spre un punct de concentrare care vă ajută să vă relaxați.

 Repetarea acestor doi păși timp de 10 pană la 20 de minute pe zi poate ajuta la reducerea efectelor stresului asupra organismului.


Sara Saijari


Surse:

 Harvard Health Publishing, Harvard Medical School, Harvard Heart Letter, Uncovering the link between emotional stress and heart disease, 2017.

 Imagine: © Cardiology Division, Massachusetts General Hospital.

 

Metoprolol, Propranolol… Betablocantele & Hipertensiunea arteriala.

Metoprolol, Propranolol… Betablocantele & Hipertensiunea arteriala.

39233086_l

Betablocantele au efecte inhibitoare asupra propietatilor miocardului. Adesea se utilizează în tratarea hipertensiunii arteriale, anginei pectorale, și a aritmiilor. Betablocantele  diminuează forța de contracție și frecvența cardiacă, micșorând travaliul cardiac și consumul de oxigen al miocardului. In acest articol vor fi prezentate valorile normale ale tensiunii arteriale, clasificarea betablocantelor, mecanismul de actiune, reprezentatii si recomandarile generale.

 Care sunt valorile normale alte tensiunii arteriale?

 Adulți (<40 ani): TA sistolică: 100 mmHg + vârsta (ani); Limite: 110-140 mmHg

 TA diastolică: ½ TA sistolică + 20; Limite: 60- 90 mmHg

 Adulți (>60 ani): TA sistolică: max 160 mmHg

 TA diastolică : max 90 mmHg

 Copii și adolescenți:

 3-5 ani <116/76

 6-9 ani <122/78

 10-12 ani <126/82

 13-15 ani <136/86

 Gravide: max 140/85 mmHg

 B-blocantele se clasifică în funcție de afinitatea pentru receptorii adrenergici:

 1.B-blocante neselective: SOTALOL, TIMOLOL, TERTATOLOL, PROPRANOLOL, BOPINDOLOL, PINDOLOL, OXPRENOLOL.

 2.B-blocante selective pe beta-1: ACEBUTOLOL, ATENOLOL, METOPROLOL, BETAXOLOL, NEBIVOLOL, BISOPROLOL, CELIPROLOL, TALINOLOL.

 3.Betablocante cu acțiune alfa-blocantă: CARVEDILOL, LABETOLOL.

 Mecanismul de acțiune al betablocantelor neselective și selective beta1:

 1.Influențarea negativă a celor 5 funcții ale miocardului: efect cronotrop negativ, dromotrop negativ, inotrop negativ, batmotrop negativ, tonotrop negativ. 

 2.Reducerea debitului cardiac.

 3.Reducerea tahicardiei induse de sport și stres.

 4.Reducerea travaliului cardiac și a necesității de oxigen al miocardului la efort.

 5.Antagonizarea efectelor stimulante cardiace ale adrenalinei.

 6.Antagonizarea aritmiilor produse de catecolamine, digitalice, anestezice generale.

 7.Inhibarea secreției de renină din aparatul juxta-glomerular renal.

 Dintre Betablocante voi enumera substanțele active frecvent utilizate în terapeutică:

 PROPRANOLOL (Hemangiol)

 Este un betablocant neselectiv, în funcție de doză se administraza în următoarele afecțiuni: hipertensiune arterială, angor, artmii, cardiomiopatie hipertrofică obstructivă, tireotoxicoză, anxietate cu fenomene vegetative, profilaxie după infarct miocardic, migrenă și tremor esențial, hipertensiune portala.

 În cazul hipertensiunii arteriale doza inițială este 80 mg x2/zi care se poate crește treptat (la nevoie) până la 160-320 mg/zi fracționat în 2-4 reprize.

 Contraindicații: reacții de tip anafilactic în antecedente, nerecomandat în perioada alăptării, risc pentru sarcină categoria C.

 Pentru mai multe informații referitoare la categoriile utilizate în sarcină: https://farmacistacublog.wordpress.com/2017/10/19/medicamentele-si-suplimentele-contraindicate-in-sarcina/

 METOPROLOL (Betaloc Zok, Egilok, Bloxan)

 Este un betablocant selectiv, în funcție de doză se administrează în următoarele afecțiuni:

 Profilaxia crizelor de angină, hipertensiune, infarct miocardic acut, aritmii cardiace, insuficiență cardiacă, profilaxia migrenei.

 În cazul hipertensiunii arteriale se administrează 100 mg/zi fracționat în 1-2 prize, se crește treptat până la 200 mg/zi în funcție de răspunsul terapeutic.

 Contraindicații: nerecomandat în perioada alăptării, risc pentru sarcină categoria C.

 Pentru mai multe informații referitoare la categoriile utilizate în sarcină: https://farmacistacublog.wordpress.com/2017/10/19/medicamentele-si-suplimentele-contraindicate-in-sarcina/

 CARVEDILOL (Carvedigamma, Carveheal, Coryol, Dilatrend)

 Este un betablocant cu acțiune alfa-blocantă, se administrează în următoarele afecțiuni:

 Hipertensiune arterială esențială, cardiopatia ischemică, insuficiență cardiacă congestivă.

 În cazul hipertensiunii arteriale inițial se administrează 12,5 mg/ zi timp de 2 zile și apoi 25 mg x 1-2/zi ca tratament de întreținere.

 Contraindicații: insuficiență cardiacă gravă, insuficiență hepatică severă, astm bronșic, hipotensiune, bradicardie, bloc atrio-ventricular, nerecomandat în perioadă alăptării, risc pentru sarcină categoria C.

 Pentru mai multe informații referitoare la categoriile utilizate în sarcină: https://farmacistacublog.wordpress.com/2017/10/19/medicamentele-si-suplimentele-contraindicate-in-sarcina/

  Recomandări generale- betablocante: 

 -Dozele sunt crescute treptat, până la atingerea dozei eficiente.

 -Tratamentul nu se întrerupe brusc (pentru evitatrea efectului rebound).

Atenție!

Acest blog nu încurajează automedicația! Toate informațiile prezentate au caracter orientativ. Medicamentele prezentate in acest artiol se elibereaza numai be baza de prescriptie medicala!

Dacă suferiți de o afecțiune, este recomandat să mergeți la medicul specialist pentru un diagnostic și un tratament corect!


Sara Saijari


Bibliografie:

Aurelia Nicoleta Cristea (sub redacția), Tratat de farmacologie, ediția 1, editura medicală, 2014.

Dumitru Dobrescu, Simona Negreș, Liliana Dobrescu, Ruxandra Mckinnon, Memomed, ediția 23, 2017.

 

Diabetul Zaharat- Regim alimentar & Tratament medicamentos

Diabetul Zaharat- Regim alimentar & Tratament medicamentos

 Diabetes wordcloud

Diabetul este o boală cronică caracterizată prin secreția și eliberarea insuficientă a insulinei de către pancreas sau utilizarea insuficientă a insulinei de către țesuturi. Insulina este un hormon, secretat de insulele lui Langerhans din pancreas. Insulina este singurul hormon al organismului cu acțiune hipoglicemianta: aceasta face ca glucoza din sânge să între în celule, care o folosesc pentru producerea de energie.

 Ca urmare a secreției și eliberării insuficiente a insulinei, glucoza rămâne în fluxul sanguin fără a fi transportată către celule, ceea ce cauzează o gamă largă de simptome, care, lăsate netratate, pot duce la complicații.

 ~Există două tipuri de diabet:

 Diabetul de tip 1, sau insulinodependent, în care pancreasul nu mai secretă insulină sau secretă o cantitate foarte mică, insuficientă pentru a menține glicemia în limitele normale, fiind necesară injectarea de insulină. Acest tip de diabet debutează de obicei la tineri.

 În diabetul de tip 1 organismul nu poate produce insulină, prin urmare glucoza rămâne în fluxul sanguin în loc să fie absorbită de către celule. Diabetul de tip 1 nu poate fi prevenit. Acest tip de diabet este mai puțin întâlnit și constituie în jur de 5 până la 15 procente din toate cazurile de diabet.

 Diabetul de tip 2 sau non-insulinodependent, în care secreția de insulină este scăzută sau există o rezistentă periferică (a țesuturilor) la acțiunea insulinei. Acest tip de diabet debutează la vârste mai înaintate, de obicei după 50 ani, putând fi echilibrat prin dietă și/sau diverse medicamente antidiabetice orale. Pe parcursul evoluției, diabetul de tip 2 poate deveni de tip 1, când tratamentul medicamentos nu mai reușește să mențină glicemia în limite normale, fiind necesară administrarea de insulină. 

 Majoritatea cazurilor de diabet de tip 2 apar la persoanele supraponderale. Studiile arată că riscul de a face diabet crește cu valori cuprinse între 4.5%-9% cu fiecare kilogram adăugat. Acesta este valabil în mod special în țările dezvoltate, în care mâncarea este bogată în zahăr și grăsimi saturate, iar stilul de viață este mai mult unul sedentar. În corelație cu acest fapt, numărul oamenilor diagnosticați cu diabet de tip 2 este în continuă creștere.

 La nivel global, diabetul afectează aproximativ 246 milioane de oameni. În prezent, diabetul de tip 2 reprezintă aproximativ 85%-95% din toate cazurile de diabet.

 ~Simptomele diabetului zaharat:

 -Urinare excesivă

 -Sete excesivă

 -Foame constantă

 -Pierdere inexplicabilă în greutate

 -Letargie, somnolență, sau epuizare

 Deși persoanele cu diabet de tip 1 și 2 manifestă simptome similare cu cele afișate mai sus, în cadrul diabetului de tip 2 simptomele pot fi mai puțin evidente. În timp ce simptomele diabetului de tip 1 se pot dezvolta rapid, pe parcursul a câtorva zile sau săptămâni, cele aferente diabetului de tip 2 se dezvoltă treptat sau pot fi absente în unele cazuri. Asta înseamnă că în multe situații, diagnosticarea diabetului zaharat de tip 2 poate fi făcută la mai mulți ani de la debutul bolii. 

 ~Valori normale ale glicemiei:

Glicemia a jeune (dimineața, pe nemâncate)

70-130mg/dl

Glicemia postprandiala

<180 mg/dl

  ~Tratament și măsuri igieno-dietetice pentru bolnavii de diabet zaharat:

~ Regim alimentar:

  1.  Aveți grijă la alimentele care cresc glicemia:

 Doar alimentele care conțin carbohidrați duc la creșterea glicemiei. Aveți grijă la alimentele cu indice glicemic crescut.

 Alimentele cu indice glicemic crescut sunt: Pâinea albă, produsele de patiserie, orez alb, cartofi prăjiți, paste, pizza, ciocolată cu lapte, dulceață, caramel, pufuleți, struguri, banane, fructe uscate.

 Alimente cu indice glicemic mediu: Cereale integrale, pâine neagră, iaurt, portocale.

 Alimente cu indice glicemic scăzut: Legume (castravete, vinete, dovlecel, spanac, broccoli, salată verde), fructe (mere, pere, piersici, kiwi, grapefruit), lapte, carne slabă, pește.

 De asemenea, reduceți cantitatea de alimente consummate și aveți grijă la consumul de grăsimi. Grăsimile nu au un efect asupra glicemiei, însă o dietă hipolipidica vă va ajută să scăpați de kilogramele în plus, obezitatea fiind un factor de risc major în apariția diabetului. Scăderea în greutate cu 5-10% în cazul pacienților cu diabet zaharat și obezitate poate fi obținută consumând mai puțin cu 500 kcalorii/zi.

 Alimentele care nu cresc glicemia sunt:

 a-            Carnea și ouăle (consumați doar carnea slabă, nu consumați carne prăjită și evitați semipreparatele)

 b-            Produse lactate (telemea, cașcaval, brânzeturi fermentate)

 c-            Grăsimile animale și vegetale și oleaginoasele (consumați grăsimile animale/vegetale în cantități foarte mici deoarece conțin multe calorii)

 d-            Legumele (varză, conopidă, gulii, spanac, dovlecei, vinete, roșii, ridichi, ciuperci, ardei gras, ștevie, gogoșar, castraveți, mărar, pătrunjel, cimbru)

 e-            Cafeaua și ceaiul (neîndulcite)

  1.  Nu săriți peste mese

 Pentru un stil de viață sănătos trebuie să respectați orele de masă șiș ă aveți 3 mese principale, și 2 gustări, deoarece veți mânca mai puțin și nu veți avea creșteri masive ale glicemiei după o masă copioasă.

  1.  Faceți exerciții fizice

 Efectuați 30 minute de activități fizice pe zi (mers cu bicicleta, grădinărit, mers pe jos, alergat…etc.)

  1.  Renunțați la fumat și băuturi alcoolice


 Tratament medicamentos- diabet de tip 2:

 Pricipalul tratament pentru diabetul de tip 2 este o dietă alimentară sănătoasă și exerciții fizice regulate pentru ca principalul obiectiv să fie atins – și anume menținerea concentrației de zahăr din sânge la nivel normal. Totuși, diabetul este o boală progresivă, ceea ce înseamnă că odată cu trecerea timpului va fi nevoie să luați medicamente, complementar schimbărilor de dietă și de stil de viață. Ați putea avea nevoie de medicamente pentru diabet chiar dacă nu aveți simptome sau aveți numai unele simptome ale bolii, pentru a preveni agravarea ei și pentru a vă proteja de complicații pe termen lung.

 În mod normal, la bolnavii de diabet de tip 2 se face o măsurare a nivelului concentrației de zahăr în sânge printr-un test HbA1c (hemoglobina glicozilata), pentru a stabili nivelele medii ale concentrației de zahăr din sânge din ultimele două luni. Nivelele normale de HbA1c sunt între 6.5% și 7.5% și orice valoare peste sau sub acest procentaj poate însemna că este necesară schimbarea dozajului medicamentatiei.

 Tratamentul medicamentos, se începe de regulă cu modificarea stilului de viată și cu administrarea de metformin ca preparat unic. Dacă nu se obține un control glicemic optim, se asociază un alt antidiabetic oral.

 Unii pacienți necesită pe langă tratamentul cu antidiabetice orale și administrarea de insulină. În unele cazuri se va folosi exclusiv terapia cu insulină. Medicul specialist va stabili cel mai bun plan terapeutic pentru fiecare pacient în parte și va modifica schema de tratament în funcție de evoluția bolii în timp.

 ~Principalele clase de medicamente utilizate sunt:

 1.Biguanide: Se utilizează în diabetul non-insulinodependent, în special la obezi, când nu se poate controla boala numai cu dietă și exerciții fizice. Se pot asocia cu sulfoniluree.

Reprezentanți:

 -Metformin

 2.Derivați de Sulfoniluree: Se utilizează în diabetul zaharat non-insulinodependent în forme ușoare sau moderate, care nu prezintă risc de cetoacidoză, atunci când nu poate fi controlat numai prin dietă, scădere ponderală, și exerciții fizice. Sau se utilizează la diabeticii cu vârstă >40 de ani, neobezi, care nu pot fi compensate cu regim alimentar.

Reprezentanți:

 -Glibenclamid

 -Tolbutamid

 -Glipizid

 -Gliquidona

 -Gliclazid

 -Glimepirid

 3.Inhibatori ai alfa-glucozidazei: Diminuează hiperglicemia postprandiala. Se utilizează în diabetul non-insulinodependent, în completarea dietei, în  monoterapie sau asociat cu sulfamide hipoglicemiante. 

Reprezentanți:

 -Acarboza

 4.Tiazolidindione (glitazone) : Diabet zaharat de tip 2 ca terapie de linia a treia, asociat, la bolnavi  la care glicemia nu poate fi controlată cu metformin sau de sulfoniluree. 25-30% din pacienți nu au o îmbunătățire semnificativă a glicemiei după 8 săptămâni, în acest caz se întrerupe tratamentul cu tiazolidindione.

Reprezentanți:

 -Pioglitazona

 -Rosiglitazona (retras)

 5.Gliptine ( inhibitori ai dipeptidil peptidazei 4= DDP-4): Se utilizează în diabetul zaharat de tip 2 în asociere cu agoniști PPARy și/sau sulfoniluree și/sau metformin.

Reprezentanți:

 -Sitagliptin

 -Vildagliptin

 -Saxagliptin

 -Linagliptin

 6.Incretine: Se utilizează în diabetul zaharat de tip 2, în asociere cu metformin și/sau derivați de sulfoniluree, la pacienții care nu au realizat un control glicemic adecvat cu dozele maxime tolerate ale acestor medicamente. Se administrează subcutanat.

Reprezentanți:

 -Exenatid

 -Liraglutid

 7.Glinide: Se utilizează în diabetul zaharat de tip 2. Monoterapie, când glicemia nu poate fi controlată prin dietă, scădere ponderală, exerciții fizice sau asociat cu metformin, când acesta nu este suficient de eficace. Este nejustificată asocierea cu sulfoniluree.

Reprezentanți:

 -Repaglinid


 Tratament medicamentos-diabet de tip 1:

 Principala linie de tratament este administrarea zilnică de insulină. Planul terapeutic prevede de asemenea dietă adecvată, exerciții fizice regulate, monitorizarea glicemiei, precum și controale medicale periodice pentru ajustarea tratamentului și prevenția complicațiilor. 

 Insulina se administrează subcutanat sau intravenos. Există mai multe forme de insulină în funcție de latență și durata de acțiune: 

 1.Insuline și analogi cu acțiune rapidă: insulina umană, insulina lispro, insulin aspartat, insulina glulizina.

 2.Insuline și analogi cu acțiune prelungită: insulina glargin, insulina detemir.

 3.Insuline și analogi cu acțiune intermediară, care se subclasifica în:

 -Insulina retard zinc

 -Insulina NPH (Neutral Protamin Hagedorn)

 -Insuline premixate: amestecuri de insuline: insulin rapide + insulin NPH

 -Insuline retard sulfen

  Pentru administrarea subcutanată se folosesc seringi cu ace sau dispozitive asemănătoare unui stilou numite și ‘pen’. De regulă se utilizează insulină cu acțiune rapidă înainte de fiecare masă și insulină cu acțiune lentă o dată sau de 2 ori pe zi. Pacientul își va măsura glicemia de câteva ori pe zi cu ajutorul glucometrului. 

 Tratamentul cu insulină este individualizat. Tipul de insulină, dozele și schema de administrare se stabilesc de către medic pentru fiecare pacient în parte în funcție de necesitătile și particularitătile individuale.


Autor: Sara Saijari


Bibliografie:

 Cornelia Bala,  Anca Minea,  Maria Moța, Controlează-ți diabetul.Ghid pentru persoanele cu diabet, 2001.

 Dumitru Dobrescu, Simona Negreș, Liliana Dobrescu, Ruxandra Mckinnon, Memomed, ediția 23, 2017.

 Gabriela Radulian, Managementul nutrițional în diabet zaharat, bolile metabolice și alte patologii, 2016.

 Ghid ADA 2016 (Standards of medical care in diabetes 2016)

 Nicolae Hancu, Cristina Niță, Abecedar de nutriție, 2012.

 Servier.ro

Simona Fatulescu, Ce este diabetul zaharat?, complete-life, 2014.

Simona Negreș, Cornel Chiriță, Cristina Elena Zbârcea, Bruno Ștefan Velescu, Anca Buzescu, Oana Seremet, Emil Ștefănescu, Farmacoterapie volumul I, 2013.


© FARMACISTA CU BLOG, autor/deținător: SARA SAIJARI, 2017. Folosirea neautorizată și/sau duplicarea materialelor fără permisiune scrisă de la autorul/deținătorul blogului este vehement interzisă. Materialele pot fi distribuite/folosite, numai în cazul în care numele blogului FARMACISTA CU BLOG este afișat si linkul respectivului material este atașat, fără a se înterveni în textul original.

 

Cum putem întarzia/reduce deteriorarea vederii?

Cum putem întarzia/reduce deteriorarea vederii?

ochi vedere 1

Odată cu îmbătrânirea populației, se așteaptă ca incidența afectiunilor oculare legate de vârstă să crească. Oxidarea și inflamația sunt implicate în etiologia acestor boli. Există dovezi că antioxidanții și antiinflamatoarele care se gasesc in alimente pot reduce riscul de afectiuni oculare produse de inaintarea in vârstă. Nutrienții de interes sunt vitaminele C și E, β-carotenul, zincul, luteina, zeaxantina și acizii grași omega-3, acidul eicosapentaenoic (EPA) și acidul docosahexaenoic (DHA).

Dupa varsta de 55 de ani pacientii pot dezvolta boli oculare precum cataracta, retinopatia diabetică, glaucomul și degenerescența maculară legată de vârstă. În comparație cu alte organe, ochiul este deosebit de susceptibil la leziuni oxidative datorită expunerii la lumină și a ratei metabolice ridicate. Studiile recente indică faptul că substanțele nutritive importante în sănătatea ochilor includ vitamine și minerale cu funcții antioxidante (de exemplu, vitaminele C și E, zincul, carotenoidele [luteina, zeaxantina, β-caroten], și compuși cu proprietăți antiinflamatoroare (acizii grași omega-3 (acidul eicosapentaenoic [EPA], acidul docosahexaenoic [DHA]) pot scadea riscul de afectiuni oculare legate de vârstă.

S-au facut multe afirmatii cu privire la efectele pozitive ale suplimentelor asupra vederii și sănătății ochilor, însă foarte puține studii ale cercetatorilor susțin aceste afirmații. O excepție sunt studiile privind bolile oculare legate de vârstă (AREDS și AREDS2). Aceste studii au fost realizate de National Eye Institute.

Studiile s-au axat pe doua conditii care afecteaza milioane de oameni, degenerescenta maculara legata de inaintarea in varsta si cataracta.

Degenerescenta maculară legată de inaintarea in vârstă, este cauza principală a pierderii vederii în Statele Unite. Este asociata în principal cu îmbătrânirea, dar unele forme de degenerescenta maculară afectează și tinerii.

Degenerescenta maculară legată de inaintarea in vârstă apare atunci când există o deteriorare a celulelor sensibile la lumină în zona maculara a retinei. Aceasta este partea din ochi responsabilă pentru înregistrarea a ceea ce vedem și trimiterea informațiilor către sistemul nervos, obervarea detaliilor fine, si focalizarea.

Cataracta reprezinta opacizarea lentilei ochiului. Aceasta poate afecta capacitatea dvs. de a vedea suficient de bine pentru a efectua sarcinile zilnice și se poate inrautatii  în timp.

Cataracta este o boala cu frecventa crescuta, în special în rândul persoanelor  în vârstă.

Studiul privind bolile oculare legate de vârstă, a aratat că suplimentarea cu vitaminele C și E, β-caroten, zinc și cupru in doze mult mai mari decât dozele zilnice recomandate, reduce riscul de a dezvolta aceste afectiuni cu aproximativ 25% .

In acest articol vor fi descrise substanțele nutritive de interes pentru sănătatea vizuala.

Vitamina C

Vitamina C, cunoscută și sub numele de acid ascorbic, este o vitamină hidrosolubila. In majoritatea cercetărilor experimentale și clinice sunt utilizate acidul ascorbic sau ascorbatul de sodiu. Acidul l-ascorbic natural și sintetic sunt identice din punct de vedere chimic și nu există diferențe cunoscute în ceea ce privește activitatea biologica sau biodisponibilitatea.

Vitamina C este necesară și pentru sinteza colagenului, o componentă structurală importantă a vaselor de sânge, tendoanelor, ligamentelor și al osului. Vitamina C este, de asemenea, un antioxidant foarte eficient, care protejeaza  moleculele esențiale din organism, cum ar fi proteinele, lipidele, carbohidrații, ADN-ul și ARN-ul, de distrugerea radicalilor liberi și a speciilor reactive de oxigen care pot fi generate în timpul metabolismului normal, precum și prin expunerea la toxine și la poluanți, precum fumul de țigară. Ochiul are o rată metabolică deosebit de ridicată și, prin urmare, are o nevoie suplimentară de protecție antioxidantă. Concentrațiile plasmatice ale vitaminei C, sunt legate de nivelurile din țesutul ocular. La nivel ocular, vitamina C poate, de asemenea,  regenera alți antioxidanți, cum ar fi vitamina E.

Doza zilnica recomandata de vitamina C este de 75 mg / zi pentru femei (≥19 ani) și 90 mg / zi pentru bărbați (≥19 ani) . 

Alimente bogate în vitamina C: Mure, cocaze, broccoli, varza de bruxelles, varza, pepene galben, conopida, grapefruit, ardei verde, portocale, papaya, spanac, capsuni, rosii.

Vitamina E

Termenul  de „vitamina E” descrie o familie de opt antioxidanți solubili în grăsimi: patru tocoferoli (α-, β-, γ- și δ-) și patru tocotrienoli (α-, β-, γ- și δ-). α-Tocoferolul este forma de vitamina E care exista in mod activ in corpul uman si, de asemenea, forma predominanta din sange si tesuturi. Functia principala a α-tocoferolului este functia antioxidanta. Grăsimile, care fac parte din toate membranele celulare, sunt vulnerabile la distrugere prin oxidare de către radicalii liberi. α-Tocoferolul atacă radicalii liberi pentru a preveni o reacție în lanț a oxidării lipidelor. Acest lucru este important, dat fiind faptul că retina este predominant formata din acizi grași. Când o moleculă de α-tocoferol neutralizează un radical liber, isi piarde capacitatea sa antioxidantă. Cu toate acestea, alți antioxidanți, cum ar fi vitamina C, sunt capabili de regenerarea capacității antioxidante a α-tocoferolului.

Alte funcții ale α-tocoferolului care ar fi benefice pentru sănătatea oculară includ efectele asupra expresiei și activităților al moleculelor și enzimelor din celulele imune și inflamatorii. În plus, a fost descoperit că a-tocoferolul inhibă agregarea plachetară și îmbunătățește vasodilatația.

Doza zilnica recomandata pentru vitamina E este de 15 mg / zi α-tocoferol pentru femei și bărbați (≥19 ani) . 

Alimente bogate în vitamina E: Migdale, ulei de porumb, arahide, ulei de floarea soarelui, ulei de sofranel, ulei de soia, ulei de germeni de grau.

β-carotenul

β-carotenul este un pigment portocaliu frecvent întâlnit în fructe și legume și aparține unei clase de compuși numite carotenoide. Dintre carotenoide, β-carotenul este sursa principală a provitaminei A. Cea mai bună dovadă că β-carotenul joacă un rol benefic în afectiunile oculare legată de inaintarea in vârstă provine din studiul AREDS, în care suplimentarea cu β-caroten împreună cu vitaminele C și E, zinc și cupru au redus riscul de a dezvolta aceste afectiuni. Cantitatea de β-caroten folosita in acest studiu a fost de 17 mg (28,640 UI vitamina A).

Nu există o doza zilnica recomandata pentru β-caroten. Datele sugerează că 3-6 mg / zi de β-caroten din surse alimentare mențin concentrațiile plasmatice ale β-carotenului în intervalul asociat cu un risc mai scăzut al dezvoltarii bolilor cronice. 

Alimente bogate în β-caroten: Caise, broccoli, pepene galben, morcovi, kale, salata verde, ardei gras rosu, dovleac, spanac, cartof dulce.

În timp ce aportul foarte ridicat de β-caroten din alimentatie, nu ar avea efecte negative asupra sănătății, ar trebui să existe prudență cand se consuma suplimente cu un aport crescut de β -caroten deoarece acestea pot creste riscul de cancer pulmonar. Motivele pentru creșterea riscului de cancer pulmonar se presupune că se datorează efectelor pro-oxidante ale unor doze mari de β-caroten într-un mediu stres oxidativ, cum ar fi plămânul unui fumător.

Zincul

Zincul este important în menținerea sănătății retinei, dat fiind faptul că zincul este un constituent esențial al multor enzime și este necesar pentru metabolismul optim al ochiului. Ionii de zinc sunt prezenți în enzima superoxid dismutază, care joacă un rol important în eliminarea radicalilor de superoxid. În ceea ce privește ochiul, zincul joacă roluri importante în funcția antioxidantă și imunitara. Zincul joacă, de asemenea, un rol important în structura proteinelor și a membranelor celulare. Pierderea zincului din membranele biologice crește susceptibilitatea la leziuni oxidante și le afectează funcția. Zincul are un rol important în semnalizarea celulară și s-a constatat că influențează transmiterea impulsurilor nervoase.

Doza zilnica recomandata pentru zinc este de 11 mg / zi pentru bărbați și 8 mg / zi pentru femei (≥19 ani) .

Alimente bogate în zinc: Migdale, fasole, carne de vita, caju, cereale, branzeturi , carne de pui, naut, fulgi de porumb, crab, lapte, stridii, arahide, carne de curcan, iaurt.

Luteina și zeaxantina

Luteina și zeaxantina sunt carotenoide găsite în cantități mari în legume cu frunze verzi dar si in alte fructe sau legume. Spre deosebire de β-caroten, aceste două carotenoide nu au activitate vitaminică. Dintre toate carotenoidele, doar luteina și zeaxantina se gasesc în retină. Luteina și zeaxantina se gasesc în macula sau în regiunea centrală a retinei și sunt denumite pigment macular. În plus față de rolul lor antioxidant, se consideră că luteina și zeaxantina limitează deteriorarea oxidantă a retinei prin absorbția luminii albastre și / sau prin inactivarea speciilor reactive de oxigen.

 Deși nu există o doza zilnica recomandata pentru luteină și zeaxantină, aporturile de aproximativ 6 mg / zi au au fost asociate cu un risc scăzut de afectiuni oculare care apar odata cu inaintarea in varsta.

Alimente bogate în luteină și zeaxantină: Broccoli, varza de bruxelles, porumb, kale, salata verde, fasole verde, spanac, galbenus de ou, ardei portocaliu, kiwi, struguri, portocale, dovlecei, dovleac.

Acizii grași omega-3

În plus față de antioxidanții menționați mai sus, acizii grași omega-3 DHA și EPA sunt considerați a fi importanți în prevenirea afectiunilor oculare determinate de varsta inaintata. Acizii grași omega-3 au efecte neuroprotective la nivelul retinei. Aceasta include modularea proceselor metabolice care influentează stresul oxidativ, inflamația și vascularizarea. DHA este un acid gras care este prezent în cantități mari în retina. Ateroscleroza vaselor de sânge care alimentează cu sange retina contribuie la riscul aparitiei de afectiunii oculare. În plus, acizii grași omega-3 cu catenă lungă pot avea si alte rolul în mentinerea funcției normale al retinei. Proprietățile biofizice și biochimice ale DHA pot afecta funcția fotoreceptor-membrană prin modificarea permeabilității, fluidității, grosimii, proprietăților fazei lipidice și activării proteinelor legate de membrană.

Nu există o doza zilnica recomandata pentru EPA / DHA. Efectele protectoare ale acizilor grași omega-3 în sănătatea oculară sunt considerate a fi similare cu cele pentru sănătatea inimii. Recomandările dietetice stabilite de American Heart Association pentru EPA / DHA se bazează în mare măsură pe sănătatea cardiovasculară. Persoanele care nu au avut istoric de boală coronariană sau infarct miocardic trebuie să consume ulei de pește de două ori pe săptămână. Cei care au fost diagnosticați cu boală coronariană după infarct ar trebui să consume 1 g EPA + DHA pe zi.

Alimente bogate în EPA / DHA: Pastrav, crab, halibut negru, hering, somon, sardine, creveti, ton.

Recomandări si sfaturi pentru sanatatea ochilor

-O dietă sănătoasă care include o varietate de fructe și legume proaspete, leguminoase, carne macră, lapte, pește și nuci, este o sursă bună de vitamine și minerale si antioxidanti, implicate în mentinerea sănătății oculare. Mai mult decat atat, consumul de fructe, legume și leguminoase este asociat cu un risc redus de deces cauzat de cancer, boli cardiovasculare și alte cauze.

În plus față de dietă și suplimente, există și alte lucruri pe care le puteți face pentru a va mentine sănătatea ochilor:

-Utilizați un umidificator dacă nivelul de umiditate este scazut în casa dvs. Este posibil să fie nevoie să-l utilizați doar sezonier, sau poate fi necesar să-l utilizați pe tot parcursul anului, în funcție de climatul în care locuiți.

-Beți multa apa. Deși recomandările variază în funcție de greutate, adulții ar trebui să consume zilnic circa 1,5- 2 litri de lichide.

-Folosiți lacrimi artificiale daca suferiti de sindromul ochilor uscati.

-Schimbați periodic filtrele pentru aparatele de aer condiționat.

-Evitați praful.

-Nu fumați. Fumatul afecteaza vasele de sânge din ochi și poate duce la cataractă, degenerescența maculară și alte probleme de vedere.

-Protejați-vă ochii de lumina ultravioletă. Purtați ochelari de soare atunci când sunteți în aer liber și evitați să priviți direct în lumina puternica.

-După vârsta de 60 de ani, efectuati un consult oftalmologic în fiecare an.

6-foods-for-eyes-fb


 Autor:

Sara Saijari


Bibliografie:

Debra Rose Wilson, PhD, MSN, RN, IBCLC, AHN-BC, CHT; Susan York Morris, Can Supplements Improve Eye Health and Vision?, 2017.

Helen M Rasmussen and Elizabeth J Johnson, Nutrients for the aging eye, Dove Medical Press Ltd, 2013.

National Eye Institute- Age-Related Eye Disease Study Results. (https://nei.nih.gov/)

Olaf Sommerburgb, Jan E E Keunenc, Alan C Birdd, Frederik J G M van Kuijka, Fruits and vegetables that are sources for lutein and zeaxanthin: the macular pigment in human eyes, British Journal of Ophthalmology, Volume 82, Issue 8.

 

cropped-fcb2

Plante medicinale cu propietăți hepatoprotectoare- principii active, mecanism, reacții adverse, contraindicații.

Plante medicinale cu propietăți hepatoprotectoare- principii active, mecanism, reacții adverse, contraindicații.

ficat hepatoprotector

Ficatul este un organ care joacă un rol important în menținerea diferitelor procese fiziologice în organism. Este implicat în mai multe funcții vitale, cum ar fi metabolizarea, secreția și depozitarea. Acesta joacă un rol central în detoxificarea și excreția multor compuși exogeni și endogeni. Prin urmare, orice prejudiciu sau deteriorarea funcției sale are implicații grave asupra sănătății persoanei afectate. În fiecare an, aproximativ 18.000 de persoane mor din cauza cirozei hepatice cauzate de hepatită, deși infecția virală este una dintre principalele cauze ale leziunilor hepatice. Acesta acționează ca un depozit pentru proteine, glicogen, diverse vitamine și metale. De asemenea, are un rol în reglarea volumului sanguin și participă la procesul imunitar.

Corpul uman identifică aproape toate medicamentele ca substanțe străine (adică xenobiotice) și le supune diferitelor procese chimice (cum ar fi metabolizarea) pentru a le face adecvate pentru eliminare. Deși aproape toate țesuturile din organism au capacitatea de a metaboliza substanțele chimice, reticulul endoplasmatic neted în ficat este principala „casă de curățare metabolică” pentru ambele substanțe ; chimice endogene (de exemplu, colesterol, hormoni steroizi, acizi grași și proteine) și substanțe exogene de exemplu, medicamente,droguri, alcool, poluanti). Rolul central jucat de ficat in clearance-ul si biotransformarea substantelor chimice o face de asemenea susceptibila la leziuni induse de medicamente, droguri, alcool, poluanti…etc.

Hepatita este o inflamație a ficatului și se caracterizează prin prezența celulelor inflamatorii în țesuturile organului. Există cinci virusuri principale, denumite  A, B, C, D și E. Aceste cinci tipuri de virusuri sunt cele mai îngrijorătoare datorită severitatii bolii și a ratei de mortalitate.  Hepatita este acută atunci când durează mai puțin de 6 luni și cronică atunci când persistă mai mult timp.

 Cauzele afectiunilor hepatice pot fi: infecțiile virale si parazitare; boala autoimună; și intoxicații cu diverse xenobiotice cum ar fi alcoolul, medicamente/suplimente pe bază de plante, medicamentele, solvenții clorurați, acizii grași peroxidați, toxinele fungice, poluanții industriali și izotopii radioactivi. În special, infectiile cu virusurile hepatice A și C duc la boli cronice la sute de milioane de oameni și,  sunt cea mai frecventă cauză a cirozei hepatice și a cancerului.

Aproximativ 1 milion de decese pe an sunt atribuite infecției hepatite virale, adică virusul hepatitei B (VHB) și virusul hepatitei C (VHC), care este principala cauză a cirozei hepatice și a cancerului, reprezentând 78% din cazuri. Aproape 1 din 3 persoane din lume, a fost infectata cu VHB și VHC.

Principiile derivate din plante (polizaharide, proteine, flavanoide, lignani etc.) stimulează sistemul imunitar și mențin functia hepatica. Există o multitudine de plante cu propietati hepatoprotectoare care au fost studiate.

PRINCIPIILE ACTIVE HEPATOPROTECTOARE DIN PRODUSELE VEGETALE:

Plantele medicinale pot fi folosite in scop hepatoprotector.  In secolul 21, s-a  produs o schimbare in ceea ce priveste evaluarea terapeutică a produselor pe bază de plante in general, si in ceea ce priveste afectiunile hepatice bazate pe dovezi, autentificări și studii randomizate controlate placebo pentru a sustine eficacitatea clinica. A fost constatat că un număr mare de plante prezintă propietati hepatoprotectoare.  Aproximativ 160 de principii active din 101 de plante au activitate protectivă la nivelul ficatului. Mai jos vor fi prezentate doar cateva dintre produsele vegetale cu propietati hepatoprotectoare:

1. Allium sativum (usturoi)

Principii active de interes hepatoprotector + mecanismul de actiune: Compusi organosulfurici. Prevenirea epuizarii glutationului, alterarea enzimelor dependente de glutation.

Alte intrebuintari: Ateroscleroza, cancer de colon, cancer rectal, hipertensiune arteriala, cancer de prostata, infectii fungice (aplicat topic-produse dermatologice).

Reactii adverse: Usturoiul este in general sigur pentru consum. Unele reactii adverse au fost raportate: respiratie urat mirositoare, arsuri gastrice, balonare, greata, varsaturi, miros neplacut al corpului, diaree. De asemenea, utilizat pe termen lung poate creste riscul de sangerare.

Sarcina & alaptarea: Usturoiul este relativ sigur cand este utilizat ca aliment in timpul sarcinii. Utilizat ca supliment alimentar, acesta este posibil nesigur in sarcina si alaptare. Evitati consumul de suplimente cu usturoi in sarcina si alaptare.

Interactiuni (majore): Nu luati suplimente cu usturoi/nu cosumati excesiv usturoi , daca urmati un tratament cu:

Izoniazida (usturoiul scade efectul terapeutic al izoniazidei).

Medicamente  utilizate in HIV/SIDA (usturoiul scade efectul terapeutic al nevirapinei, delarvirdinei, saquinavir si al efavirenz).

2.Camellia sinensis (Ceai verde/negru)

Principii active de interes hepatoprotector + mecanismul de actiune: Polifenoli (Catechina),  inhibarea apoptozei hepatocelulare, si inhibarea expresiei proteice neregulate a Bcl-2 (B-cell lymphoma 2).

Alte intrebuintari: Sporeste atentia (stimulant SNC), ateroscleroza, hipotensiune postprandiala, boala coronariana, pietre la rinichi, atac de cord, osteoporoza, displazia cervixului, cancer ovarian, cancer de endometru, parkinson, colesterol marit.

Reactii adverse:  Consumarea cantitatilor moderate (mai putin de 5 cesti pe zi) de ceai negru este probabil SIGUR pentru majoritatea adultilor.

Cantități mari de ceai negru pot provoca efecte secundare datorate cafeinei din ceaiul negru. Aceste reacții adverse includ cefalee, nervozitate, tulburari  de somn, vărsături, diaree, iritabilitate, bătăi neregulate ale inimii, tremor, arsuri la stomac, amețeli, sunete în urechi, convulsii și confuzii.

Ceaiul verde este probabil sigur pentru majoritatea adulților când este consumat ca o băutură în cantități moderate. Extractul de ceai verde este posibil sigur pentru majoritatea oamenilor atunci când este administrat pe cale orală timp de până la 2 ani. La unii oameni, ceaiul verde poate provoca tulburari gastrointestinale  și constipație.

Ceaiul verde este posibil nesigur când este administrat pe cale orală pe termen lung sau în doze mari. Poate provoca efecte secundare din cauza cafeinei. Aceste reacții adverse pot varia de la ușoare la grave și includ cefalee, nervozitate, tulburari de somn, vărsături, diaree, iritabilitate, bătăi neregulate ale inimii, tremor, arsuri la stomac, amețeli, sunete în urechi, convulsii și confuzii. Ceaiul verde pare să reducă absorbția fierului din alimente. Consumul de doze foarte mari de ceai verde este nesigura.

Sarcina și alăptarea: Dacă sunteți gravidă sau alăptați, consumarea de ceai negru în cantități mici este posibil sigură. Nu beți mai mult de 3 cești pe zi de ceai negru. Această cantitate de ceai asigură aproximativ 200 mg de cafeină. Consumul unei cantități mai mari decât această cantitate în timpul sarcinii este a fost asociat cu un risc crescut de avort spontan, un risc crescut de sindrom de deces brusc al nou-născuților și alte efecte negative, inclusiv greutate la naștere mai mică.

Dacă alăptați, nu beți mai mult de 3 cești pe zi de ceai negru, o cantitate mai mare ar putea determina o iritabilitate al sugarului si tulburari de transit intestinal.

Dacă sunteți gravidă sau alăptați, ceaiul verde în cantitati mici – aproximativ 2 cani pe zi – este posibil sigur. Această cantitate de ceai verde oferă aproximativ 200 mg de cafeină. Cu toate acestea, consumul de mai mult de 2 cești de ceai verde pe zi este posibil nesigur. Consumul mai mult de 2 cești de ceai verde zilnic a fost asociat cu un risc crescut de avort spontan și alte efecte negative datorate conținutului de cafeină. De asemenea, ceaiul verde ar putea crește riscul apariției malformațiilor congenitale asociate cu deficiența de acid folic. La femeile care alăptează, cafeina trece în laptele matern și poate afecta sugarul. Nu beți o cantitate excesivă de ceai verde dacă sunteți gravidă sau alăptați.

Interactiuni (majore): Nu luati suplimente cu ceai verde/nu cosumati excesiv ceai verde, daca urmati un tratament cu:

Amfetamine ( deoarece amfetaminele  sunt stimulante SNC, asocierea cu ceaiul verde va potenta efectul stimulant SNC, si de asemenea poate duce la o crestere a tensiunii arteriale si al pulsului).

Efedrina ( deoarece efedrina si ceaiul verde sunt stimulanti SNC, se poate produce o hiperstimulare a sistemului nervos si tulburari cardiace).

3.Gardenia jasminoides  (Gardenia)

Principii active de interes hepatoprotector + mecanismul de actiune: Glicozide iridoide ( Geniposid), antioxidant.

Reactii adverse: Nu se știe dacă gardenia este sigură când este administrată pe cale orală sau aplicată pe piele. Ar putea funcționa ca un laxativ și poate provoca diaree atunci când este administrat  pe cale orală. Când este aplicat pe piele, gardenia poate provoca iritarea pielii.

Sarcina și alăptarea: Nu se cunosc date suficiente despre utilizarea gardeniei în timpul sarcinii și alăptării. Evitați utilizarea!

4.Ginkgo Biloba (Ginkgo)

Principii active de interes hepatoprotector + mecanismul de actiune: Polifenoli (Poliprenoli), scade nivelul transaminazelor serice AST (aspartat aminotransferaza), ALT (alanin aminotransferaza), ALP (alcalin fosfataza),TP (fosfat trioza), TG (tiroglobulina).

Alte intrebuintari: anxietate, imbunatatirea memoriei/ atentiei, dementa, circulatie periferica deficitara, sindrom premenstrual, schizofrenie, diskinezie tardiva, vertij/ameteli.

Reactii adverse: Extractul de Ginkgo biloba este  sigur pentru majoritatea oamenilor atunci când este administrat pe cale orală în doze adecvate. Poate provoca unele efecte secundare minore, cum ar fi tulburari gastrice, dureri de cap, amețeli, constipație, batai puternice ale inimii și reacții cutanate alergice.

Există unele îngrijorări cu privire la faptul că extractul de frunze de ginkgo ar putea crește riscul de cancer la ficat și cancer tiroidian. Cu toate acestea, acest lucru s-a întâmplat numai la animalele cărora li s-au administrat doze foarte mari de Ginkgo. Nu există suficiente informații pentru a ști dacă s-ar putea întâmpla la om.

Ginkgo poate provoca reacții alergice cutanate severe la persoanele alergice.

Există unele îngrijorări cu privire la faptul că extractul de frunze de Ginkgo ar putea crește riscul de rani și sângerări. Ginkgo subtiaza sângele și scade capacitatea de formare a cheagurilor.

Sarcina și alăptarea: Ginkgo este nesigur atunci când este administrat pe cale orală în timpul sarcinii. Poate provoca  o nastere prematura sau sangerare excesiva in timpul nasterii. Nu se știe suficient despre siguranța utilizării ginkgo în timpul alăptării. Nu utilizați ginkgo dacă sunteți gravidă sau alăptați.

Interactiuni (majore): Nu luati suplimente cu Ginkgo biloba, daca urmati un tratament cu:

Ibuprofen (risc de sangerare prin cresterea timpului de coagulare al sangelui).

Anticoagulante/ antiagregante plachetare (risc de sangerare prin cresterea timpului de coagulare al sangelui). Exemple de medicamente cu actiune anticoagulanta/ antiagreganta plachetara: Aspirina, clopidogrel, diclofenac, ibuprofen, naproxen, dalteparin, enoxaparin, heparina, warafina…etc.

Warafina (risc de sangerare prin cresterea timpului de coagulare al sangelui).

5.Hibiscus sabdariffa (Hibiscus)

Principii active de interes hepatoprotector + mecanismul de actiune: Polifenoli (Acid protocatecuic), scade nivelul AST (aspartat aminotransferaza),LDH (lactat dehidrogenaza) ,ALP (alcalin fosfataza).

Alte intrebuintari: Hipertensiunea arteriala.

Reactii adverse: Hibiscus este sigur pentru majoritatea oamenilor atunci când este consumat în cantități moderate. Posibilele efecte secundare ale hibiscusului nu sunt cunoscute.

Sarcina și alăptarea: Hibiscus este nesigura când este administrata pe cale orală în timpul sarcinii. Există unele dovezi că hibiscus ar putea declansa menstruația și acest lucru ar putea provoca un avort spontan. Nu există suficiente informații despre siguranța administrarii hibiscului dacă alăptați. Evitați utilizarea in sarcina si alaptare.

6.Magnolia officinalis (Magnolia)

Principii active de interes hepatoprotector + mecanismul de actiune: Polifenoli (Magnolol), antioxidant.

Reactii adverse: Magnolia este sigura pentru majoritatea oamenilor atunci când este utilizată pe termen scurt. Siguranța utilizării magnoliei pentru mai mult de 6 săptămâni nu este cunoscută. Într-un studiu, o persoană a suferit  de arsuri la stomac, mâini tremurânde, afectiuni sexuale și tiroidiene. O altă persoană a suferit de oboseală extremă și dureri de cap. Dar nu se știe dacă aceste reacții adverse au fost cauzate de magnolie sau de un alt factor.

Sarcina și alăptarea:  Utilizarea in timpul sarcinii este nesigura. A fost raportat că magnolia poate provoca contractii ale uterului și ar putea cauza avort spontan.

Nu se știe suficient despre siguranța utilizării magnoliei în timpul alăptării. Ca masura de siguranță evitați utilizarea.

7.Nigella sativa (Negrilica, Baraka)

Principii active de interes hepatoprotector + mecanismul de actiune: Chinone (Timochinona), elimina superoxizii, radicalii hidroxil, legaturile simple de oxigen.

Alte intrebuintari: Astm, cresterea imunitatii, tulburari respiratorii.

Reactii adverse: Uleiul de  negrilica și extractul de negrilica sunt sigure atunci când se utilizează in scop curativ pe termen scurt. Nu există suficiente informații pentru a ști dacă  in cantități mari sunt sigure.

Sarcina și alăptarea: Semințele negre par să fie sigure în cantități alimentare în timpul sarcinii. Dar luarea unor cantități mai mari este, probabil, nesigură. Acestea pot afecta contractibilitatea uterului.

Nu se știe prea multe despre siguranța utilizării în timpul alăptării. Evitați utilizarea pentru siguranta sugarului.

8.Ocimum basilicum (Busuioc)

Principii active de interes hepatoprotector + mecanismul de actiune:  Acizi fenolici (Acid rozmarinic), scade nivelul AST (aspartat aminotransferaza), ALP (alcalin fosfataza) , SGOT (transaminaza serica oxaloacetica glutamica).

Reactii adverse: Busuiocul este sigur pentru adulți când este administrat pe cale orală ca medicament, pe termen scurt. La unele persoane, busuiocul poate provoca scăderea glucozei din sânge.

Uleiul de busuioc este posibil nesigur, administrat pe termen lung. Acesta conține estragol, care poate crește riscul de cancer la ficat.

Sarcina și alăptarea: Busuiocul este probabil sigur pentru femeile gravide și cele care alăptează în cantități alimentare. Dar cantitățile mai mari sunt posibil nesigure.

9. Phyllanthus amarus (Chanca piedra)

Principii active de interes hepatoprotector + mecanismul de actiune: Polifenoli (Filantin), scaderea proteinelor totale,  scaderea SGOT (tansaminaza serica oxaloacetica glutamica), scaderea SGPT (transaminaza serica glutamat piruvica) , scaderea ALKP (fosfataza alcalina).

Alte intrebuintari: Hepatita B

Reactii adverse: Chanca piedra este posibil sigură atunci când este administrata pe cale orală pentru o perioadă scurtă de timp (până in 3 luni).

Nu se știe dacă Chanca piedra produce efecte secundare.

Sarcina și alăptarea: Chanca piedra este probabil nesigură atunci când este luată pe cale orală de către femeile însărcinate sau cele care încearcă să rămână gravide. Chanca piedra în cantități mari poate crește riscul apariției malformațiilor congenitale.

Nu există suficiente informații despre siguranța administrării chanca piedra dacă alăptați. Evitați utilizarea.

10.Schisandra chinensis (Schisandra)

Principii active de interes hepatoprotector + mecanismul de actiune: Lignani (Wuweizisu), antioxidant.

Alte intrebuintari: Hepatita, cresterea performantei mintale.

Reactii adverse: Fructele de Schisandra sunt posibil sigure  atunci când sunt administrate pe cale orala în mod corespunzător. Poate provoca arsuri la stomac, tulburari gastrice, scăderea apetitului, dureri de stomac, erupții cutanate și mâncărime.

Sarcina și alăptarea: Schisandra este probabil nesigură atunci când este luat pe cale orală în timpul sarcinii. Există dovezi că ar putea provoca contractii uterine, ceea ce ar putea duce la avort spontan. Nu utilizați schisandra în timpul sarcinii. Nu există suficiente informații  despre siguranța administrării schisandrei în timpul alăptării.

11.Silybum marianum (Armurariu)

Principii active de interes hepatoprotector + mecanismul de actiune: Lignani (silimarina), antioxidant.

Alte intrebuintari: Diabet zaharat, arsuri la stomac/dispepsie, vome biliare, eructatii, litiaza biliara, hepatite cornice, steatoza hepatica.

Reactii adverse:  Armurariul, este sigur atunci când este administrat pe cale orala pentru majoritatea adulților. Totusi poate avea uneori un efect laxativ. Alte reacții adverse mai puțin frecvente sunt: greața, diareea, indigestia, gazele intestinale, balonarea, senzatia de plin și pierderea apetitului.

Sarcina și alăptarea: Nu există suficiente informații despre siguranța administrării armurariului , pentru femeile gravide sau care alapteaza. Ca masura de siguranta, evitați folosirea.

Mai multe detalii despre armurariu gasiti aici:

https://farmacistacublog.wordpress.com/2017/08/16/cum-tratam-greturile-varsaturile-si-alte-tulburari-digestive-si-nu-numai-cu-ajutorul-a-4-plante-cu-multiple-propietati-curative/


Autor: Sara Saijari


Bibliografie:

Natural medicines comprehensive database, Therapeutic research faculty.

Uorakkottil Ilyas, Deepshikha P. Katare,Vidhu Aeri, and Punnooth Poonguzi Naseef, A Review on Hepatoprotective and Immunomodulatory Herbal Plants, Pharmacognosy review,2016.

Webmd.com

 

Influența cafeinei asupra sănătății inimii.

Influența cafeinei asupra sănătății inimii.

22311865_2039680999594151_163879775_o

Cafeaua,este una dintre cele mai consumate băuturi din întreaga lume. Insa in mod eronat este perpetuata ideea ca ar reprezenta un factor de risc pentru afectiunile cardiovasculare; cu toate acestea, lipsesc date care confirma acest lucru. Consumarea cafelei sau băuturilor care conțin cafeină poate crește tensiunea arterială si pulsul, precum și să activeze sistemul nervos simpatic la persoanele care nu obișnuiesc sa consume cafea in mod constant. Acest lucru nu a fost observat la consumatorii obișnuiți cu cafeaua. De fapt, nu a fost demonstrată nicio legătură clară între cafea și riscul de hipertensiune arterială, infarct miocardic sau alte boli cardiovasculare. Spre deosebire de studiile mai vechi, cercetările recente arată că aportul de cafea moderat nu reprezintă un pericol pentru sănătate și poate fi chiar asociat cu efecte benefice asupra sănătății cardiovasculare.

Cafeaua reprezintă una dintre cele mai importante substanțe derivate din fructele copacului de cafea (Coffea arabica). Cafeina este, prin urmare, cea mai frecvent consumata substanță farmacologic activă din lume. În afară de cafea, cafeina se găsește si în alte băuturi, cum ar fi ceaiul sau băuturile răcoritoare care conțin cola sau guaranà, produsele care conțin cacao și medicamentele. In acest articol va voi prezenta efectele cafeinei asupra sistemului cardiovascular, punand accent pe potențialele efecte dăunătoare sau benefice în ceea ce priveste sănătatea aparutului cardiovascular.

Sursele de cafeina:

Cafeina se gaseste în cafea, ceai, băuturi răcoritoare, si ciocolată.

Valorile de mai jos arată conținutul aproximativ de cafeină în băuturile si alimentele consumate in mod frecvent.

Cafeaua la filtru (237 ml) contine 95-165 mg cafeina.

Cafeaua la filtru, decofeinizata  (237ml) contine 2-5mg cafeina.

Espresso (30 ml)  contine 47-64 mg cafeina.

Cafeaua Instant (237 ml) contine 63mg cafeina.

Latte sau mocha (237ml) contine 63-126mg cafeina.

Ceaiul negru  (237ml) contine 25-48 mg cafeina.

Ceaiul verde  (237ml) 25-29mg contine cafeina.

Cola (237 ml) contine 24-46 mg cafeina.

Bauturile energizante (237ml)  contin 27-164 mg cafeina.

In mod normal,nu  ar trebui să ne îngrijoreze conținutul de cafeină din ciocolată. Cantitatea de cafeină găsită în ciocolată nu are nici un efect major asupra majorității oamenilor.

Ciocolata cu lapte conține aproximativ 12- 21 mg de cafeină per 100 g de ciocolată.

Ciocolata neagra contine aproximativ 17,5 -70 mg per 100g de ciocolată. Dar unele  tipuri de ciocolată neagră pot conține până la 160 mg per 100g ciocolata.

O ceașcă de 237 ml de bautura de cacao fierbinte conține aproximativ 3 până la 13 mg de cafeină.

Efectele metabolice ale cafeinei:

 -Stimulează sistemul nervos central.

 -Eliberează acizi grași liberi din țesutul adipos.

-Are efect diuretic, ceea ce poate duce la deshidratare.

Au fost efectuate mai multe studii pentru a vedea dacă există o legătură directă între cafeina, consumul de cafea și boala coronariană. Rezultatele sunt contradictorii. Acest lucru se poate datora modului în care s-au efectuat studiile. Cu toate acestea, consumul moderat de cafea (1-2 cesti pe zi) nu pare a fi dăunător.

Consumul de cafea și riscul de boli cardiovasculare:

În cazul persoanelor care nu consuma cafea in mod frecvent , se observa creșterea tensiunii arteriale  diastolică și sistolică, odata cu consumarea cafelei.  Acest efect asupra tensiunii arteriale, nu pare să fie dependent de doză și prezintă mari diferențe inter-individuale. Insa, la subiecții care consuma in mod obișnuit cafea zilnic sau consumatori obișnuiți cu cafeaua, efectul  asupra tensiunii arteriale este mai mic sau nu poate fi detectat. Vârsta poate contribui, de asemenea, la efectele consumului de cafea. Persoanele în vârstă prezintă creșteri semnificative ale tensunii arteriale după consumul de cafea.

Studiile recente au demonstrat că, la subiecții sănătoși, efectele cafelei asupra sistemului cardiovascular, diferă în funcție de obiceiurile consumatorilor. O creștere a tensiunii arteriale nu a fost observată la consumatorii obișnuiți cu cafeaua, în ciuda activării semnificative a activității sistemului nervos simpatic. În cazul consumatorilor de cafea  care nu sunt obisnuiti cu cafeaua, consumul de cafea a fost asociat cu o activare similară asupra sistemului nervos simpatic și de asemenea cu creșterea tensiunii arteriale. De asemenea, a fost constatat că exista o crestere a tensiunii arteriale chiar si dupa consumarea cafelei decafeinizate, la persoanle care nu consuma cafea in mod obisnuit, sugerând că alti compusi chimici pe langa cafeina pot fi responsabile de efectele cardiovasculare induse de cafea.

Datorită tendinței pronunțate de dezvoltare a toleranței, din cauza consumului crescut de cafea in randul populatiei, cel de-al șaptelea raport al Joint National Committee on Prevention, Detection, Evaluation, and Treatment of High Blood Pressure (JNC 7) nu include consumul de cafea sau băuturi care conțin cafeină, ca fiind un factor de risc pentru hipertensiune.

Din cele 35 de studii efectuate, 6 grupuri de oameni au prezentat accident vascular cerebral și boala coronariana simultan. În comparație cu cea mai mică categorie de consum de cafea (0 cani / zi), rata pentru incidența bolilor cardiovasculare a fost de 0.89 pentru  1,5 cani / zi , 0.85 pentru  3,5 cani /zi  si 0.95 pentru 5 cani/zi.

Consumul de cafea și riscul de infarct miocardic:

Efectul consumului de cafea asupra mortalității de cauza cardiovasculara este controversat. Deși studiile anterioare au demonstrat o corelație pozitivă între aportul regulat de cafea și riscul de infarct miocardic , studii recente au constatat fie o relație inversă, fie o relație inexistentă.

O analiză retrospectivă a Nurse’s health study efectuată în Statele Unite nu a arătat nici o corelație între consumul de cafea și afectiunile cardiovasculare la 85747 femei (cu vârsta cuprinsa între 34 și 59 de ani).

Un studiu recent la care au participat un numar  de 2975 bărbați cu vârsta cuprinsa intre 53-74 ani și fără antecedente de boala coronariana, au fost monitorizati timp de 6 ani. Riscul unui eveniment ischemic a fost de 6.8%, 6.7% și 4.6% pentru un consum de unu până la patru, cinci până la opt sau mai mult de opt cești de cafea pe zi.

Concluzii:

Spre deosebire de studiile mai vechi, dovezile recente sugerează că aportul moderat de cafea nu reprezintă un pericol pentru sănătate și poate fi chiar asociat cu efecte benefice. Prin urmare, consumul moderat de cafea nu pare să fie un factor de risc pentru bolile cardiovasculare. Sunt necesare mai multe studii pentru a elucida rolul cafeinei și efectele sale asupra sistemului cardiovascular. Alti compusi din cafea in afara de cafeina par să fie implicate în efectele variabile ale consumului de cafea. Cafeaua conține multi compusi chimici care pot contribui la activitatea sa biologică. Cercetări viitoare sunt, de asemenea, necesare pentru a determina influenta diferitelor tipuri de cafea, procedeele de prăjire și metodele de preparare asupra sănătății inimii.


Autor: Sara Saijari


Bibliografie:

Isabella Sudano, MD; Christian Binggeli, MD; Lukas Spieker, MD; Thomas Felix Lüscher, MD; Frank Ruschitzka, MD; Georg Noll, MD; Roberto Corti, MD, Cardiovascular Effects of Coffee: Is It a Risk Factor?, Medscape, 2005.

Ming Ding, MS, Shilpa N Bhupathiraju, PhD,Ambika Satija, BA, Rob M van Dam, PhD, and Frank B Hu, MD, PhD, Long-Term Coffee Consumption and Risk of Cardiovascular Disease: A Systematic Review and a Dose-Response Meta-Analysis of Prospective Cohort Studies, PMC, 2014.

American heart association, Caffeine and Heart Disease, 2015.

Mayo Clinic, Caffeine content for coffee, tea, soda and more, 2017.

Tratamentul corect al racelii & gripei si diferenta dintre cele doua.

Tratamentul corect al racelii & gripei si diferenta dintre cele doua.

Top view of various pills and tablets

Gripa este o afectiune virala, cu o perioada de incubatie scurta (in medie 2 zile).Gripa debuteaza brusc cu febra mare si stare generala alterata. Gripa poate degenera in pneumonii, bronsite si infectii respiratorii.

Viroza respiratorie (raceala) poate fi cauzata de peste 200 de tipuri de virusi dintre care rinovirusi, adenovirusi, virusul sincital respirator. Simptomele apar in 2-3 zile de la infectie si dureaza intre 2 si 14 zile.

Gasiti in tabelul comparativ diferentele dintre raceala si gripa din punctul de vedere al simptomatologiei.

Simptome

Raceala

Gripa

Febra

Rar, temperatura usor crescuta

Frecvent, Febra mare care poate sa dureze 3-4 zile

Dureri de cap

Ocazional

Frecvent

Dureri musculare

De intensitate mica

De intensitate mai mare, severe

Slabiciune, oboseala

Ocazional

Frecvent, poate dura 2-3 saptamani

Extenuare

Nu

Frecvent, la inceputul bolii

Nas infundat

Frecvent

Ocazional

Stranut

Frecvent

Ocazional

Gat iritat

Frecvent

Ocazional

Tuse

Tuse usoara/moderata

Frecvent, tuse severa

Complicatii

Congestia sinusurilor, infectia urechii mijlocii

Sinuzita, bronsita,infectia urechii, pneumonie, risc de moarte.

Exista mai multe categorii de medicamente care pot fi utilizate in tratarea simptomelor, in cazul racelii sau al gripei. Unele se elibereaza fara prescriptie medicala (OTC); altele sunt disponibile numai pe bază de prescripție medicală (acestea vor fi marcate cu rosu si *).

DECONGESTIONANTELE

Decongestionantele sunt utilizate pentru o ușurare rapidă și temporară a congestiei nazale și a sinusurilor. Acestea pot provoca insomnie, dureri de cap, creșterea tensiunii arteriale și iritabilitate. Nu sunt recomandate pentru femeile însărcinate sau pentru persoanele cu tensiune arterială crescută, boli cardiovasculare, glaucom sau hipertiroidism.

Picături nazale:

Picăturile decongestionante nazale ușurează congestia nazală și sinusală dacă sunt utilizate pentru o perioadă scurtă de timp. Utilizarea repetată a acestor medicamente pentru mai mult de trei zile consecutive poate avea ca rezultat congestie recurentă si agravata. !Atentie: A nu se utiliza mai mult de 3 zile consecutive!

Exemplele includ:

-Oximetazolina (Afrin)

-Efedrina (Rinonef-T)

-Xilometazolina (Bixtonim  Xylo, Olynth)

-Nafazolina (Rinofug)

-Tramazolina (Muconasal spray)

 -Fenilefrina (Bioflu nazal)

ANALGEZICELE-ANTIPIRETICE

Sunt medicamente utilizate pentru  ameliorarea durerilor usoare sau moderate, cum sunt nevralgiile,artralgiile, mialgiile, entorsele, luxatiile, durerile postoperatorii, dismenoreea, cefaleea si pentru a scadea febra.

-Acid acetilsalicilic (Aspirina)

Metamizol* (Algocalmin)

-Propifenazona

-Paracetamol

ANTIINFLAMATOARELE  NESTEROIDIENE (AINS)

AINS sunt substante analgezice-antipiretice-antiinflamatoare, predominant fiind efectul  antiinflamator.

AINS sunt utilizate ca tratament in reumatismele inflamatorii cornice (poliartrita reumatoida, spondilita anchilozanta), artroze dureroase dar si in angine, otite, colici nefretice, tromboflebite, hemoroizi, dismenoree, afectiuni stomatologice.

Clasificarea in functie de durata de actiune:

a) Cu durata scurta de actiune (T ½ sub 6 ore)

Ketoprofen*– risc intermediar de reactii adverse gastronintestinale serioase.

-Ibuprofen (Nurofen, Advil, Ibalgin,Paduden)- risc scazut de reactii adverse gastrointestinale serioase. UTILIZAT UZUAL IN PREPARATELE PENTRU RACEALA SI GRIPA.

-Flurbiprofen (Strepsils intensive miere si lamaie)

Diclofenac*  (Clafen, Voltaren)– risc intermediar de reactii adverse gastrointestinale serioase.

b)Cu durata medie de actiune

Indometacina*

-Naproxen (Nalgesin)- risc intermediar de reactii adverse gastrointestinale serioase.

Etodolac*

c)Cu durata lunga de actiune (forme farmaceutice retard)

Indometacina*

Ketoprofen* (Ketonal- Comprimate cu eliberare prelungita- RETARD)- risc intermediar de reactii adverse gastrointestinale.

Diclofenac* (Voltaren- Comprimate filmate cu eliberare prelungita -RETARD)- risc intermediar de reactii adverse gastrointestinale.

ANTIVIRALE

Antiviralele utilizate in tratamentul si profilaxia gripei cauzate de virusul gripal A si B:

Zanamivir* (Relenza)

Oseltamivir* (Tamiflu)

PREPARATE PENTRU ZONA ORO-FARINGIANA

Antiseptice:

-Ambazon (Faringosept)

-Clorhexidina (Drill pastile, Hexoraletten N)

-Hexetidina (Hexoral)

Alte produse, care contin o combinatie de substante antiseptice (Amilmetacrezol; alcool 2,4 diclorobenzilic, clorura de benzoxoniu,digluconat de clorhexidina, cetilpiridiniu clorura, clorura de benzalconiu), anestezice locale (clorhidratul de lidocaina, benzocaina), antibiotice (Tirotricina), antiinflamatoare nesteroidiene (Benzidamina).

-Amilmetacrezol, alcool 2,4 diclorbenzilic  (Strepsils clasic/ miere si lamaie/prune/ eucalipt/fara zahar)

-Amilmetacrezol, alcool 2,4 diclorbenzilic, acid ascorbic, ascorbat de sodiu (Strepsils orange-vit C)

-Amilmetacrezol, alcool 2,4 diclorbenzilic, levomentol (Strepsils mentol, Neo-angine)

-Amilmetacrezol, alcool 2,4 diclorbenzilic, clorhidrat de lidocaina (Strepsils plus)

-Clorura de benzoxoniu, clorhidrat de lidocaina (Orofar)

-Tirotricina, clorhidrat de lidocaina, digluconat de clorhexidina (Trachisan)

 -Clorura  de  benzalconiu, mentol, ulei de menta, ulei de eucalipt, timol (Septolete- D)

-Cetilpiridiniu clorura, Benzocaina (Septolete plus)

– Cetilpiridiniu clorura (Septolete apple/cherry/lemon)

– Cetilpiridiniu clorura, Benzidamina clorhidrat (Septolete omni)

PREPARATE PENTRU TRATAMENTUL TUSEI

EXPECTORANTE

Au actiune expectoranta prin fluidificarea sputei si se utilizeaza in cazul tusei productive, bronsitei acute si cronice.

-Guaifenesina (Robitussin expectorans, Bioflu expectorant)

-Preparate farmaceutice din plante (Bronchipret TP, Herbion Ivy, Prospan, Sirop de patlagina, Calmofluid-T, Plantaginol, Mucohelix).

MUCOLITICE

Reduc vascozitatea sputei si favorizeaza expectoratia prin stimularea miscarii cililor. Se utilizeaza in afectiuni bronho-pulmonare acute si cornice, traheobronsite acute si cornice, laringite, bronhopneumonii, emfizem, mucoviscidoza, atelectazie.

-Acetilcisteina (ACC, Fluimucil)

-Bromhexina

-Carbocisteina (Humex expectorant)

-Ambroxol (Mucosolvan)

ANTITUSIVE

Alcaloizi din opiu si deriv:

Actiune antitusiva prin deprimarea centrului tusei, cu actiune analgezica (Codeina) sau fara efect analgezic dar cu risc de dependenta (Dextrometorfan). Se utilizeaza in tratamentul tusei iritative, uscate.

Codeina*

Dextrometorfan*  (Tussin, Humisec)

Alte antitusive:

Au actiune deprimanta pe centrul tusei si  se utilizeaza in tusea iritativa, uscata, neproductiva.

-Oxeladina (Paxeladine)

-Butamirat (Sinecod)


Autor: SARA SAIJARI


Bibliografie:

1.DUMITRU DOBRESCU, SIMONA NEGRES, LILIANA DOBRESCU, RUXANDRA McKINNON, Memomed 2017, Editura universitara.

2.Agentia nationala a medicamentului si a dispozitivelor medicale (ANMDM).

3.Webmd.com

FCB2