Utilizarea fructelor de Merișor în infecțiile urinare. Adevăr sau mit?

Utilizarea fructelor de Merișor în infecțiile urinare. Adevăr sau mit?

Cranberries close-up

Merișorul (Vaccinium macrocarpon) este un arbust veșnic verde, cultivat în America de Nord și Europa. Fructele și sucul, sunt bogate în vitamina C. Extractele din merișor sunt comercializate sub formă de suplimente alimentare, pentru a preveni infecțiile urinare. De asemenea, este utilizat pentru infecțiile bucale și gastro-intestinale, bolile cardiovasculare și în combaterea cancerului.

 Extractul de merișor are proprietăti antibacteriene, antimicrobiene, antifungice, antiinflamatoare, antioxidante și antiaderente.

 STUDII CLINICE:

 Studiile clinice au demonstrat că extractele de merișor pot ajuta la prevenirea infecțiilor urinare la adulți, copii și pacienți cu cancer de prostată supuși radioterapiei. În timp ce un studiu dublu-orb efectuat asupra persoanelor în vârstă, cu risc ridicat de infecții urinare, indică un beneficiu în administrarea extractului de merișor, un alt studiu similar a dat rezultate negative. Studiile privind sucul de merișor pentru prevenirea infecțiilor urinare recurente au avut, de asemenea, rezultate contradictorii. Într-un studiu efectuat pe femei tinere nu s-au constatat beneficii, iar într-un alt studiu a fost observată o reducere semnificativă a recidivei infecțiilor urinare la femeile cu vârstă peste 50 de ani. Merișorul nu a fost la fel de eficace ca trimetoprim-sulfametoxazol în prevenirea infecțiilor urinare la femeile aflate la premenopauză, dar pacienții au avut mai puține șanse de a dezvolta rezistență bacteriană la antibiotic. Într-un studiu efectuat pe voluntari din diferite regiuni, a fost descoperit că activitatea anti-aderentă a pulberii de merișor este dependentă de doză. În general, s-a constatat că sucul de merișor este mai eficace decât capsulele sau comprimatele dar nu există dovezi suficiente pentru a recomanda sucul de merișor pentru prevenirea infecțiilor urinare.

Sucul de merișor a inhibat adeziunea H. pylori la mucoasa gastrică umană, iar consumul regulat de suc de merișor poate suprima infecția cu H. pylori, un factor major în ulcerul gastric și cancerul gastric. Atunci când se utilizează ca tratament, sucul de merișor ajută la eradicarea H. pylori la femei. S-a demonstrat, de asemenea, că  impiedică formarea plăcii bacteriene și dezvoltarea bolilor gingivale datorită proprietătilor sale antibacteriene și antiaderente.

Studiile in vitro privind extractele de merișor și proantocianidinele demonstrează efectele antiproliferative împotriva cancerului la nivelul prostatei, ficatului, plămanilor, sânilor, colonului, esofagului. In vivo, consumul de suc de merișor nu a scăzut statutul oxidativ la om, sugerând lipsa efectului protector împotriva cancerului sau a bolilor de inimă, însă acesta pare să imbunătătească factorii de risc pentru bolile cardiovasculare într-un studiu randomizat dublu-orb efectuat pe bărbatii diabetici.

 UTILIZĂRILE MERIȘORULUI:

 -Infecții ale tractului urinar

 -Prevenirea și tratamentul cancerului

 -Ulcer

 -Ateroscleroză

 -Infecții gingivale.

 MECANISM DE ACȚIUNE:

 In vitro, proantocianidinele din merișor (C-PAC) inhibă aderarea E. coli de celulele uroepiteliale. Legăturile de tip A din aceste C-PAC-uri pot spori activitătea antiaderentă bacteriană pentru a preveni infecțiile tractului urinar. În mod similar, activitatea împotriva formării biofilmului de C. albicans de către C-PAC se datorează proprietătilor de antiaderentă și / sau formarea chelatilor de fier. Efectele preventive ale sucului de merișor sunt superioare efectelor obținute prin extracte divizate în comprimate sau capsule. 

 Merișorul previne ulcerele gastrice induse de H. pylori prin inhibarea aderenței bacteriene la nivelul  stomacului. De asemenea, la nivel bucal, scade aderența tulpinilor streptococilor la hidroxiapatita acoperită cu salivă și hidroxiapatita acoperită cu glucan și formarea de biofilm afectat, ceea ce indică faptul că aceasta poate încetini dezvoltarea plăcii dentare. 

Efectele antiaterogene a sucului de merișor se produc prin scăderea glucozei serice și a apoB și a creșterii serice a apoA-1 și a paraoxonazei, asociate cu stabilizarea HDL colesterol.

In vitro, efectele anticanceroase a extractelor de merișor și C-PAC (proantocianidinele din merișor) au fost atribuite unui număr de mecanisme. Extractul de merișor a inhibat creșterea celulelor canceroase de la nivelul prostatei prin scăderea ciclinelor. În cazul cancerului gastric, este parțial datorată scăderii expresiei antigenului celular proliferativ și a inducției apoptotice. C-PAC au indus moartea celulară în adenocarcinomului esofagian prin modificări ale microARN în celulele canceroase. 

 CONTRAINDICAȚII:

Produsele din merișor pot crește excreția oxalatilor în urină și pot favoriza formarea litiazei urinare (pietre la rinichi). Prin urmare, utilizarea sa trebuie limitată la pacienții cu antecedente de nefrolitiază.

 REACȚII ADVERSE:

 Ingestia de cantități mari de suc de merișor (3 căni zilnic) a fost asociată cu iritarea tractului gastro-intestinal, cu simptome precum greață, vărsături și diaree.

 INTERACȚIUNI SUPLIMENT- MEDICAMENT:

 Warfarina: Sucul de merișor poate potența efectul anticoagulant al warafinei. Deși consumul de suc de merișor în cantităti mari (1-2 L zilnic sau suplimente pentru>3-4 săptămani) poate altera efectele warfarinei, se poate miscora aportul în produse ce conțin merișor, pentru a nu interacționa cu warafina. Se recomandă precauție!

Ciclosporina: Un studiu controlat, randomizat, a demonstrat că 240 ml de suc de merișor nu au avut niciun efect clinic semnificativ asupra efectului unei doze de 200 mg de ciclosporină.

Substraturi UGT (uridin 5′-difosfo-glucuronosiltransferază): Merișorul modulează enzimele UGT in vitro și poate crește riscul de efecte secundare ale medicamentelor metabolizate de aceștia.

Substraturi ale citocromului P450: Merișorul inhibă activitătile enterice CYP3A și poate interfera cu absorbția medicamentelor. Merișorul inhibă CYP2C9 in vitro, dar această activitate nu a fost observată la om.

MODIFICĂRI ALE ANALIZELOR DE LABORATOR:

 pH-ul urinar scade după consumarea sucului de merișoare.


 Farm. Sara Saijari

 Bibliografie:

 Memorial Sloan Kettering Cancer Center- For Adult Patients/Cancer Care/About Diagnosis & Treatment/Managing Symptoms & Side Effects/Integrative Medicine/About Herbs, Botanicals & Other Products/Search About Herbs/Cranberry/For Healthcare Professionals.

Greață, oboseală sau migrene? S-ar putea să suferiți de…

Greață, oboseală sau migrene? S-ar putea să suferiți de…

Close_up_of_a_white_flower_with_a_green_white_and_orange_center

Suferiți de migrene, oboseală și greață? Este posibil să suferiți de sindromul premenstrual. Această perioadă de timp după ovulație și înainte de începerea sangerării poate declanșa simptome precum dureri de cap, oboseală și greață. Experții estimează că aproximativ 85% din femeile care au menstruație prezintă cel puțin unul sau mai multe simptome de sindrom premenstrual în fiecare lună.

Simptomele premenstruale variază de la femeie la femeie. Pe lângă grețuri mai pot apărea următoarele simptome:
-Erupții acneiforme
-Dureri și senzația de umflare a sânilor
-Oboseală
-Tulburări de somn
-Balonare
-Constipație
-Diaree
-Migrenă 
-Dureri de spate
-Dureri articulare sau musculare
-Modificări ale apetitului
-Probleme cu concentrare
-Iritabilitate
-Anxietate
-Depresie.

S-ar putea să aveți o senzație de greață pe măsură ce corpul dumneavoastră trece prin modificări hormonale în timpul menstruației dumneavoastră. Crampele și durerile de cap obișnuite vă pot accentua starea de rău. Menstruația declansează, de asemenea, un grup de substanțe chimice în corpul dvs. numite prostaglandine care pot provoca, de la dureri de cap la greață pană la diaree.

Cum puteți preveni și trata senzația de greață acasă?

Pentru a ameliora senzația de greață puteți apela la aceste sfaturi:
1.Inspirați aer curat.
2.Aplicați o compresă rece pe frunte.
3.Beți apă pentru a menține un nivel optim de hidratare.
4.Mâncați alimente ușor de digerat, ex. banane, orez, mere, pâine prăjită și ceai.
5.Mâncați puțin și des.
6.Consumați bomboane cu ghimbir.
7.Faceți o plimbare în aer liber sau faceți alt exercițiu moderat timp de 30 de minute.

Remedii naturale pentru grețurile persistente: 

Ghimbirul (Zingiber officinale):

 Ghimbirul ajută la ameliorarea oricărui tip de greață indiferent de cauză (sindrom premenstrual, rău de miscare…etc.).

Acțiunea antiemetică a ghimbirului este atribuită constituenților rizomului shogaol și gingerol, care stimulează fluxul de salivă, bilă și secreții gastrice și galanolactona, care poate acționa ca un antagonist competitiv la receptorii serotoninei 5-HT3. De asemenea, stimulează contracțiile antralice, reducerea zonei antrale postprandial și accelerarea golirii gastrice.

Contraindicații:
Ghimbirul nu se utlizeaza la persoane care au afecțiuni legate de coagularea sângelui (ghimbirul poate acționa ca anticoagulant). Se evită utilizarea ghimbirului în sarcină și alăptare. Este contraindicată administrarea la pacienții cu calculi biliari.

Interacțiuni:
Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): Ghimbirul poate crește tendința de sângerare la utilizarea concomitentă cu AINS (diclofenac, ibuprofen…etc.).

Anticoagulante / antiplachetare: deoarece ghimbirul poate inhiba formarea tromboxanului și agregarea plachetară, utilizarea concomitentă cu anticoagulante poate crește riscul de sângerare. Dar, conform unei revizuiri sistematice, dovezile actuale sunt neconcludente, așadar, este nevoie de studii suplimentare.

Antidiabetice: Ghimbirul poate determină scăderi adiționale ale glicemiei.

Tacrolimus: Tratamentul cu ghimbir crește concentrațiile plasmatice de tacrolimus.

Ciclosporină: Utilizarea concomitentă a determinat scăderea concentrației de ciclosporină în sânge, în vivo.

Ceaiurile de ghimbir și suplimentele alimentare sunt disponibile în farmacii, drogherii sau la plafar.

Musețelul (Chamomilla recutita)

Mușețelul este folosit în medicină de mii de ani. Se spune că este un relaxant digestiv și poate ameliora flatulența, grețurile și vărsăturile. Mușețelul are, de asemenea, proprietăti antiinflamatorii, care pot ajuta la alte ameliorarea crampelor uterine.

Activitatea antiinflamatorie a mușețelului implică eliberarea prostaglandinei E induse de LPS în macrofagele RAW 264.7 prin inhibarea activitătii enzimei COX-2.

Contraindicații:
Persoanele alergice la produsele vegetale din familia Compositae, cum sunt crizantemele, ar trebui să evite acest produs.

Interacțiuni:
Anticoagulante / Antiagregante plachetare: Mușețelul poate crește efectul anticoagulantelor și poate inhiba activitatea plachetară datorită conținutului său de cumarină.

Sedative: Mușețelul poate mări efectele sedativelor.

Substraturile citocromului P450: Mușețelul inhibă CYP1A2, CYP2C9, CYP2D6 și CYP3A4 și poate afecta concentrația intracelulară a medicamentelor metabolizate de aceste enzime.

Ciclosporină: Utilizarea concomitentă a determinat creșterea concentrațiilor serice de ciclosporină.

Ceaiurile de musețel și suplimentele alimentare sunt disponibile în farmacii, drogherii sau la plafar.

Menta (Mentha piperita)

Menta, de asemenea este un produs vegetal care poate ameliora senzația de greață și vărsăturile. Mai mult decât atât, are un gust minunat.

Uleiul de mentă, ameliorează simptomele afecțiunilor tractului gastrointestinal datorită rolului său în reglarea proceselor dependente de canalul de calciu la nivel gastric și intestinal. Mai exact, uleiul de mentă și mentolul produc un efect antispastic la nivelul tractului gastrointestinal prin diminuarea influxului de calciu.

Contraindicații:
Pacienții care au antecedente de colecistită, hernie hiatală sau boală de reflux gastroesofagian ar trebui să consulte un medic înainte de a consuma mentă.
Femeile insărcinate ar trebui să evite utilizarea excesivă a uleiului de mentă.

Interacțiuni:
Felodipină: Uleiul de mentă crește biodisponibilitatea felodipinei.

Ciclosporină: Uleiul de mentă măreste biodisponibilitatea ciclosporinei la șobolani. Cu toate acestea, a fost raportat că un pacient cu transplant renal a avut un nivel scăzut de ciclosporină după consumarea ceaiului din plante care conține mentă.

Substraturile citocromului P450: Uleiul de mentă a demonstrat că inhibă enzimele CYP1A2 / 2C8 / 2C9 / 2C19 / 2D6 și 3A4 și poate afecta concentrația intracelulară a medicamentelor metabolizate de aceste enzyme.

5-fluorouracil: Ulei de mentă, atunci când este aplicat extern, poate crește absorbția cutanată a 5-fluorouracilului.

Ceaiurile de mentă și suplimentele alimentare sunt disponibile în farmacii, drogherii sau la plafar.

Uleiurile esențiale:
Aromaterapia vă poate ajuta să scăpați de senzația de greață. Puteți utiliza uleiurile esențiale de ghimbir, musețel sau mentă. Pentru inhalarea uleiurilor esențiale puteți utiliza un difuzor. Mai multe detalii despre utilizarea uleiurilor esențiale găsiti aici:

https://farmacistacublog.wordpress.com/2018/03/06/utilizarea-in-siguranta-a-uleiurilor-esentiale/

Suplimente alimentare și medicamente utilizate pentru ameliorarea grețurilor pe termen lung:

Vitamina B6
Vitamina B6 poate ușura senzația de greață și vărsăturile.
Într-un studiu referitor la grețurile din timpul sarcinii, femeile au primit vitamina B6 pe parcursul zilei. Într-un grup de 31 de femei, 15 prezentau greață înainte de studiu. Acest număr a scăzut aproape la jumătate-la doar opt-după ce au luat vitamina B6. Medicii sugerează o doză zilnică cuprinsă între 50 și 100 mg de vitamina B6.

Alte vitamine și minerale care pot ajuta la ameliorarea senzației de greață:
-Acid folic (400 micrograme)
-Calciu cu vitamina D (1000-1300 mg)
-Magneziu (400 mg)
-Vitamina E (400 U.I.)

Alte suplimente alimentare:
-Black Cohosh (Cimicifuga racemosa)
-Mielăreaua (Vitex Agnus Castus)
-Ulei de luminiță/Evening Primrose (Oenothera biennis)

AINS (Antiinflamatoare nesteroidiene):
Medicamentele de tip over-the-counter (OTC) pot, de asemenea, să ușureze simptomele sindromului premenstrual cum sunt migrenele și durerile abdominale sau de spate. Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) ajută la reducerea durerii, și a inflamației determinate de prostaglandine. Ex. Ibuprofen.

ATENȚIE! Discutați întotdeauna cu medicul sau farmacistul înainte de a lua medicamente sau suplimente alimentare. Așa cum a fost prezentat în acest articol pot exista intearcțiuni între suplimente alimentare și medicamente sau exista contraindicații dacă suferiți de anumite afecțiuni. Citiți cu atenție prospectul și asigurați-vă că utilizați suplimente alimentare de calitate ce conțin extracte standardizate!


Autor: Sara Saijari


Bibliografie:

Alana Biggers MD, Ashley Marcin, What Causes Nausea Before Your Period, and How Is It Treated?, healthline.com, 2017.
Chamomile, About Herbs, Botanicals & Other Products, Memorial Sloan Kattering Cancer Centre, mskcc.org.
Ginger, About Herbs, Botanicals & Other Products, Memorial Sloan Kattering Cancer Centre, mskcc.org.
Peppermint, About Herbs, Botanicals & Other Products, Memorial Sloan Kattering Cancer Centre, mskcc.org.

Utilizarea în SIGURANȚĂ a Uleiurilor Esențiale!

Utilizarea în SIGURANȚĂ a Uleiurilor Esențiale!

blog ulei

Metode de aplicare a uleiurilor esențiale

 Metoda de aplicare aleasă depinde de efectul dorit și de uleiul esențial selectat. De exemplu, unele uleiuri esențiale sunt iritante pentru piele datorită structurii lor chimice. Acestea necesită o diluție mai mare sau ar putea fi utilizate numai prin inhalare.

 Odată ce ați achiziționat un ulei esențial, metoda de aplicare depinde de afecțiunea dvs. și de efectul dorit. 

  1. Îngrijirea rănilor implică cel mai adesea aplicații topice.

  2. Pentru schimbarea dispoziției se utilizează fie prin inhalare, fie prin aplicare locală.

  3. Băile implică atât inhalarea, cât și absorbția locală.

 Metode de inhalare a uleiurilor esențiale

  1. Dispersor/ dispozitiv pentru aromaterapie

 Uleiul esențial este plasat în acest aparat, uneori cu apă (asigurați-vă că ati citit instrucțiunile) și, uneori, se utilizează o sursă de căldură, astfel încât să se evapore. Aceasta este o modalitate bună utilizată pentru parfumarea încăperilor și pentru a spori senzația de relaxare (ex. ulei esențial de lavandă). Uleiurile esențiale nu ar trebui să fie arse direct, deoarece structura chimică este modificată semnificativ prin incinerare.

 2. Evaporarea uscată

 Câteva picături de ulei esențial se plasează pe o dischetă sau o bucățică de vată de bumbac și sunt lăsate să se evapore în aer.  Discheta/ vata poate fi păstrată în imediata vecinătate (de exemplu, lăsati discheta să stea pe biroul de langă calculatorul dvs.).

3. Evaporarea umedă (cu aburi)

 Se adaugă câteva picături de ulei esențial într-un bol cu apă caldă, care va vaporiza rapid uleiul. Puneți un prosop deasupra capului și peste bolul cu apă în care s-au adăugat picăturile de ulei esențial și inspirați adânc. Această metodă este directă și  foarte puternică. Utilizarea a mai mult de 1-2 picături poate produce un efect mult prea puternic. Este important să țineți ochii închiși atunci când utilizați această metodă. Utilizarea uleiului esențial de eucalipt în acest mod se poate dovedi utilă în cazul infecțiilor respiratorii superioare și a sinusurilor.

 Notă: Acest procedeu nu este recomandat copiilor mai mici de 7 ani. Copii mai mari de 7 ani pot folosi ochelari de înot pentru a-și proteja ochii.

 4. Pulverizare cu ajutorul unui spray

 Picături de ulei esențial sunt plasate într-o soluție pe bază de apă, se agită și se pulverizează în aer pentru a deodoriza o încăpere sau pentru a crea o stare de relaxare. Este important să agitați sticla înainte de pulverizare pentru a pulveriza soluția și nu doar apa (datorită faptului că uleiul nu este miscibil cu apa).

 Cum se pot aplica topic uleiurile esențiale?

 Uleiurile esențiale pot fi aplicate pe piele folosind o varietate de tehnici. Este important de știut că majoritatea uleiurilor esențiale nu pot fi aplicate direct pe piele fără a fi diluate.

 Cum se pregăteste o soluție diluată?

 Ca regulă generală, uleiurile esențiale ar trebui diluate într-o substantă purtătoare (ulei vegetal sau apă). Concentrația uleiului esențial nu trebuie să fie mai mare de 3-5%.

 Pentru masaj sau pentru aplicare pe suprafețe mari ale corpului, o soluție de 1% este, în general, o concentrare sigură. Pentru copiii mici, se recomandă utilizarea unei soluții de 0,25%-0,5%.

 Notă: Dacă utilizați apa ca purtător, asigurați-vă că agitați bine soluția înainte de aplicare, deoarece uleiul nu este miscibil cu apa.

 Ce uleiuri purtătoare se pot utiliza?

  Sunt preferate uleiurile purtătoare organice și presate la rece, exemplele includ uleiul de migdale dulci, uleiul de sâmburi de caise, uleiul de semințe de struguri, uleiul de jojoba sau uleiul de avocado. Aceste uleiuri nu au un miros puternic. Acestea ar trebui păstrate la frigider pană la utilizare și ar trebui să fie aruncate dacă au miros rânced.

 Tehnici de aplicare topică:

1. Comprese

 Uleiul esențial se diluează cu un lichid purtător (apă sau ulei) și se aplică pe un pansament sau se îmbibă o fașă într-o soluție care conține ulei esențial sau se aplică direct pe zona afectată.

2. Gargară

 Se adaugă câteva picături de ulei esențial în apă. Se amestecă, se utilizează pentru gargară. A nu se înghiți!!!

3. Băi

 Se adaugă câteva picături de uleiuri esențiale în apa de baie într-un agent dispersant  înainte de a intra în cadă. Această metodă are ca rezultat absorbția prin piele, precum și inhalarea uleiului esențial volatilizat. Câteva linguri de lapte integral pot fi folosite ca dispersant.

 Amintiți-vă că uleiurile esențiale nu sunt solubile în apă; astfel, ele vor pluti pe partea de superioară a băii și pielea poate fi expusă la o concentrație prea mare de uleiuri. Sărurile de baie pot fi, de asemenea, utilizate pentru  dispersarea uleiurilor esențiale. O bază de baie relaxantă poate fi făcută prin amestecarea unei părti de bicarbonat de sodiu, două părti de sare Epsom și trei părti de sare de mare. Adăugati șase picături de ulei esențial de lavandă la aproximativ două linguri de amestec și amestecați-l în apă de baie.

4. Ulei de masaj

 Se adaugă câteva picături de ulei esențial într-un ulei natural purtător și se aplică pe piele. După cum a fost menționat anterior, uleiurile pentru masaj nu trebuie să depăsească o concentrație de 1% a uleiurilor esențiale în cazul adulților. Pentru copii, concentrația nu trebuie să depăsească 0,25%-0,5% pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 6 luni și 2 ani și nu trebuie să depășească 1% pentru copiii cu vârsta de 2 ani și peste. Alegerea uleiurilor esențiale pentru masaj depinde de efectul dorit.

 Recomandări generale de sigurantă:

  1. Cercetați fiecare ulei achiziționat și citiți informațiile din cărțile de specialitate sau de pe site-urile web de încredere.

  2. Respectați toate precauțiile și aveți grijă la concentrațiile recomandate.

  3. Diluați întotdeauna uleiurile esențiale.

  4. Dacă aveți dubi, întrebați întotdeauna un specialist.

 Precauții speciale:

  Copiii:

 În general, ar trebui să reduceți dozele, și, de asemenea, să alegeți uleiurile esențiale cu atenție în cazul copiilor (sau să le evitați). Unele uleiuri esențiale, cum este uleiul esențial de mentă, nu ar trebui să fie utilizat la copiii cu vârstă  de sub șase ani. Mentolul a provocat întreruperea respirației la copiii mici și a provocat icter sever la copiii cu deficientă de G6PD (deficit enzimatic frecvent întâlnit).

 A nu se păstra la îndemână copiilor! Ingestia accidentală a unor cantităti mici (o lingurită) a dus la deces.

 Femeile însărcinate:

 Se recomandă precauție în utilizarea uleiurilor  sențiale dacă sunteți gravidă, deoarece uleiurile esențiale pot traversa bariera placentară și există puține cercetări clinice în acest domeniu. Unele uleiuri esențiale foarte blânde, cum este uleiul de Lavandula angustifolia , este uneori utilizat de către moașe în timpul și după naștere și la naștere cu efecte favorabile (Burns et al., 2000).

 În general, totuși, se recomandă precauție  în timpul sarcinii. Dacă aveți îndoieli, consultați in specialist.

 Reacții alergice:

  Un număr mic de persoane pot prezenta iritații ale pielii, reacții alergice sau sensibilitate incrucisată la uleiurile esențiale. 

 Iritația se caracterizează printr-o roseată și o durere la nivelul pielii expuse la uleiul esențial. Aceasta poate apărea la prima expunere. 

 Unele probleme de acest fel au fost cauzate de uleiurile combinate cu substanțe chimice sintetice sau modificate chimic prin expunerea la căldură sau lumină în timp. 

 Dermatita de contact:

 Dermatită de contact este un tip de reacție alergică. De obicei, se prezintă printr-o erupție cutanată sau o urticarie. Acest lucru este cauzat de răspunsul sistemului imunitar la unul sau mai multe substanțe chimice din uleiul esențial. De asemenea, uleiurile esențiale vechi sau modificate au mai multe șanse de a produce reacții cutanate.

 *Reacțiile alergice pot fi periculoase și pot determina reacții anafilactice. Eviati utilizarea uleiurilor esențiale dacă acestea va provoaca alergie. În cazul unor reacții alergice severe/ șoc anafliactic apelați serviciul de urgență 112.

 Fototoxicitatea:

 Fototoxicitatea poate apărea după ce aplicați un ulei esențial local și apoi vă expuneți la soare. Acest fenomen se produce cel mai adesea la anumite uleiuri esențiale, cum sunt uleiul de bergamotă, lămâie, tei, portocale și angelică.

 Fototoxicitatea se manifestă prin arsuri solare aprofundate!

 Concluzii

 Utilizarea necorespunzătoare a uleiurilor esențiale, poate duce la reacții adverse grave. În general, totuși, uleiurile esențiale sunt sigure atunci când sunt utilizate extern (nu sunt ingerate) în concentrații scăzute. În cazul aplicării topice nu se utilizează o concentrație mai mare de 5%. In cazul inhalațiilor, expuneți-vă intermitent (nu mai mult de 15 minute într-o oră). 

 Dacă aveți îndoieli, adresați-vă întotdeauna unui specialist de încredere care are cunoștințele necesare despre uleiurile esențiale, sau informați-vă de pe site-uri si carti de încredere.


Autor: Sara Saijari


Bibliografie:

Linda Halcon, Kate Maher, Are Essential Oils Safe?, University of Minnesota.

Linda Halcon, Kate Maher, How Do I Choose and Use Essential Oils?, University of Minnesota.

Cu ce îndulcim cafeaua și ceaiul?

Cu ce îndulcim cafeaua și ceaiul?

sugar 5

Zahărul

 Zahărul este alcătuit din glucoză și fructoză, care formează zaharoză. Nu are vitamine sau nutrienți adăugati.

Zahărul este un carbohidrat dens caloric, care derivă din sfeclă de zahăr și din trestia de zahăr. Acesta necesită prelucrare în mai multe etape înainte de a deveni zahărul de masă rafinat, granulat pe care îl folosim cel mai des.

 Dintre cele mai multe tipuri de zahăr, cel mai frecvent utilizat este zahărul alb și zahărul brun.

 Zahărul brun este o combinație de zahăr alb și melasă și poate conține unele substanțe nutritive. Este folosit în principal pentru coacere.

 Beneficiile zahărului:

 -Zahărul este o substantă naturală.

 -Are calorii reduse.

 -Are o durată lungă de conservare.

 Ca și carbohidrat, zahărul este o sursă potentială de combustibil rapid. Creierul are nevoie de 130 de grame de carbohidrați zilnic pentru a funcționa. Această substantă naturală are, de asemenea, un conținut scăzut de calorii, o lingurită are 16 calorii.

Zahărul alb are o durată lungă de conservare și este ușor de utilizat în coacere și gătit. Zahărul este în mod obișnuit ieftin și ușor accesibil.

 Dezavantajele zahărului:

 -Zahărul poate crește riscul de apariție a anumitor boli.

 -Poate provoca creșterea în greutate.

 -Poate fi mai greu digerabil decât mierea.

 Zahărul în exces poate crește riscul bolilor de inimă și diabetului de tip 2. Zahărul este un ingredient întâlnit în multe alimente prelucrate, deci puteți consuma o cantitate mare fără să vă dați seama. Acest lucru poate duce la creșterea în greutate și la obezitate.

 Persoanele cu diabet zaharat ar trebui să fie atenți la cantitatea de zahăr consumată. 

 Zahărul poate fi mai greu digerabil, deoarece nu conține enzime.

 Sunt alți îndulcitori mai sănătosi decât zahărul?

Conform studiilor, consumarea unor cantități mari de zahăr cresc riscul de diabet zaharat tip 2, hipertensiune arterială și boli de inimă.

 Organizația Mondială a Sănătătii (WHO) și Administrația SUA pentru Alimente și Medicamente (FDA) recomandă atunci când vine vorba de zaharuri adăugate:

  • AHA (American heart association) recomandă nu mai mult de 36 de grame (9 lingurițe) pentru bărbati și 25 de grame (6 lingurițe) pentru femei pe zi.

  • OMS recomandă limitarea consumului de zahăr la 10 procente de calorii pentru adulți. Pentru o dietă de 2.000 de calorii, aceasta echivalează cu 50 de grame (12 lingurițe) pe zi.

  • FDA ia în considerare o valoare zilnică de zahăr adăugat care are o limită admisa recomandată la 50 de grame (12 lingurițe) pe zi.

    Când beți o cească de ceai/ cafea fierbinte, ce îndulcitor folosiți? Miere, zahăr sau alți îndulcitori? Există îndulcitori sănătoși?

 Mierea

 Mierea este compusă în principal din apă și din două zaharuri: fructoză și glucoză. De asemenea, conține cantităti mici de:

  • enzime

  • aminoacizi

  • vitamine B

  • vitamina C

  • minerale

  • antioxidanți

 Mulți dintre antioxidanții găsiti în miere sunt clasificați ca flavonoide. Flavonoidele au proprietăti antiinflamatorii, care pot oferi unele beneficii pentru sănătate.

 Există mai mult decât 300 de soiuri de miere. Fiecare varietate de miere are o compoziție chimică, o culoare și o aromă distinctă. 

 Indiferent de tipul pe care îl preferați, orice tip de miere poate crește nivelul glicemiei.

 Beneficiile mierii:

 -Puteți folosi o cantitate mai mică de miere, deoarece este suficient de dulce.

 -Conține vitamine și minerale.

-Consumul de miere crudă poate ajuta la ameliorarea alergiilor.

 Mierea are un conținut mai mare în fructoză decât în glucoză. Fructoza este mai dulce decât glucoza, astfel încât este posibil să puteți folosi o cantitate mai mică de miere în alimente sau băuturi. Cantitătile de vitamine și minerale regăsite în miere pot avea, de asemenea, beneficii pentru sănătate.

 Mierea crudă, nepasteurizată conține urme de polen, care poate ajuta la desensibilizare si reducerea reacțiilor alergice.

 Mierea oferă, de asemenea, beneficii suplimentare pentru sănătate:

  • Poate ajuta la distrugerea germenilor deoarece are proprietăti antimicrobiene.

  • Când se utilizează cutanat, poate ajuta la vindecarea rănilor și a arsurilor minore.

  • De asemenea, poate ușura tusea și durerile de gât.

 În general, mierea trece printr-o procesare mai redusă decât zahărul. Miere poate fi, de asemenea, consumată sub formă crudă.

 Dezavantajele mierii:

 -Mierea are un conținut ridicat în calorii.

 -Este compusă în principal din zaharuri.

 -Este posibil să nu fie sigură pentru sugari mai mici de un an.

 La aproximativ 22 de calorii pe linguriță, mierea este bogată în calorii. Se utilizează cu prudență în anumite afecțiuni cum ar fi diabetul, bolile cardiace sau obezitatea.

 Mierea poate fi periculoasă pentru sugari mai mici de un an. Acest lucru se datorează faptului că conține spori bacterieni care pot provoca botulism la sugari.

Este mai sănătoasa decât zahărul? Da. Mierea este antivirală, antibacteriană și antifungică. Cu toate acestea, este un îndulcitor caloric care poate crește nivelul de zahăr din sânge.

 Siropul de agave

 Siropul de agave a devenit popular ca și îndulcitor natural, acum câțiva ani, în mare parte datorită indicelui glicemic scăzut. Cu cât indicele glicemic al unui aliment este mai scăzut, cu atât mai lent crește nivelul glicemiei. Totuși, este greșit să ne bazăm doar pe indicele glicemic. 

 Sirpoul de agave are un conținutul ridicat de fructoză. Este alcătuită din aproximativ 90% fructoză, comparativ cu zahărul de masă de care conține 50% fructoză. 

 Efectele asupra sănătătii ale fructozei în comparație cu alte zaharuri sunt incă discutabile și trebuie luat în considerare că îndulcitorii indiferent de conținutul de fructoză trebuie să fie reduși în dietă. 

 Este mai sănătos decât zahărul? Nu. La fel ca zahărul, acesta oferă calorii fără valoare nutritivă.

 Siropul de arțar

 Siropul de arțar a devenit popular în ultimii ani, datorită prezenței vitaminelor B și a unor minerale, în special zincul și magneziul. Cu toate acestea, cantitatea de sirop de arțar pe care trebuie să o consumați pentru a obține cantităti substanțiale din aceste substanțe nutritive este destul de mare.

 1 lingură de sirop de arțar furnizează 4 miligrame de magneziu și 42 miligrame de potasiu. 

 Este mai sănătos decât zahărul? Da. Datorită cantitătii mici de minerale și a procesării mai reduse, siropul de arțar este o alegere mai bună decât zahărul de masă. Este totuși un îndulcitor caloric, și poate crește glicemia.

 Stevia

 Stevia pură nu conține nici un fel de calorii. Este disponibil sub formă de pulbere, cristalizată și sub formă lichidă și are un gust ușor amar. Cercetariile susțin pană acum că stevia este unul dintre cei mai buni substituenți ale zahărului disponibili.

 Este mai sănătos decât zahărul? Da. Stevia vă poate ajuta să îndulciți alimentele cu efecte secundare minime și conține zero calorii. 

 Alcooli ai zahărului (Xilitol, Eritritol)

 Alcoolii zahărului sunt îndulcitori cu un conținut redus în calorii.

 În ciuda numelui, acești îndulcitori NU conțin alcool și au mai puține calorii și carbohidrați decât zahărul. 

 Alcoolii din zahăr au și alte beneficii pentru sănătate, discutate mai jos. Însă, pot provoca uneori probleme digestive.

 Eritritol

 Este un alcool al zahărului care este obținut din porumb. Eritritolul este la fel de dulce ca și zahărul de masă, dar conține aproape zero calorii. Este disponibil sub formă de pudră sau sub formă cristalizată și poate fi înlocuită în raport 1: 1 pentru coacere.

 Este mai sănătos decât zahărul? Da. Eritritolul vă poate ajuta să îndulciți alimentele cu efecte secundare minime și să are un conținut scăzut în calorii.

 Xilitolul

 Xilitolul este o substantă naturală provenita din fructe și legume. Are un gust dulce foarte similar cu zahărul pe care îl poate înlocui. De asemenea, are 40% mai puține calorii decât zahărul, potrivit Fundației Life Extension.

 În doze mari are propietăti laxative. 

 -Xilitolul și diabetul

 Xilitolul poate fi, benefic în prevenirea și tratamentul diabetului de tip 2, potrivit unui studiu realizat de Journal of Clinical Biochemistry and Nutrition.

 -Xilitolul este benefic în menținerea sănătatii orale

 Utilizarea regulată a xilitolului omoară bacteriile care formează cariile în proporție de 75%, potrivit unui studiu din Journal of Microbiology Iranian. De asemenea, crește fluxul de salivă și creează un mediu alcalin. Pentru a preveni apariția cariilor, Asociația Dentară din California (CDA) recomandă utilizarea produselor cu conținut de xilitol de trei pană la cinci ori pe zi, pentru un aport total de cinci grame.

 -Xilitolul poate preveni infecțiile urechii și ale căilor respiratorii superioare

 Xilitolul inhibă multiplicarea bacteriei Streptococcus pneumoniae. Această bacterie este o cauză majoră a infecțiilor urechii medii și a sinuzitei. O analiză realizată de Cochrane Collaboration arată că, acei copii care au consumat xilitol din gumă, sirop sau pastile de supt de două ori pe zi au redus riscul de infecții ale urechii cu 25%.

 Nu există date privind siguranța pe termen lung a xilitolului. Însă xilitolul a fost aprobat și clasificat ca fiind sigur de un număr de agenții. Acestea includ administrația americană pentru alimente și medicamente (FDA), Comitetul comun de experți pentru aditivii alimentari al Organizației Mondiale a Sănătătii și Comitetul științific pentru alimentație al Uniunii Europene.

 Concluzii

 Cea mai bună abordare pentru o viață sănătoasă ar fi reducerea consumului de îndulcitori adăugati, indiferent de proveniența acestora. De asemenea, puteți să vă alegeți îndulcitorul în funcție de gusturi și de afecțiunile pe care le suferiți.


Autor: Sara Saijari


Bibliografie:

Natalie Butler, Andy Bellatti, Are Natural Sweeteners Actually Healthier Than Sugar?, healthline.com,2015.

Natalie Butler, Corey Whelan, Honey vs. Sugar: Which Sweetener Should I Use?, healthline.com, 2016.

Peggy Pletcher, Lindsay Oberst, Xylitol vs. Erythritol: Which Is the Healthier Sugar Substitute?, healthline.com, 2015.

 

 

 

 

Plante medicinale cu propietăți hepatoprotectoare- principii active, mecanism, reacții adverse, contraindicații.

Plante medicinale cu propietăți hepatoprotectoare- principii active, mecanism, reacții adverse, contraindicații.

ficat hepatoprotector

Ficatul este un organ care joacă un rol important în menținerea diferitelor procese fiziologice în organism. Este implicat în mai multe funcții vitale, cum ar fi metabolizarea, secreția și depozitarea. Acesta joacă un rol central în detoxificarea și excreția multor compuși exogeni și endogeni. Prin urmare, orice prejudiciu sau deteriorarea funcției sale are implicații grave asupra sănătății persoanei afectate. În fiecare an, aproximativ 18.000 de persoane mor din cauza cirozei hepatice cauzate de hepatită, deși infecția virală este una dintre principalele cauze ale leziunilor hepatice. Acesta acționează ca un depozit pentru proteine, glicogen, diverse vitamine și metale. De asemenea, are un rol în reglarea volumului sanguin și participă la procesul imunitar.

Corpul uman identifică aproape toate medicamentele ca substanțe străine (adică xenobiotice) și le supune diferitelor procese chimice (cum ar fi metabolizarea) pentru a le face adecvate pentru eliminare. Deși aproape toate țesuturile din organism au capacitatea de a metaboliza substanțele chimice, reticulul endoplasmatic neted în ficat este principala „casă de curățare metabolică” pentru ambele substanțe ; chimice endogene (de exemplu, colesterol, hormoni steroizi, acizi grași și proteine) și substanțe exogene de exemplu, medicamente,droguri, alcool, poluanti). Rolul central jucat de ficat in clearance-ul si biotransformarea substantelor chimice o face de asemenea susceptibila la leziuni induse de medicamente, droguri, alcool, poluanti…etc.

Hepatita este o inflamație a ficatului și se caracterizează prin prezența celulelor inflamatorii în țesuturile organului. Există cinci virusuri principale, denumite  A, B, C, D și E. Aceste cinci tipuri de virusuri sunt cele mai îngrijorătoare datorită severitatii bolii și a ratei de mortalitate.  Hepatita este acută atunci când durează mai puțin de 6 luni și cronică atunci când persistă mai mult timp.

 Cauzele afectiunilor hepatice pot fi: infecțiile virale si parazitare; boala autoimună; și intoxicații cu diverse xenobiotice cum ar fi alcoolul, medicamente/suplimente pe bază de plante, medicamentele, solvenții clorurați, acizii grași peroxidați, toxinele fungice, poluanții industriali și izotopii radioactivi. În special, infectiile cu virusurile hepatice A și C duc la boli cronice la sute de milioane de oameni și,  sunt cea mai frecventă cauză a cirozei hepatice și a cancerului.

Aproximativ 1 milion de decese pe an sunt atribuite infecției hepatite virale, adică virusul hepatitei B (VHB) și virusul hepatitei C (VHC), care este principala cauză a cirozei hepatice și a cancerului, reprezentând 78% din cazuri. Aproape 1 din 3 persoane din lume, a fost infectata cu VHB și VHC.

Principiile derivate din plante (polizaharide, proteine, flavanoide, lignani etc.) stimulează sistemul imunitar și mențin functia hepatica. Există o multitudine de plante cu propietati hepatoprotectoare care au fost studiate.

PRINCIPIILE ACTIVE HEPATOPROTECTOARE DIN PRODUSELE VEGETALE:

Plantele medicinale pot fi folosite in scop hepatoprotector.  In secolul 21, s-a  produs o schimbare in ceea ce priveste evaluarea terapeutică a produselor pe bază de plante in general, si in ceea ce priveste afectiunile hepatice bazate pe dovezi, autentificări și studii randomizate controlate placebo pentru a sustine eficacitatea clinica. A fost constatat că un număr mare de plante prezintă propietati hepatoprotectoare.  Aproximativ 160 de principii active din 101 de plante au activitate protectivă la nivelul ficatului. Mai jos vor fi prezentate doar cateva dintre produsele vegetale cu propietati hepatoprotectoare:

1. Allium sativum (usturoi)

Principii active de interes hepatoprotector + mecanismul de actiune: Compusi organosulfurici. Prevenirea epuizarii glutationului, alterarea enzimelor dependente de glutation.

Alte intrebuintari: Ateroscleroza, cancer de colon, cancer rectal, hipertensiune arteriala, cancer de prostata, infectii fungice (aplicat topic-produse dermatologice).

Reactii adverse: Usturoiul este in general sigur pentru consum. Unele reactii adverse au fost raportate: respiratie urat mirositoare, arsuri gastrice, balonare, greata, varsaturi, miros neplacut al corpului, diaree. De asemenea, utilizat pe termen lung poate creste riscul de sangerare.

Sarcina & alaptarea: Usturoiul este relativ sigur cand este utilizat ca aliment in timpul sarcinii. Utilizat ca supliment alimentar, acesta este posibil nesigur in sarcina si alaptare. Evitati consumul de suplimente cu usturoi in sarcina si alaptare.

Interactiuni (majore): Nu luati suplimente cu usturoi/nu cosumati excesiv usturoi , daca urmati un tratament cu:

Izoniazida (usturoiul scade efectul terapeutic al izoniazidei).

Medicamente  utilizate in HIV/SIDA (usturoiul scade efectul terapeutic al nevirapinei, delarvirdinei, saquinavir si al efavirenz).

2.Camellia sinensis (Ceai verde/negru)

Principii active de interes hepatoprotector + mecanismul de actiune: Polifenoli (Catechina),  inhibarea apoptozei hepatocelulare, si inhibarea expresiei proteice neregulate a Bcl-2 (B-cell lymphoma 2).

Alte intrebuintari: Sporeste atentia (stimulant SNC), ateroscleroza, hipotensiune postprandiala, boala coronariana, pietre la rinichi, atac de cord, osteoporoza, displazia cervixului, cancer ovarian, cancer de endometru, parkinson, colesterol marit.

Reactii adverse:  Consumarea cantitatilor moderate (mai putin de 5 cesti pe zi) de ceai negru este probabil SIGUR pentru majoritatea adultilor.

Cantități mari de ceai negru pot provoca efecte secundare datorate cafeinei din ceaiul negru. Aceste reacții adverse includ cefalee, nervozitate, tulburari  de somn, vărsături, diaree, iritabilitate, bătăi neregulate ale inimii, tremor, arsuri la stomac, amețeli, sunete în urechi, convulsii și confuzii.

Ceaiul verde este probabil sigur pentru majoritatea adulților când este consumat ca o băutură în cantități moderate. Extractul de ceai verde este posibil sigur pentru majoritatea oamenilor atunci când este administrat pe cale orală timp de până la 2 ani. La unii oameni, ceaiul verde poate provoca tulburari gastrointestinale  și constipație.

Ceaiul verde este posibil nesigur când este administrat pe cale orală pe termen lung sau în doze mari. Poate provoca efecte secundare din cauza cafeinei. Aceste reacții adverse pot varia de la ușoare la grave și includ cefalee, nervozitate, tulburari de somn, vărsături, diaree, iritabilitate, bătăi neregulate ale inimii, tremor, arsuri la stomac, amețeli, sunete în urechi, convulsii și confuzii. Ceaiul verde pare să reducă absorbția fierului din alimente. Consumul de doze foarte mari de ceai verde este nesigura.

Sarcina și alăptarea: Dacă sunteți gravidă sau alăptați, consumarea de ceai negru în cantități mici este posibil sigură. Nu beți mai mult de 3 cești pe zi de ceai negru. Această cantitate de ceai asigură aproximativ 200 mg de cafeină. Consumul unei cantități mai mari decât această cantitate în timpul sarcinii este a fost asociat cu un risc crescut de avort spontan, un risc crescut de sindrom de deces brusc al nou-născuților și alte efecte negative, inclusiv greutate la naștere mai mică.

Dacă alăptați, nu beți mai mult de 3 cești pe zi de ceai negru, o cantitate mai mare ar putea determina o iritabilitate al sugarului si tulburari de transit intestinal.

Dacă sunteți gravidă sau alăptați, ceaiul verde în cantitati mici – aproximativ 2 cani pe zi – este posibil sigur. Această cantitate de ceai verde oferă aproximativ 200 mg de cafeină. Cu toate acestea, consumul de mai mult de 2 cești de ceai verde pe zi este posibil nesigur. Consumul mai mult de 2 cești de ceai verde zilnic a fost asociat cu un risc crescut de avort spontan și alte efecte negative datorate conținutului de cafeină. De asemenea, ceaiul verde ar putea crește riscul apariției malformațiilor congenitale asociate cu deficiența de acid folic. La femeile care alăptează, cafeina trece în laptele matern și poate afecta sugarul. Nu beți o cantitate excesivă de ceai verde dacă sunteți gravidă sau alăptați.

Interactiuni (majore): Nu luati suplimente cu ceai verde/nu cosumati excesiv ceai verde, daca urmati un tratament cu:

Amfetamine ( deoarece amfetaminele  sunt stimulante SNC, asocierea cu ceaiul verde va potenta efectul stimulant SNC, si de asemenea poate duce la o crestere a tensiunii arteriale si al pulsului).

Efedrina ( deoarece efedrina si ceaiul verde sunt stimulanti SNC, se poate produce o hiperstimulare a sistemului nervos si tulburari cardiace).

3.Gardenia jasminoides  (Gardenia)

Principii active de interes hepatoprotector + mecanismul de actiune: Glicozide iridoide ( Geniposid), antioxidant.

Reactii adverse: Nu se știe dacă gardenia este sigură când este administrată pe cale orală sau aplicată pe piele. Ar putea funcționa ca un laxativ și poate provoca diaree atunci când este administrat  pe cale orală. Când este aplicat pe piele, gardenia poate provoca iritarea pielii.

Sarcina și alăptarea: Nu se cunosc date suficiente despre utilizarea gardeniei în timpul sarcinii și alăptării. Evitați utilizarea!

4.Ginkgo Biloba (Ginkgo)

Principii active de interes hepatoprotector + mecanismul de actiune: Polifenoli (Poliprenoli), scade nivelul transaminazelor serice AST (aspartat aminotransferaza), ALT (alanin aminotransferaza), ALP (alcalin fosfataza),TP (fosfat trioza), TG (tiroglobulina).

Alte intrebuintari: anxietate, imbunatatirea memoriei/ atentiei, dementa, circulatie periferica deficitara, sindrom premenstrual, schizofrenie, diskinezie tardiva, vertij/ameteli.

Reactii adverse: Extractul de Ginkgo biloba este  sigur pentru majoritatea oamenilor atunci când este administrat pe cale orală în doze adecvate. Poate provoca unele efecte secundare minore, cum ar fi tulburari gastrice, dureri de cap, amețeli, constipație, batai puternice ale inimii și reacții cutanate alergice.

Există unele îngrijorări cu privire la faptul că extractul de frunze de ginkgo ar putea crește riscul de cancer la ficat și cancer tiroidian. Cu toate acestea, acest lucru s-a întâmplat numai la animalele cărora li s-au administrat doze foarte mari de Ginkgo. Nu există suficiente informații pentru a ști dacă s-ar putea întâmpla la om.

Ginkgo poate provoca reacții alergice cutanate severe la persoanele alergice.

Există unele îngrijorări cu privire la faptul că extractul de frunze de Ginkgo ar putea crește riscul de rani și sângerări. Ginkgo subtiaza sângele și scade capacitatea de formare a cheagurilor.

Sarcina și alăptarea: Ginkgo este nesigur atunci când este administrat pe cale orală în timpul sarcinii. Poate provoca  o nastere prematura sau sangerare excesiva in timpul nasterii. Nu se știe suficient despre siguranța utilizării ginkgo în timpul alăptării. Nu utilizați ginkgo dacă sunteți gravidă sau alăptați.

Interactiuni (majore): Nu luati suplimente cu Ginkgo biloba, daca urmati un tratament cu:

Ibuprofen (risc de sangerare prin cresterea timpului de coagulare al sangelui).

Anticoagulante/ antiagregante plachetare (risc de sangerare prin cresterea timpului de coagulare al sangelui). Exemple de medicamente cu actiune anticoagulanta/ antiagreganta plachetara: Aspirina, clopidogrel, diclofenac, ibuprofen, naproxen, dalteparin, enoxaparin, heparina, warafina…etc.

Warafina (risc de sangerare prin cresterea timpului de coagulare al sangelui).

5.Hibiscus sabdariffa (Hibiscus)

Principii active de interes hepatoprotector + mecanismul de actiune: Polifenoli (Acid protocatecuic), scade nivelul AST (aspartat aminotransferaza),LDH (lactat dehidrogenaza) ,ALP (alcalin fosfataza).

Alte intrebuintari: Hipertensiunea arteriala.

Reactii adverse: Hibiscus este sigur pentru majoritatea oamenilor atunci când este consumat în cantități moderate. Posibilele efecte secundare ale hibiscusului nu sunt cunoscute.

Sarcina și alăptarea: Hibiscus este nesigura când este administrata pe cale orală în timpul sarcinii. Există unele dovezi că hibiscus ar putea declansa menstruația și acest lucru ar putea provoca un avort spontan. Nu există suficiente informații despre siguranța administrarii hibiscului dacă alăptați. Evitați utilizarea in sarcina si alaptare.

6.Magnolia officinalis (Magnolia)

Principii active de interes hepatoprotector + mecanismul de actiune: Polifenoli (Magnolol), antioxidant.

Reactii adverse: Magnolia este sigura pentru majoritatea oamenilor atunci când este utilizată pe termen scurt. Siguranța utilizării magnoliei pentru mai mult de 6 săptămâni nu este cunoscută. Într-un studiu, o persoană a suferit  de arsuri la stomac, mâini tremurânde, afectiuni sexuale și tiroidiene. O altă persoană a suferit de oboseală extremă și dureri de cap. Dar nu se știe dacă aceste reacții adverse au fost cauzate de magnolie sau de un alt factor.

Sarcina și alăptarea:  Utilizarea in timpul sarcinii este nesigura. A fost raportat că magnolia poate provoca contractii ale uterului și ar putea cauza avort spontan.

Nu se știe suficient despre siguranța utilizării magnoliei în timpul alăptării. Ca masura de siguranță evitați utilizarea.

7.Nigella sativa (Negrilica, Baraka)

Principii active de interes hepatoprotector + mecanismul de actiune: Chinone (Timochinona), elimina superoxizii, radicalii hidroxil, legaturile simple de oxigen.

Alte intrebuintari: Astm, cresterea imunitatii, tulburari respiratorii.

Reactii adverse: Uleiul de  negrilica și extractul de negrilica sunt sigure atunci când se utilizează in scop curativ pe termen scurt. Nu există suficiente informații pentru a ști dacă  in cantități mari sunt sigure.

Sarcina și alăptarea: Semințele negre par să fie sigure în cantități alimentare în timpul sarcinii. Dar luarea unor cantități mai mari este, probabil, nesigură. Acestea pot afecta contractibilitatea uterului.

Nu se știe prea multe despre siguranța utilizării în timpul alăptării. Evitați utilizarea pentru siguranta sugarului.

8.Ocimum basilicum (Busuioc)

Principii active de interes hepatoprotector + mecanismul de actiune:  Acizi fenolici (Acid rozmarinic), scade nivelul AST (aspartat aminotransferaza), ALP (alcalin fosfataza) , SGOT (transaminaza serica oxaloacetica glutamica).

Reactii adverse: Busuiocul este sigur pentru adulți când este administrat pe cale orală ca medicament, pe termen scurt. La unele persoane, busuiocul poate provoca scăderea glucozei din sânge.

Uleiul de busuioc este posibil nesigur, administrat pe termen lung. Acesta conține estragol, care poate crește riscul de cancer la ficat.

Sarcina și alăptarea: Busuiocul este probabil sigur pentru femeile gravide și cele care alăptează în cantități alimentare. Dar cantitățile mai mari sunt posibil nesigure.

9. Phyllanthus amarus (Chanca piedra)

Principii active de interes hepatoprotector + mecanismul de actiune: Polifenoli (Filantin), scaderea proteinelor totale,  scaderea SGOT (tansaminaza serica oxaloacetica glutamica), scaderea SGPT (transaminaza serica glutamat piruvica) , scaderea ALKP (fosfataza alcalina).

Alte intrebuintari: Hepatita B

Reactii adverse: Chanca piedra este posibil sigură atunci când este administrata pe cale orală pentru o perioadă scurtă de timp (până in 3 luni).

Nu se știe dacă Chanca piedra produce efecte secundare.

Sarcina și alăptarea: Chanca piedra este probabil nesigură atunci când este luată pe cale orală de către femeile însărcinate sau cele care încearcă să rămână gravide. Chanca piedra în cantități mari poate crește riscul apariției malformațiilor congenitale.

Nu există suficiente informații despre siguranța administrării chanca piedra dacă alăptați. Evitați utilizarea.

10.Schisandra chinensis (Schisandra)

Principii active de interes hepatoprotector + mecanismul de actiune: Lignani (Wuweizisu), antioxidant.

Alte intrebuintari: Hepatita, cresterea performantei mintale.

Reactii adverse: Fructele de Schisandra sunt posibil sigure  atunci când sunt administrate pe cale orala în mod corespunzător. Poate provoca arsuri la stomac, tulburari gastrice, scăderea apetitului, dureri de stomac, erupții cutanate și mâncărime.

Sarcina și alăptarea: Schisandra este probabil nesigură atunci când este luat pe cale orală în timpul sarcinii. Există dovezi că ar putea provoca contractii uterine, ceea ce ar putea duce la avort spontan. Nu utilizați schisandra în timpul sarcinii. Nu există suficiente informații  despre siguranța administrării schisandrei în timpul alăptării.

11.Silybum marianum (Armurariu)

Principii active de interes hepatoprotector + mecanismul de actiune: Lignani (silimarina), antioxidant.

Alte intrebuintari: Diabet zaharat, arsuri la stomac/dispepsie, vome biliare, eructatii, litiaza biliara, hepatite cornice, steatoza hepatica.

Reactii adverse:  Armurariul, este sigur atunci când este administrat pe cale orala pentru majoritatea adulților. Totusi poate avea uneori un efect laxativ. Alte reacții adverse mai puțin frecvente sunt: greața, diareea, indigestia, gazele intestinale, balonarea, senzatia de plin și pierderea apetitului.

Sarcina și alăptarea: Nu există suficiente informații despre siguranța administrării armurariului , pentru femeile gravide sau care alapteaza. Ca masura de siguranta, evitați folosirea.

Mai multe detalii despre armurariu gasiti aici:

https://farmacistacublog.wordpress.com/2017/08/16/cum-tratam-greturile-varsaturile-si-alte-tulburari-digestive-si-nu-numai-cu-ajutorul-a-4-plante-cu-multiple-propietati-curative/


Autor: Sara Saijari


Bibliografie:

Natural medicines comprehensive database, Therapeutic research faculty.

Uorakkottil Ilyas, Deepshikha P. Katare,Vidhu Aeri, and Punnooth Poonguzi Naseef, A Review on Hepatoprotective and Immunomodulatory Herbal Plants, Pharmacognosy review,2016.

Webmd.com

 

Cum Tratam Greturile, Varsaturile Si Alte Tulburari digestive Si Nu Numai, Cu Ajutorul a 4 Plante Cu Multiple Propietati Curative?

Cum Tratam Greturile, Varsaturile Si Alte Tulburari digestive Si Nu Numai, Cu Ajutorul a 4 Plante Cu Multiple Propietati Curative?

ghimbir

GHIMBIR (ZINGIBER OFFICINALE)

Informații generale:

Ghimbirul este o plantă cu frunze și flori verzi gălbui. In scop medicinal se utilizeaza rizomul de ghimbir ca si condiment sau supliment. Ghimbirul este originar din Asia (China, Japonia și India).

Gimbirul este utilizat în mod obișnuit pentru a trata diferite tipuri de afectiuni digestive, inclusiv raul de mișcare, greata matinala, colici, deranjament stomacal, gaze, diaree, sindromul colonului iritabil, greața, greața cauzată de tratamentul medicamentos impotriva cancerului sau a virusului HIV, greața și vărsăturile după intervenții chirurgicale, precum și pierderea apetitului.

Alte utilizări includ ameliorarea durerii din cauza artritei reumatoide, osteoartrită, durere menstruală, infecții ale tractului respirator superior, tuse, probleme respiratorii, migrene, dureri de cap, bronșită și diabet.

În alimente și băuturi, ghimbirul este utilizat ca agent de aromatizare.

În industria cosmeticelor, ghimbirul este folosit ca parfumant în săpunuri și produse cosmetice.

Cum functioneaza?

Compozitia chimica: ulei volatil, fenoli, rezine, mucilag.

Ghimbirul conține substanțe chimice care pot reduce greața și inflamația. Cercetătorii consideră că substanțele chimice funcționează în principal în stomac și intestine, dar pot funcționa și la nivelul sistemului nervos pentru a reduce senzatia de greața.

 Utilizari și eficacitate pe baza studiilor efectuate:

Ghimbirul se utilizeaza in urmatoarele afectiuni:

Greața și vărsăturile cauzate de tratamentul impotriva HIV / SIDA.

Cercetările sugerează că administrarea de ghimbir zilnic, cu 30 de minute înainte de fiecare doză de tratament antiretroviral timp de 14 zile, reduce riscul de greață și vărsături la pacienții tratați cu medicamente anti-HIV.

Durerile menstruale.

Unele cercetări arată că administrarea a 1500 mg de ghimbir în trei doze zilnice în primele trei zile ale ciclului menstrual poate reduce severitatea durerii menstruale. Un alt studiu arată că administrarea unui extract de ghimbir (250 mg) de patru ori pe zi, timp de 3 zile, la începutul perioadei menstruale, reduce simptomele durerii la 62% dintre persoane.

Greturile matinale.

Administrarea de ghimbir pe cale orala reduce grețurile și vărsăturile la unele femei însărcinate. Administrarea suplimentelor din plante sau medicamente în timpul sarcinii reprezinta o decizie importantă. Înainte de a lua ghimbir, asigurați-vă că discutați riscurile posibile cu medicul dumneavoastra.

Osteoartrita.

Unele cercetări arată că administrarea ghimbirului poate reduce ușor durerea la unii oameni cu o formă de artrită numită „osteoartrită”. Un studiu arată că administrarea a 250 mg dintr-un extract de ghimbir de patru ori pe zi reduce durerea indusa  de artrită la genunchi după 3 luni de tratament. Cercetările sugerează, de asemenea, că masajul cu un ulei care conține ghimbir și portocale reduce rigiditatea și durerea pe termen scurt la persoanele cu dureri de genunchi.

Greața și vărsăturile după operație.

Majoritatea studiilor clinice arată că administrarea a 1 până la 1,5 grame de ghimbir cu o oră înainte de operație pare să reducă greața și vărsăturile în primele 24 de ore după intervenția chirurgicală. Un studiu a constatat că ghimbirul a redus grețurile și vărsăturile cu 38%. De asemenea, aplicarea uleiului de ghimbir de 5% la încheieturile pacienților înainte de intervenția chirurgicală pare să prevină greața la aproximativ 80% dintre pacienți.

 Amețeli (vertij).

Administrarea ghimbirului pare să reducă simptomele de amețeală, inclusiv greața.

Alte utilizari: Raul de miscare, hipoaciditate gastrica, dispepsii, meteorism.

Reactii adverse si siguranta:

Ghimbirul este sigur atunci când este administrat oral în mod corespunzător. Unii oameni pot avea efecte secundare ușoare, inclusiv arsuri la stomac, diaree și disconfort general la nivelul stomacului. Unele femei au raportat sângerări menstruale suplimentare.

Ghimbirul este sigur atunci când este aplicat pe piele în mod corespunzător, pe termen scurt. Insa,poate provoca iritații pe piele pentru unii oameni.

Precauții și avertismente speciale:

Sarcina: Ghimbirul este posibil sigur atunci când este luat pe cale orală in scop medical în timpul sarcinii. Totusi folosirea ghimbirului în timpul sarcinii este controversată. Există îngrijorări cu privire la faptul că ghimbirul ar putea afecta hormonii sexuali fetali. Există, de asemenea, un raport de avort spontan în timpul săptămânii 12 de sarcină la o femeie care a folosit ghimbir pentru greturile matinale. Cu toate acestea, studiile efectuate la femeile gravide sugerează că ghimbirul poate fi folosit în condiții de siguranță pentru greturile matinale fără a afecta fatul.

 Există unele îngrijorări cu privire la faptul că ghimbirul ar putea crește riscul de sângerare, astfel încât unii experți recomandă să nu îl utilizați în apropierea nasterii. Ca și în cazul oricărui medicament administrat în timpul sarcinii, este important să se aiba in vedere beneficiu vs risc. Înainte de a utiliza ghimbirul în timpul sarcinii, discutați cu medicul dumneavoastra.

Alăptarea: Nu există suficiente informații despre siguranța administrării de ghimbir la femeile care alăpteaza. Din motive de siguranta, evitați folosirea.

Tulburări de coagulare: Administrarea ghimbirului poate crește riscul de sângerare.

Diabet: Ghimbirul poate crește nivelul de insulină și / sau poate scădea nivelul de zahăr din sânge. Ca urmare, dozele de medicament pentru diabetul zaharat ar trebui ajustate de catre medicul dvs.

Afectiuni ale inimii: Dozele mari de ghimbir ar putea agrava unele probleme cardiace.

Contraindicatii: gastrite hiperacide, ulcer gastric.

Mod de administrare: condiment sau ca antiemetic (2g pulbere). Infuzie 0.5-1g %. Suplimente alimentare.

menta

MENTA – Frunze sau ulei volatil (MENTHA X PIPERITA)

Informații generale:

Menta este o plantă medicinala. Frunzele și uleiul de menta sunt utilizate pentru actiunea lor in terapeutica.

Menta este utilizata pentru raceala, tuse, infecții ale sinusurilor și infecții respiratorii. De asemenea, este utilizat pentru probleme digestive, inclusiv arsuri la stomac, greață, vărsături, greata matinala, sindromul de colon iritabil, crampe ale tractului gastrointestinal superior si spasme ale vezicii biliare,stomac deranjat, diaree, suprainfectie bacteriana a intestinului subțire, și gaze.

 Menta se foloseste si pentru problemele menstruale, ale ficatului și ale vezicii biliare, si pentru a preveni spasmele in timpul procedurilor de endoscopie.

Uleiul de mentă este aplicat pe piele pentru durerile de cap, dureri musculare, dureri ale nervilor, dureri dentare, inflamarea gurii, condiții articulare, prurit, erupție cutanată alergică, infecții virale și bacteriene, si pentru respingerea tantarilor.

Unii oameni inhalează uleiul de mentă pentru tratarea simptomelor de tuse și răceală și ca analgezic.

În alimente și băuturi, menta este un agent aromatizant.

În industria cosmeticelor, ulei de mentă este folosit ca parfum în săpunuri și cosmetice, precum și ca agent aromatizant în sectorul farmaceutic.

Cum functioneazã?

Compozitia chimica:

Frunzele de menta: ulei volatil, acizi polifenolici (cafeic, clorogenic, rozmarinic, ferulic), taninuri, flavonozide, ac ursolic, carotenoide.

Uleiul volatil de menta: alcooli (mentol,neo/izo/neoizomentol,piperitol), cetone (mentona, neo/izo/neoizomenta, piperitona), esteri, oxizi, hidrocarburi monoterpenice, sesquiterpenice, cumarina (esculetina).

Uleiul de mentă reduce spasmele tractului digestiv. Atunci când este aplicat pe piele, poate provoca căldură pe suprafață pielii, ameliorand durerea.

Utilizari și eficacitate pe baza studiilor efectuate:

Menta se utilizeaza in urmatoarele afectiuni:

Sindromul colonului iritabil.

 Majoritatea cercetărilor arată că administrarea de ulei de mentă  reduce durerile de stomac, balonarea, gazele și  regleaza tranzitul intestinal la persoanele care sufera de sindromul colonului iritabil.

Relaxarea colonului în timpul examenelor medicale.

Arsuri la stomac /dispepsie.

Administrarea  uleiului de mentă pe cale orală, împreună cu uleiul de chimion par să reducă senzatia de plin și spasmele stomacale.De asemenea, menta se foloseste  impreuna cu alte plante medicinale ca tratament in cazul: arsurilor la stomac, refluxului gastro-esofagian, durerilor de stomac, crampe, greață și vărsături.

Spasme cauzate de endoscopie.

 Cercetările arată că uleiul de mentă poate reduce durerea și spasmele la persoanele care fac investigatii endoscopice.

Migrenă si cefalee.

Aplicarea unei soluții de menta pe piele la începutul unei migrene și din nou 30 de minute mai târziu este eficienta in cazul migrenelor.

Alte utilizari: Meteorism, aerofagie, colici abdominale, colite spastice, diaree, insuficienta hepatica, anorexie, dermite puriginoase, dismenoree.

Efecte adverse si siguranță:

Frunzele de Menta și uleiul de mentă sunt, cel mai probabil, sigure atunci când sunt luate pe cale orală în cantități care se găsesc în mod obișnuit în alimente, ceaiuri medicinale sau când sunt aplicate pe piele. Frunzele de menta sunt sigure atunci când sunt consumate pe termen scurt (până la 8 săptămâni). Siguranța utilizării frunzei de mentă pe termen lung nu este cunoscută.

Menta poate provoca unele reacții adverse, inclusiv arsuri la stomac și reacții alergice, inclusiv înroșirea feței, dureri de cap și răni ale gurii.

Contraindicatii: ulei volatil de menta: utilizarea in apropierea ochilor (iritant ocular), afectiuni gastrice.

Mod de administrare: Ulei de menta: Suplimente alimentare, inhalatii (3 picaturi ulei in apa fierbinte), cutanat (pe piele) 2 picaturi in combinatie cu un alt ulei vegetal.

Frunze de menta: infuzie 1% de 2-3x/zi.

armurariu

ARMURARIU (SILYBUM MARIANUM)

Informații generale:

Armurariul este o plantă care este nativă din Europa, aceasta crește până la 2 metri înălțime și are flori mari,violete.

Armurariul este administrat pe cale orală cel mai adesea pentru tulburări hepatice, inclusiv leziuni hepatice cauzate de substanțe chimice, alcool și chimioterapie, precum și leziuni hepatice cauzate de otrăvirea cu ciuperci Amanita phalloides, icter, boală hepatică inflamatorie cronică, ciroză hepatica și hepatită cronică.

 De asemenea, se utilizeaza in cazul arsurilor la stomac, dispepsiei, tulburări ale vezicii biliare, prostată mărită (hiperplazia benigna de prostata), tulburări de sânge numite beta-talasemie, infertilitate si diabet zaharat.

Cum functioneazã?

Compozitia chimica: flavonolol lignani, flavonoli (quercetol, aigenol), flavonololi (taxifolina), amestecul constituentilor flavonolignare= silimarina ( formata din silibina, silidianina, silicristina), ulei gras cu ac linoleic, ac oleic, ac palmitic, fitosteroli.

Semințele de armurariu,protejeaza celulele hepatice de substanțe chimice și substantele toxice. De asemenea, are efecte antioxidante și antiinflamatorii.

Utilizari și eficacitate pe baza studiilor efectuate:

Armurariul se utilizeaza in urmatoarele afectiuni:

 Diabet zaharat.

Unele cercetări arată că administrarea de silimarina, un compus chimic găsit în Armurariu, împreună cu tratamentul medicamentos poate scădea nivelul zahărului din sânge, colesterolului total, al LDL- colesterolului (colesterolul rau) și a trigliceridelor la persoanele cu diabet zaharat. Alte cercetări sugerează că administrarea de silimarina de trei ori pe zi reduce rezistența la insulină la persoanele cu diabet zaharat.

Arsuri la stomac /dispepsie.

 Când se utilizează zilnic timp de 4 săptămâni, reduce severitatea refluxului gastro-esofagian, durerilor de stomac, crampelor, grețurilor și vărsăturilor (in combinatie cu alte plante medicinale).

Alte utilizari: Vome biliare, eructatii, litiaza biliara, hepatite cornice, steatoza hepatica.

Efectele secundare si siguranța:

Armurariul, este sigur atunci când este administrat pe cale orala pentru majoritatea adulților. Totusi poate avea uneori un efect laxativ. Alte reacții adverse mai puțin frecvente sunt: greața, diareea, indigestia, gazele intestinale, balonarea,senzatia de plin și pierderea apetitului.

Precauții și avertismente speciale:

Sarcina și alăptarea: Nu există suficiente informații despre siguranța administrării armurariului , pentru femeile gravide sau care alapteaza. Ca masura de siguranta, evitați folosirea.

Alergie: Armurariul poate provoca o reacție alergică la persoanele care sunt sensibile la familia de Asteraceae / Compositae (crizanteme,galbenele,margarete..etc.).

 Diabetul zaharat: Anumite substanțe chimice din armurariu ar putea scădea nivelul de zahăr din sânge la persoanele cu diabet zaharat. Ajustări ale dozelor medicamentoase pot fi necesare.

Daca suferiti de urmatoarele afectiuni: cancerul de sân, cancerul uterin, cancerul ovarian, endometrioza sau fibromul uterin, evitati folosirea armurariului pentru ca poate avea efecte similare cu estrogenul.

Mod de administrare: Suplimente alimentare, infuzia de frunze sau seminte proaspat zdrobite 3%.

afin

AFIN (VACCINIUM MYRTILLUS)

Informații generale:

Fructele uscate, coaja și frunzele de Afin sunt utilizate in medicina naturista.

Afinele sunt folosite pentru îmbunătățirea vederii, inclusiv pentru a imbunatati vizibilitatea pe timp de noapte. De asemenea, sunt utilizate pentru tratarea afectiunilor oculare, cum ar fi cataracta și tulburări ale retinei. Există unele dovezi in acest sens.

Afinul se utilizeaza pentru afecțiuni ale inimii și a vaselor de sânge, incluzând ateroscleroza, vene varicoase, scăderea fluxului sanguin în vene și dureri în piept.

 De asemenea,este utilizat pentru sindromul de oboseală cronică , hemoroizi, diabet, osteoartrită, guta, infecții ale pielii, tulburări gastrointestinale, boli renale și infecții ale tractului urinar.

Cum functioneazã?

Compozitie chimica: glicozide ale cianidolului, delfinidolului, malvidolului, petunidolului, taninuri catehice, pectine.

Afinele contin compusi chimici denumiti taninuri care pot ajuta la ameliorarea diareei, precum si a iritatiei gatului, prin reducerea inflamatiei. Există unele dovezi că substanțele chimice găsite în frunzele de afin pot ajuta la scăderea nivelului de zahăr din sânge și  a colesterolului. Unii cercetători cred că substanțele chimice numite flavonoide din frunzele de afin ar putea îmbunătăți, de asemenea, circulația la persoanele cu diabet zaharat. Problemele de circulație pot dăuna retinei ochiului.

Utilizari și eficacitate pe baza studiilor efectuate:

Afinele se utilizeaza in urmatoarele afectiuni:

Probleme de circulație (insuficiență venoasă cronică).

 Cercetările sugerează că administrarea de extract de afine (173 mg) care conține anumite substanțe chimice, numite antociani, zilnic timp de 30 de zile, reduce simptomele asociate cu insuficienta venoasă cronică .

Probleme cu retina ochiului la persoanele cu diabet zaharat sau hipertensiune arterială (retinopatie).

Consumul de fructe de afin care conțin o cantitate mare de antocianozide, pare să îmbunătățească problemele retinei asociate cu diabetul zaharat sau hipertensiunea arterială.

 Alte utilizari: Vome, meteorism, dispepsii, diaree acuta, stomatita, colibaciloza.

Efecte secundare si siguranță:

Fructele de afin uscate sunt sigure pentru majoritatea oamenilor atunci când sunt consumate în cantități normale.

Extractele din fructele de afin sunt sigure atunci când sunt administrate pe cale orală pentru utilizare in scop terapeutic timp de până la un an.

Frunzele de afine sunt POSIBIL NESIGURE cand sunt luate in doze mari sau pentru o perioada lunga de timp.

Precauții și avertismente speciale:

Sarcina sau alăptarea: Nu sunt date suficiente, pentru siguranta dumneavoastra evitati folosirea in timpul sarcinii sau alaptarii.

 Diabet: Frunzele de afine pot scădea nivelul de zahăr din sânge. Folosirea frunzelor de afine, împreună cu medicamentele pentru diabet zaharat, poate determina scăderea glucozei din sânge. Monitorizați cu atenție glicemia.

Mod de administrare: Doza zilnica 20-60 g fructe, decoct 5% -fierbere 10 minute, suplimente alimentare.


Autor: Sara Saijari

Bibliografie:

1.Dobrescu Dumitru, Fitoterapie: Plantele izvor de sanatate, Editura Universitara, Bucuresti, 2015.

2.Webmd.com

 

Cum Combatem Anxietatea, Depresia si Tulburarile de Somn in Mod Natural?

Cum Combatem Anxietatea, Depresia si Tulburarile de Somn in Mod Natural?

 Anxietatea, depresia si tulburarile de somn afecteaza milioane de oameni de pe intreg globul. In acest articol sunt prezentate plantele medicinale si sarurile minerale utilizate pentru ameliorarea acestor tulburari. Pentru fiecare produs vegetal (planta medicinala), au fost enumerate studiile care atesta eficacitatea lor, compozitia, actiunea, indicatiile, contraindicatiile, interactiunile medicamentoase, atentionarile. La sarurile minerale au fost mentionate studiile care atesta eficacitatea lor, sursele naturale si aportul zilnic necesar.

  • Plante medicinale

floarea pasiunii

Floarea pasiunii (Passiflora incarnata)

Floarea pasiunii are o lunga istorie  ca agent anxiolitic si a fost folosita de-a lungul timpului, de oameni de pe intreg globul, pentru tratarea anxietatii. In anii 1970-1990 Floarea pasiunii a fost inscrisa oficial ca si medicament de catre Farmacopeea Americana, Britanica, Germana, Franceza, Elvetiana, Egipteana si Indiana.

Studii: Intr-un studiu dublu orb, controlat placebo a fost analizata diferenta si eficacitatea dintre Oxazepam (benzodiazepina folosita pentru tratarea tulburarilor anxioase cornice) si floarea pasiunii la un numar de 36 de pacienti care sufereau de tulburare anxioasa generalizata. Rezultatele au aratat ca floarea pasiunii este la fel de eficienta ca benzodiazepinele pentru tratarea anxietatii. In cazul benziodiazepinelor aparitia efectului si scaderea anxietatii a avut loc mai rapid decat in cazul florii pasiunii.

Compozitie: Alcaloizi carbonilici (harman, harmina, harmalol), flavone (2.5%), cumarine. Ulei volatil (0.1%).

Actiuni: Sedativ, tranchilizant, antispastic musculotrop, hipotensiv.

Indicatii: Insomnii, anxietate, nevroze, agitatie psiho-motorie, gastrite, colite.

Reactii adverse: Cefalee, halucinatii, hipotermie.

Contraindicatii: Sarcina.

kawa kawa1

Kawa-kawa (Piper methysticum)

Kawa este o bautura preparata din produsul vegetal Piper methysticum.

Studii: Au fost efectuate numeroase studii pe animale in care a fost demonstrat efectul sau anxiolitic, fara a avea efect sedativ si fara a afecta capacitatea mentala, efecte adverse specifice benzodiazepinelor.

Primul studiu dublu orb, controlat placebo asupra Kawa a fost efectuat in 1997, timp de 25 de saptamani, pe un numar de 101 pacienti dintre care unii au primit extract de Kawa iar altii un placebo. Pacientii care au primit extractul de Kawa au raportat o imbunatatire a simptomelor in cazul tulburarilor anxioase primare si secundare.

Alte 5 studii controlate randomizate au avut aceleasi rezultate, desi alte 4 studii controlate randomizate nu au aratat o eficacitate mai mare decat placebo.

!!!Atentie:  FDA (U.S. Food and Drug Administration) a publicat un document in care a avertizat consumatorii asupra potentialului efectelor adverse asupra ficatului (hepatita,ciroza,insuficienta hepatica) in urma administrarii suplimentelor alimentare care contin Kava! In Canada si Regatul Unit a fost interzis.

!Interactiuni (majore): A nu se administra daca urmati un tratament cu: Alprazolam (Xanax), sedative (clonazepam, lorazepam, fenobarbital, zolpidem).

St. John’s Wort (Hypericum perforatum)

Sunatoarea (Hypericum perforatum)

Sunatoarea a fost folosita in medicina traditionala de secole intregi pentru a trata diverse afectiuni si este autorizata in Germania pentru tratarea anxietatii, depresiei si a tulburarilor de somn.

Studii: Sunatoarea este in general recunoscuta pentru tratarea depresiei. Un studiu publicat in 1996 a demonstrat faptul ca sunatoarea este mai eficienta decat placebo in tratarea depresiei de intensitate mica si medie. Intr-un alt studiu, efectuat in Germania a fost concluzionat faptul ca sunatoarea este la fel de eficienta ca Imipramina pentru tratarea depresiei de intenstate mica si medie.

Compozitie: Ulei volatil (0.2-1%) cu pinen, sesquiterpene. Hipericina (0.1-0.5%), hiperforina (4%), tanin, rezine, flavonozide (4-5%), acid cafeic si clorogenic, carotenoide, catehine (6-15%), procianidoli (1%).

Actiuni: Antidepresiv, antiinflamator, antihemoragic, cicatrizant, diuretic, hipotensiv, stimulant digestiv, coleretic-colagog, antidiareic, antibacterian.

Indicatii: Stari depresive, dischinezii biliare, anorexie, gastroenterocolite, rani, arsuri, migrene digestive, dismenoree, inflamatii genitale.

Reactii adverse: Fotosensibilizare

Contraindicatii: Sarcina, alaptare.

!Interactiuni (majore): A nu se administra daca urmati un tratament cu:  Alprazolam (Xanax), acid aminolevulinic, amitriptilina, medicamente contraceptive (anticonceptionale), ciclosporine, digoxina, fenfluramina, imatinib, irinotecan, medicamente care se biotransforma prin CYP3A4, medicamente antidepresive, medicamente anti-HIV, analgezice opioidergice, medicamente care produc fotosensibilizare, meperidina, nafazodona,nortriptilin, paroxetina, pentazocina, fenobarbital, fenitoina, fenprocoumon, rezerpina, derivati barbiturici, sertralin, tacrolimus, tramadol, warafina.

valirianroot

Valeriana (Valeriana officinalis)

Valeriana este folosita in mod obisnuit pentru tulburarile de somn, in special pentru insomnie. Aceasta actioneaza ca sedativ pe sistemul nervos central.

Studii: Numeroase studii clinice au demonstrat eficacitatea valerianei in tratarea insomniei, prin reducerea timpului de inducere a somnului. Intr-un studiu dublu-orb, controlat placebo a fost comparat extractul apos de valeriana fata de placebo. Au fost evaluate duarata de la administrarea valerianei pana la inducrea somnului (latenta somnului), calitatea somnului, somnolenta dupa trezire, trezirea in timpul noptii, amintirea viselor pe 128 de voluntari. In cazul latentei somunului si a calitatii somnului  administrarea extractul de valeriana s-a dovedit eficienta. In ceea ce priveste somnolenta dupa trezire si trezirea din timpul noptii nu a fost raportate diferente intre extractul apos de valeriana si placebo.

Compozitie: Ulei volatil (0.5-1%) cu mono si sesquiterpene, aciclice si ciclice, hidrocarburi, aldehide, cetone, alcooli, esteri cu acid valerianic, valepotriati,alcaloizi de tip actidinic, acid cafeic, ac. clorogenic, ac. salicilic, cumarine, flavone, taninuri, rezine.

Actiuni: sedativ SNC (sistem nervos central), antispastic musculotrop, hipotensiv.

Indicatii: nevroze, anxietate, insomnii usoare prin epuizare nervoasa si surmenaj cerebral, tulburari de menopauza, distonii neuro-vegetative, colici abdominale, meteorism.

Reactii adverse: Dozele mari pot produce ameteli, migrena, convulsii.

!Interactiuni (majore): A nu se administra concomitent cu alcool. A nu se administra daca urmati un tratament cu: Alprazolam (Xanax), Benzodiazepine, inhibitoare ale sistemului nervos central (derivati barbiturici si altele).

Recomandare: Va rog sa va asigurati ca suplimentul alimentar pe care il folositi contine EXTRACTE STANDARDIZATE din repectivele plante, pentru a fi siguri ca acestea vor fi eficiente din punct de vedere terapeutic.

  • Saruri minerale

Magneziul

Magneziul este un ion cu sarcina pozitiva care este implicat in multe functii importante ale organismului (intra in compozitia oaselor si dintilor, regleaza contractile neuromusculare, intervine in metabolismul vit. D, intervine in metabolismul energetic, participa la sinteza ADN, ARN, hormon paratiroidian PTH) si a fost asociat cu tulbararile  de natura anxioasa.

Studii: Pana acum au fost efectuate 3 studii pe om si toate au aratat ca aportul crescut de magneziu (multivitamine cu conentratii mari in magneziu) are un efect anti-anxios.

Exista numeroase suplimente alimentare cu magneziu disponibile in farmacii dar puetm creste aportul zilnic si din surse naturale: toate tipurile de carne, oua, lapte, plante cu clorofila, cereale, cartofi, fasole.

Aportul zilnic : 320mg/zi pentru barbati si 230mg/zi pentru femei.

Concluzii: Suplimentele alimentare pe baza de produse vegetale si saruri minerale reprezinta un tratament eficace pentru tratarea anxietatii, insomniilor si al depresiei fara riscul de a avea reactii adverse grave.


Autor: SARA SAIJARI

Bibliografie:

1.Shaheen E Lakhan, Karen F Vieira, Nutritional and herbal supplements for anxiety and anxiety-related disorders: systematic review.

2.Susan Hadley, Judith J. Petry, Valerian, American family physician, 2003.

3.Dobrescu Dumitru, Fitoterapie: Plantele izvor de sanatate, Editura Universitara, Bucuresti, 2015.

4. www.webmd.com

5.Ionita Ana Corina, Morosan Elena, Udeanu Denisa Ioana, Mititelu Magdalena, Nutritie si dietoterapie, Ed. Printech, Bucuresti, 2015.

 

Mierea in Terapia Moderna

Mierea in Terapia Moderna

honey-625_625x421_41461133357

Mierea este un produs secundar al nectarului din flori si a tractului aero-digestiv superior al albinei. Mierea are o compozitie chimica complexa care depeninde de sursa florilor. Inca din timpuri stravechi a fost folosita ca medicament si aliment. Pe langa rolul mierii in medicina traditionala,au fost recunoscute propietatile sale si in medicina moderna in urma unor investigatii clinice de laborator efectuate de numerosi cercetatori.

In acest articol vor fi prezentate efectele sale antibacteriene, antioxidante, compozitia chimica, reactiile adverse si cele mai importante utilizari in terapeutica.

  • Compozitia chimica a mierii naturale

Mierea naturala contine aproximativ 200 de substante, dintre care aminoacizi, vitamine, minerale si enzime, dar in cea mai mare parte este alcatuita din zahar si apa.

Principalii constituenti din clasa carbohidratilor sunt: Fructoza (32.56-38.2%) si Glucoza (28.54%-31.3%), care reprezinta 85-95% din totalul de zaharuri direct absorbabile in tractul gastrointestinal.

Alte zaharuri prezente: maltoza, sucroza, izomaltoza.De asemenea, contine si 4-5% fructooligozaharide, care servesc ca agenti probiotici.

Al doilea cel mai important component al mierii este apa. Acizii organici reprezinta 0.57% din compozitia mierii si sunt responsabili the aciditatea mierii si gustul sau caracteristic. Concentratia compusilor minerali variaza de la 0.1 la 1.0% si include: Potasiul, calciul, magneziul, sodiul, sulful, fosforul.

Oligoelemente: Fier, cupru, zinc, mangan.

Vitaminele prezente in miere: Vitamina C, Vitamina B1,Vitamina B2, Vitamina B6.

Enzime: Oxidaze, invertaze, amilaze, catalaze.

  • Propietatiile antimicrobiene ale mierii

A fost dovedit faptul ca mierea are efect inhibitor asupra 60 de specii de bacterii aerobe, anaerobe, gram pozitive si gram negative.

Rezultatele cercetarilor au demonstrat actiunea mierii impotriva: Bacillus anthracis, Corynebacterium diptheriae, Haemophilus influenzae, Klebsiella pneumoniae, Listeria monocytogenes, Mycobacterium tuberculosis, Pasteurella multicoda, Yersinia enterocolitica, Proteus, Pseudomonas aeruginosa, Acinetobacter spp, Salmonella diarrhoea, Sal. typhi, Serratia marcescens, Shigella dysentery, Staphylococcus aureus, Streptococcus faecalis, Strep. mutans, Strep. pneumoniae, Strep. pyogenes si Vibrio cholera.

Studiile in vitro asupra H. pylori (responsabil de gastrita)  au aratat ca a fost inhibat cu o solutie de miere de concentratie 20%.

  • Vindecarea ranilor

Aplicarea mierii ca agent de vindecare a ranilor produce stimularea procesului de vindecare. Mierea are actiune de curatare a ranilor, stimuleaza regenerarea tisulara si reduce inflamatia.

Se poate folosi pe rani, arsuri, gingivita, ulceratii, post-operator.

Mecanisme: Efectele vindecatoare remarcabil de rapide se datoreaza efluxului osmotic si efectului bioactiv al mierii. Enzima glucoza oxidaza  din miere hraneste leucocitele cu glucoza ,acest lucru fiind esential pentru formarea peroxidului de hidrogen, conducand la efectul antibacterian al macrofagelor. In plus, aciditatea mierii contribuie la activitatea antibacteriana. Prezenta aminoacizilor, vitaminelor si a oligoelementelor au in efect nutritiv direct asupra regenerarii tesuturilor.

  • Rolul mierii in afectiunile gastrointestinale

Mierea se administreaza oral pentru a trata si a preveni infectiile gastrointestinale (gastrita, duodenita, ulcerul gastric) produse de bacterii si rotavirusuri.

  Mecanism: Mierea impiedica aderenta bacteriilor de celulele epiteliale din mucoasa gastrica si  acest lucru reprezinta o potentiala strategie pentru prevenirea infectiilor.

Diareea si gastroenterita se trateaza rapid cu miere. Intr-un studiu comparativ, mierea la concentratie 5% (v/v) a redus durata diareei in gastroenterita bacteriana comparativ cu o solutie de zahar. Nicio schimbare nu a fost raportata in cazul gastroenteritei virale. De asemenea ajuta la vindecarea mucoasei intestinale lezate, stimuleaza formarea de noi tesuturi si este in agent antiinflamator.

  • Infectiile fungice

A fost semnalat faptul ca mierea are efecte inhibitorii asupra fungilor. Au fost observate efecte antifungice asupra Aspergillus, Penicillinum, Candida albicans, Dermatofite.

Alte studii au demonstrat faptul ca mierea poate fi utilizata pentru a trata dermatita seboreica si matreata.

  • Efectele antivirale ale mierii

Al-Waili (2004) a investigat efectele administrarii topice ale mierii  asupra leziunilor ale atacului recurent cu herpes. A concluzionat faptul ca aplicarea topica a mierii este o metoda sigura si eficienta pentru leziunile herpesului genital comparativ cu aplicarea unei creme cu Aciclovir.

  • Mierea ca prebiotic si conservant alimentar

Peroxidul de hidrogen si compusii ne-peroxidici cum sunt antioxidantii inhiba multiplicarea Shigella, Listeria monocytogenes, Staph.aureus si ajuta la conservarea alimentelor.

Mierea ajuta la cresterea Bifidobacterium (prebiotic care asigura o microflora intestinala sanatoasa) prin prezenta oligozaharidelor.

  • Efectul antiinflamator al mierii

In studii recente ,a fost demonstrat faptul ca mierea reduce activitatea COX-1 si COX-2, in consecinta avand efecte antiinflamatorii.

Mierea are si propietati imunomodulatoare.

  • Activitatea antioxidanta a mierii.

Mierea naturala contine flavonoizi, acizi fenolici,acid ascorbic, tocoferoli, catalaze, glutation redus, peptide. Acesti compusi actioneaza impreuna si produc un efect antioxidant sinergic.

Cercetatorii au descoperit ca mierea inchisa la culoare are o concentratie mai mare in compusi fenolici,asadar  are o activitate antioxidanta mai puternica.

  • Rolul mierii in bolile cardiovasculare

Antioxidantii prezenti in miere includ: Vitamina C, monofenoli, polifenoli, flavonoide. Aportul de flavonoide este asociat cu un risc scazut de boli cardiovasculare. In boala coronariana, compusii fenolici au actiune anti-trombotica, anti-ischemica, antioxidanta, vasorelaxanta.

Flavonoidele scad riscul de boala coronariana prin 3 actiuni majore: imbunatatesc vasodilatarea coronariana, scad agregarea plachetara si previn oxidarea LDL-colesterol (colesterolul ‘rau’).

  • Reactii adverse

Mierea este relativ lipsita de reactii adverse. Alergia la miere este rar intalnita,dar poate avea loc o reactie adversa la polen sau proteinele din albina prezente in miere. Aplicarea cutanata excesiva a mierii poate duce la deshidratarea tesuturilor. In teorie exista riscul de cresterea a glicemiei daca este aplicata pe rani in suprafata mare in cazul pacientilor diabetici.


Autor: Sara Saijari

Bibliografie:
TAHEREH ETERAF-OSKOUEI, MOSLEM NAJAFI, Traditional and modern uses of natural honey in human diseases: A review,2013.