Cum putem întarzia/reduce deteriorarea vederii?

Cum putem întarzia/reduce deteriorarea vederii?

ochi vedere 1

Odată cu îmbătrânirea populației, se așteaptă ca incidența afectiunilor oculare legate de vârstă să crească. Oxidarea și inflamația sunt implicate în etiologia acestor boli. Există dovezi că antioxidanții și antiinflamatoarele care se gasesc in alimente pot reduce riscul de afectiuni oculare produse de inaintarea in vârstă. Nutrienții de interes sunt vitaminele C și E, β-carotenul, zincul, luteina, zeaxantina și acizii grași omega-3, acidul eicosapentaenoic (EPA) și acidul docosahexaenoic (DHA).

Dupa varsta de 55 de ani pacientii pot dezvolta boli oculare precum cataracta, retinopatia diabetică, glaucomul și degenerescența maculară legată de vârstă. În comparație cu alte organe, ochiul este deosebit de susceptibil la leziuni oxidative datorită expunerii la lumină și a ratei metabolice ridicate. Studiile recente indică faptul că substanțele nutritive importante în sănătatea ochilor includ vitamine și minerale cu funcții antioxidante (de exemplu, vitaminele C și E, zincul, carotenoidele [luteina, zeaxantina, β-caroten], și compuși cu proprietăți antiinflamatoroare (acizii grași omega-3 (acidul eicosapentaenoic [EPA], acidul docosahexaenoic [DHA]) pot scadea riscul de afectiuni oculare legate de vârstă.

S-au facut multe afirmatii cu privire la efectele pozitive ale suplimentelor asupra vederii și sănătății ochilor, însă foarte puține studii ale cercetatorilor susțin aceste afirmații. O excepție sunt studiile privind bolile oculare legate de vârstă (AREDS și AREDS2). Aceste studii au fost realizate de National Eye Institute.

Studiile s-au axat pe doua conditii care afecteaza milioane de oameni, degenerescenta maculara legata de inaintarea in varsta si cataracta.

Degenerescenta maculară legată de inaintarea in vârstă, este cauza principală a pierderii vederii în Statele Unite. Este asociata în principal cu îmbătrânirea, dar unele forme de degenerescenta maculară afectează și tinerii.

Degenerescenta maculară legată de inaintarea in vârstă apare atunci când există o deteriorare a celulelor sensibile la lumină în zona maculara a retinei. Aceasta este partea din ochi responsabilă pentru înregistrarea a ceea ce vedem și trimiterea informațiilor către sistemul nervos, obervarea detaliilor fine, si focalizarea.

Cataracta reprezinta opacizarea lentilei ochiului. Aceasta poate afecta capacitatea dvs. de a vedea suficient de bine pentru a efectua sarcinile zilnice și se poate inrautatii  în timp.

Cataracta este o boala cu frecventa crescuta, în special în rândul persoanelor  în vârstă.

Studiul privind bolile oculare legate de vârstă, a aratat că suplimentarea cu vitaminele C și E, β-caroten, zinc și cupru in doze mult mai mari decât dozele zilnice recomandate, reduce riscul de a dezvolta aceste afectiuni cu aproximativ 25% .

In acest articol vor fi descrise substanțele nutritive de interes pentru sănătatea vizuala.

Vitamina C

Vitamina C, cunoscută și sub numele de acid ascorbic, este o vitamină hidrosolubila. In majoritatea cercetărilor experimentale și clinice sunt utilizate acidul ascorbic sau ascorbatul de sodiu. Acidul l-ascorbic natural și sintetic sunt identice din punct de vedere chimic și nu există diferențe cunoscute în ceea ce privește activitatea biologica sau biodisponibilitatea.

Vitamina C este necesară și pentru sinteza colagenului, o componentă structurală importantă a vaselor de sânge, tendoanelor, ligamentelor și al osului. Vitamina C este, de asemenea, un antioxidant foarte eficient, care protejeaza  moleculele esențiale din organism, cum ar fi proteinele, lipidele, carbohidrații, ADN-ul și ARN-ul, de distrugerea radicalilor liberi și a speciilor reactive de oxigen care pot fi generate în timpul metabolismului normal, precum și prin expunerea la toxine și la poluanți, precum fumul de țigară. Ochiul are o rată metabolică deosebit de ridicată și, prin urmare, are o nevoie suplimentară de protecție antioxidantă. Concentrațiile plasmatice ale vitaminei C, sunt legate de nivelurile din țesutul ocular. La nivel ocular, vitamina C poate, de asemenea,  regenera alți antioxidanți, cum ar fi vitamina E.

Doza zilnica recomandata de vitamina C este de 75 mg / zi pentru femei (≥19 ani) și 90 mg / zi pentru bărbați (≥19 ani) . 

Alimente bogate în vitamina C: Mure, cocaze, broccoli, varza de bruxelles, varza, pepene galben, conopida, grapefruit, ardei verde, portocale, papaya, spanac, capsuni, rosii.

Vitamina E

Termenul  de „vitamina E” descrie o familie de opt antioxidanți solubili în grăsimi: patru tocoferoli (α-, β-, γ- și δ-) și patru tocotrienoli (α-, β-, γ- și δ-). α-Tocoferolul este forma de vitamina E care exista in mod activ in corpul uman si, de asemenea, forma predominanta din sange si tesuturi. Functia principala a α-tocoferolului este functia antioxidanta. Grăsimile, care fac parte din toate membranele celulare, sunt vulnerabile la distrugere prin oxidare de către radicalii liberi. α-Tocoferolul atacă radicalii liberi pentru a preveni o reacție în lanț a oxidării lipidelor. Acest lucru este important, dat fiind faptul că retina este predominant formata din acizi grași. Când o moleculă de α-tocoferol neutralizează un radical liber, isi piarde capacitatea sa antioxidantă. Cu toate acestea, alți antioxidanți, cum ar fi vitamina C, sunt capabili de regenerarea capacității antioxidante a α-tocoferolului.

Alte funcții ale α-tocoferolului care ar fi benefice pentru sănătatea oculară includ efectele asupra expresiei și activităților al moleculelor și enzimelor din celulele imune și inflamatorii. În plus, a fost descoperit că a-tocoferolul inhibă agregarea plachetară și îmbunătățește vasodilatația.

Doza zilnica recomandata pentru vitamina E este de 15 mg / zi α-tocoferol pentru femei și bărbați (≥19 ani) . 

Alimente bogate în vitamina E: Migdale, ulei de porumb, arahide, ulei de floarea soarelui, ulei de sofranel, ulei de soia, ulei de germeni de grau.

β-carotenul

β-carotenul este un pigment portocaliu frecvent întâlnit în fructe și legume și aparține unei clase de compuși numite carotenoide. Dintre carotenoide, β-carotenul este sursa principală a provitaminei A. Cea mai bună dovadă că β-carotenul joacă un rol benefic în afectiunile oculare legată de inaintarea in vârstă provine din studiul AREDS, în care suplimentarea cu β-caroten împreună cu vitaminele C și E, zinc și cupru au redus riscul de a dezvolta aceste afectiuni. Cantitatea de β-caroten folosita in acest studiu a fost de 17 mg (28,640 UI vitamina A).

Nu există o doza zilnica recomandata pentru β-caroten. Datele sugerează că 3-6 mg / zi de β-caroten din surse alimentare mențin concentrațiile plasmatice ale β-carotenului în intervalul asociat cu un risc mai scăzut al dezvoltarii bolilor cronice. 

Alimente bogate în β-caroten: Caise, broccoli, pepene galben, morcovi, kale, salata verde, ardei gras rosu, dovleac, spanac, cartof dulce.

În timp ce aportul foarte ridicat de β-caroten din alimentatie, nu ar avea efecte negative asupra sănătății, ar trebui să existe prudență cand se consuma suplimente cu un aport crescut de β -caroten deoarece acestea pot creste riscul de cancer pulmonar. Motivele pentru creșterea riscului de cancer pulmonar se presupune că se datorează efectelor pro-oxidante ale unor doze mari de β-caroten într-un mediu stres oxidativ, cum ar fi plămânul unui fumător.

Zincul

Zincul este important în menținerea sănătății retinei, dat fiind faptul că zincul este un constituent esențial al multor enzime și este necesar pentru metabolismul optim al ochiului. Ionii de zinc sunt prezenți în enzima superoxid dismutază, care joacă un rol important în eliminarea radicalilor de superoxid. În ceea ce privește ochiul, zincul joacă roluri importante în funcția antioxidantă și imunitara. Zincul joacă, de asemenea, un rol important în structura proteinelor și a membranelor celulare. Pierderea zincului din membranele biologice crește susceptibilitatea la leziuni oxidante și le afectează funcția. Zincul are un rol important în semnalizarea celulară și s-a constatat că influențează transmiterea impulsurilor nervoase.

Doza zilnica recomandata pentru zinc este de 11 mg / zi pentru bărbați și 8 mg / zi pentru femei (≥19 ani) .

Alimente bogate în zinc: Migdale, fasole, carne de vita, caju, cereale, branzeturi , carne de pui, naut, fulgi de porumb, crab, lapte, stridii, arahide, carne de curcan, iaurt.

Luteina și zeaxantina

Luteina și zeaxantina sunt carotenoide găsite în cantități mari în legume cu frunze verzi dar si in alte fructe sau legume. Spre deosebire de β-caroten, aceste două carotenoide nu au activitate vitaminică. Dintre toate carotenoidele, doar luteina și zeaxantina se gasesc în retină. Luteina și zeaxantina se gasesc în macula sau în regiunea centrală a retinei și sunt denumite pigment macular. În plus față de rolul lor antioxidant, se consideră că luteina și zeaxantina limitează deteriorarea oxidantă a retinei prin absorbția luminii albastre și / sau prin inactivarea speciilor reactive de oxigen.

 Deși nu există o doza zilnica recomandata pentru luteină și zeaxantină, aporturile de aproximativ 6 mg / zi au au fost asociate cu un risc scăzut de afectiuni oculare care apar odata cu inaintarea in varsta.

Alimente bogate în luteină și zeaxantină: Broccoli, varza de bruxelles, porumb, kale, salata verde, fasole verde, spanac, galbenus de ou, ardei portocaliu, kiwi, struguri, portocale, dovlecei, dovleac.

Acizii grași omega-3

În plus față de antioxidanții menționați mai sus, acizii grași omega-3 DHA și EPA sunt considerați a fi importanți în prevenirea afectiunilor oculare determinate de varsta inaintata. Acizii grași omega-3 au efecte neuroprotective la nivelul retinei. Aceasta include modularea proceselor metabolice care influentează stresul oxidativ, inflamația și vascularizarea. DHA este un acid gras care este prezent în cantități mari în retina. Ateroscleroza vaselor de sânge care alimentează cu sange retina contribuie la riscul aparitiei de afectiunii oculare. În plus, acizii grași omega-3 cu catenă lungă pot avea si alte rolul în mentinerea funcției normale al retinei. Proprietățile biofizice și biochimice ale DHA pot afecta funcția fotoreceptor-membrană prin modificarea permeabilității, fluidității, grosimii, proprietăților fazei lipidice și activării proteinelor legate de membrană.

Nu există o doza zilnica recomandata pentru EPA / DHA. Efectele protectoare ale acizilor grași omega-3 în sănătatea oculară sunt considerate a fi similare cu cele pentru sănătatea inimii. Recomandările dietetice stabilite de American Heart Association pentru EPA / DHA se bazează în mare măsură pe sănătatea cardiovasculară. Persoanele care nu au avut istoric de boală coronariană sau infarct miocardic trebuie să consume ulei de pește de două ori pe săptămână. Cei care au fost diagnosticați cu boală coronariană după infarct ar trebui să consume 1 g EPA + DHA pe zi.

Alimente bogate în EPA / DHA: Pastrav, crab, halibut negru, hering, somon, sardine, creveti, ton.

Recomandări si sfaturi pentru sanatatea ochilor

-O dietă sănătoasă care include o varietate de fructe și legume proaspete, leguminoase, carne macră, lapte, pește și nuci, este o sursă bună de vitamine și minerale si antioxidanti, implicate în mentinerea sănătății oculare. Mai mult decat atat, consumul de fructe, legume și leguminoase este asociat cu un risc redus de deces cauzat de cancer, boli cardiovasculare și alte cauze.

În plus față de dietă și suplimente, există și alte lucruri pe care le puteți face pentru a va mentine sănătatea ochilor:

-Utilizați un umidificator dacă nivelul de umiditate este scazut în casa dvs. Este posibil să fie nevoie să-l utilizați doar sezonier, sau poate fi necesar să-l utilizați pe tot parcursul anului, în funcție de climatul în care locuiți.

-Beți multa apa. Deși recomandările variază în funcție de greutate, adulții ar trebui să consume zilnic circa 1,5- 2 litri de lichide.

-Folosiți lacrimi artificiale daca suferiti de sindromul ochilor uscati.

-Schimbați periodic filtrele pentru aparatele de aer condiționat.

-Evitați praful.

-Nu fumați. Fumatul afecteaza vasele de sânge din ochi și poate duce la cataractă, degenerescența maculară și alte probleme de vedere.

-Protejați-vă ochii de lumina ultravioletă. Purtați ochelari de soare atunci când sunteți în aer liber și evitați să priviți direct în lumina puternica.

-După vârsta de 60 de ani, efectuati un consult oftalmologic în fiecare an.

6-foods-for-eyes-fb


 Autor:

Sara Saijari


Bibliografie:

Debra Rose Wilson, PhD, MSN, RN, IBCLC, AHN-BC, CHT; Susan York Morris, Can Supplements Improve Eye Health and Vision?, 2017.

Helen M Rasmussen and Elizabeth J Johnson, Nutrients for the aging eye, Dove Medical Press Ltd, 2013.

National Eye Institute- Age-Related Eye Disease Study Results. (https://nei.nih.gov/)

Olaf Sommerburgb, Jan E E Keunenc, Alan C Birdd, Frederik J G M van Kuijka, Fruits and vegetables that are sources for lutein and zeaxanthin: the macular pigment in human eyes, British Journal of Ophthalmology, Volume 82, Issue 8.

 

cropped-fcb2

Reclame
Tot ceea ce trebuie sa stii pentru a avea un PAR SANATOS! Despre caderea parului, nutrientii, vitaminele si mineralele esentiale pentru cresterea părului.

Tot ceea ce trebuie sa stii pentru a avea un PAR SANATOS! Despre caderea parului, nutrientii, vitaminele si mineralele esentiale pentru cresterea părului.

dea261677bb529fa6b784c24aea111f1--vintage-vanity-hair-brush

Parul strălucitor și sănătos este un must-have in special pentru femei dar nu numai. Cu toate acestea, părul firav, cu tendinta de cadere, duce la scăderea stimei de sine, și stresul care este legat de acest lucru poate chiar intensifica problema.

In conditii fiziologice 80% din firele de par sunt in perioada de crestere, 1% in perioada de involutie a foliculului de par, iar restul reprezinta parul in perioada de odihna. În funcție de diverși factori, numărul și densitatea firelor de par se pot modifica din cauza unor afectiuni sau carente, în anumite condiții fiziologice sau  în perioada menopauzei. Pierderea zilnică a părului nu trebuie să depășească 70-100 de fire de păr, dar devine o problemă atunci când pierderea este mai mare de 100 de fire de par zilnic pe o perioada de mai mult de câteva săptămâni.

Ciclul firului de par

Fiecare fir de păr este atașat pe scalp printr-un folicul. Există între 100.000 și 350.000 foliculi de păr pe scalpul uman. Fiecare folicul își creste firul de par pentru 1000 de zile (trei ani) și apoi se odihnește pentru o perioadă de aproximativ 100 de zile (trei luni) înainte de a cadea, apoi un fir de păr nou începe să crească. Acest model de creștere urmat de perioada de odihnă variază semnificativ de la o persoană la alta și este influențata de vârstă, dietă și starea de sănătate.

Din ce este format părul?

Părul este în principal format dintr-o proteină numită cheratină care face parte de asemenea din structura unghiilor și formează stratul protector exterior al pielii. 

Caderea parului

Caderea părul în fiecare zi face parte din procesul natural al organismului nostru. Când pierderea părului devine o problema, este important să determinați cauza înainte de a căuta tratamentul adecvat.

Factorii potențiali ne-alimentari pentru căderea părului includ:

Varsta. Pe masura ce inaintam in varsta, exista tendinta ca fibrele de par sa devina mai fine si mai scurte si apare pierderea parului si aparitia firelor de par albe.

Factorul genetic. Caderea parului de cauza genetica este cea mai frecventa problema a caderii parului care afecteaza barbatii si femeile. Debutul este, de obicei, de la mijlocul până la sfârșitul varstei de 20 de ani și este adesea inevitabil. 

Variatiile in greutate.  Pierderea în repetate rânduri a greutății poate avea un efect negativ asupra parului dvs., care devine fragil și lipsit de luciu.    

 Dezechilibrele hormonale. Inclusiv disfuncția tiroidiană, pot produce modificări semnificative ale creșterii și calității părului. De asemenea, variatile hormonale din perioada sarcinii sau a menopauzei pot influenta sanatatea parului.    

Nutrienti esentiali pentru cresterea parului:

Proteinele

Proteinele care  conțin aminoacizi cu sulf: Cisteina și metionina sunt precursori ai sintezei cheratinei, elementul de bază al construcției părului. Subnutriția proteica este o cauza a fragilitatii si a pierderii parului.

Cisteina, ca si component al cheratinei, este prezenta în păr în cea mai mare cantitate (10-17%) și este unul dintre aminoacizii endogeni. Rata de creștere, diametrul părului și sinteza proteinelor depind de cisteină. Forma activă a vitaminei B6 (piridoxal fosfat) mărește încorporarea L-cisteinei in keratină. De asemenea, aminoacizii esențiali care influențează rezistenta părului în piele este L-lizina exogenă, prezentă în principal în partea interioară a rădăcinii părului, si este responsabilă pentru forma și volumul părului. Cu o cantitate insuficientă de lizină din alimentatie, părul devine fragil si subțire.

Proteinele ar trebui să reprezinte 10-15% din valoarea energetică a dietei,  în cantitate de 0,9 g / kg de masă corporală pe zi.Se recomandă ca acestea să fie consumate în principal la micul dejun și cina.

Sursele naturale de aminoacizi: brânza de vaci, iaurtul, peștele, carnea (carnea de vită), carnea de pasare  (curcanul, puiul), boabe (fasole,linte, soia,mazare),  seminte (dovleac, floarea soarelui, susan), oleaginoase (fistic, arahide), produse din cereale (hrisca, orz, orez brun, paine de secara si paine Graham),ouăle (se recomandă consumarea a 2-3 ouă pe săptămână).

Grăsimile

Grăsimile prezente în dietă participă la sinteza hormonilor steroizi, astfel influențează menținerea părului în piele (rezistenta parului). Acizii grași saturați, de asemenea, contribuie la mentinerea rezistentii parului ,prin creșterea secreției de sebum. „Îmbrăcămintea de protecție” pentru piele este produsa din complexe lipidice sub forma de ceramide, steroli și lipide fosforice,acestia reprezinta acizi grași liberi. Deficiența acestor compuși determină scăderea hidratării părului, chiar și  pierderea bulbilor de par. Consumul redus de acizi linoleici și linolenici și acizi grași polinesaturați cu catenă lungă, cauzează pierderea părului.

Surse naturale: Acizii grași din familia acizilor grași polinesaturați omega-3  se găsesc în principal în pești, semințe de in, nuci, germeni de grâu. Acizii grași polinesaturați omega-6, sunt prezenți în uleiurile vegetale. Grăsimile ar trebui să reprezinte 25-35% din aportul caloric zilnic, iar sursa lor ar trebui să fie peștele, carnea de pasare, ouăle, uleiul de măsline și uleiul de rapiță.

Carbohidrații

Carbohidrații influențează de asemenea starea de sanatate a părului. S-a demonstrat că, consumul de alimente foarte prelucrate, bogate în zaharuri simple, este unul dintre factorii indirecți care determină pierderea excesivă a părului. Dieta bogata in zaharuri simple stimuleaza secretia de sebum prin glandele sebacee. În condiții fiziologice, sebumul are un efect benefic asupra părului, totuși, dacă secreția este prea mare, acesta devine hrană pentru microorganismele gasite pe piele, ceea ce provoacă descompunerea triacilglicerolilor conținute în ele. Aceasta conduce la eliberarea acizilor grași iritând și provocând dezvoltarea inflamației. Cantitatea excesivă de acizi grași determină o creștere secundară a secreției de sebum care duce la tulburări de keratinizare.

Acesta este motivul pentru care dieta noastra ar trebui să conțină produse bogate în carbohidrați complecsi, cu un indice glicemic scăzut și bogate in fibre. Carbohidrații ar trebui să constitue 50-70% din aportul caloric zilnic.

Sursa de carbohidrați din dietă ar trebui să provina din pâine din cereale integrale,orez integral, paste făinoase întregrale, legume și fructe cu indice glicemic redus.

Vitamine:

Vitaminele au, de asemenea, un impact pozitiv asupra stării de sanatate a părului,in special: vitamina C, vitamina B și vitamina A.

 Avitaminoza C poate fi o cauză indirectă a cheiliei telogenice. Vitamina C crește absorbția de fier non-hem, provenit din produse vegetale. Produsele care conțin vitamina C sunt: legumele cu frunze verzi (patrunjel, varză, hrean, ardei, broccoli, conopidă, spanac) și fructe (coacăze negre, căpșuni,kiwi, coacăze roșii și citricele).

Rasheed și colab., au evidențiat faptul ca o concentrație scăzută a vitaminei D2 la femeile cu vârsta cuprinsă între 18 și 45 de ani, produce pierderea de păr pe perioada prelungită sau chelia telogenică. Vitamina D promovează diferențierea foliculilor de păr.

Sursa de bază (endogenă) a vitaminei D în organism este sinteza precursorului său prin piele sub influența UVB, rezultand colecalciferolul stabil (vitamina D3). Cu toate acestea, în situația în care contactul cu razele UV este limitată, dieta diversificată ar trebui să compenseze acest deficit.

Cele mai bune surse de vitamina D3 sunt peștele gras (somon, sardine), balena sau uleiul de ficat de ton, precum și produsele care conțin cantități mai mici de vit D3, cum ar fi carnea rosie, carnea de pasare, ouăle și lactatele cu grasimi integrale.

Acidul folic participă la producerea globulelor roșii și a hemoglobinei, care au rolul de a transporta oxigen, printre altele, la țesuturile care clădesc părul. Acidul folic este responsabil pentru stimularea reconstruirii celulelor foliculare ale părului, previne caderea parului și reglează funcționarea glandelor sebacee.

Surse de acid folic: varză, mazare verde, mazăre uscată, fasole albă, sparanghel, sfecla, cod, dar și ouă și ficat de pasăre consumate în cantități mici.

Acidul pantotenic (vitamina B5) previne aparitia  părului alb  prea devreme și îi poate restabili culoarea naturală. Este de asemenea responsabil pentru o creștere corectă a părului, datorită rolului său în diviziunea celulară a foliculului, are proprietăți antiinflamatoare, protejează, are capacități de hidratare, reglează funcționarea glandelor sebacee și accelerează procesul de creare a melaninei.

Alimentele bogate în vitamina B5 care este un amestec de acid pantotenic, panteină, pantenol și coenzima A sunt: ciupercile, conopida, ficatul, soia, ouăle de găină, drojdia, cerealele integrale, fasolea, laptele și legumele cu frunze verzi.

Biotina (vitamina B7, H) este o vitamină care participă la metabolizarea grăsimilor și proteinelor, iar deficiența acesteia poate duce la pierderea părului. Datorită prezenței sulfului, influențează starea de sanatate a pielii, scade secreția de sebum și activează creșterea părului. Deficitului de biotină produce inflamarea cutanată seboreică (conjunctivită, păr gras, căderea părului și fragilitatea unghiilor).

Biotina se găsește în alimentele de origine vegetală (în special în germeni de cereale) și de origine animala: lapte, carne, ficat, gălbenuș de ou,  dar si drojdie și unele alune.

Niacina (vitamina PP) influențează transformarea apei în piele, detoxifică pielea și este necesara pentru mentinerea sanatatii parului.

Principalele surse de niacina din alimente: carne, boabe de grâu integral, legume, semințe, lapte, legume cu frunze verzi, pești, arahide, crustacee și drojdie .

Cobalamina (vitamina B12) poate avea legătură cu pierderea excesivă a părului la femeile cu depresie de cauza anemică .

Sursele vit. B12 sunt produsele de origine animală: carne, pește, ouă, lapte și produse lactate și fructele de mare.

Deficitul de vitamina A, induce scăderea vitezei ciclului de regenerare și a sintezei celulelor. Datorită solubilității sale în grăsimi, vitamin A este responsabilă pentru hidratarea și protejeara părul, oferindu-i rezistență. Cu toate acestea, excesul, provenind de la produse de origine animală se acumulează în ficat,si  poate fi, o cauza a căderii părului acesta fiind motivul pentru care o sursă bună este forma sa provenită din carotenoidele prezente în legume si fructe.

Minerale:

Zincul participa la metabolismul carbohidratilor, proteinelor si grasimilor si in acelasi timp influenteaza foliculii pilosi si cresterea si constructia parului. Deficitul de zinc  suprimă creșterea părului, poate duce la păr subțire, alb și fragil și poate cauza căderea părului.

Deficitul de fier a fost asociat cu pierderea părului ca în alopecia areata si alopecia androgenetică. Fierul ca componentă a hemoglobinei furnizează energie celulelor pentru procesul de diviziune si diferentiere care are ca rezultat producerea de păr. La femeile cu anemie feripriva recunoscută părul este subțire, fragil și cade.

Cele mai bune surse ale acestui element sunt produsele de origine animală care conțin fier mai bine asimilat : carnea de vită, carnea de pasare, ficatul de miel, peștele dar fierul exista si in  produsele vegetale cum sunt soia, fasolea alba, pătrunjelul, caisele și smochinele uscate.

Cuprul este esențial pentru rezistența fibrelor de keratină și participă la maturarea colagenului în vindecarea rănilor .

Cuprul, este prezent în aceleași produse ca și fierul, contribuie la întărirea părului prin influențarea creșterii structurii părului. Deficitul sau ar putea fi cauza părului fragil, cu tendința de a albi mai devreme.

Seleniul joacă un rol important în multe funcții biologice: are actiune antioxidanta,participa la formarea hormonilor tiroidieni, in sinteza ADN, fertilitate și reproducere. Seleniul este o componentă a cel puțin 35 de proteine dintre care multe dintre ele enzime și deficitul sau produce caderea parului si pseudo albinism.  Totusi surplusul de seleniu (fenomen rar) in urma administrarii  suplimentelor cu seleniu poate duce la caderea parului.

Surse alimentare: pâine și cereale, carne, ficat, pește (cod, ton la conerva), ouă și lapte / produse lactate. Fructele și legumele conțin de obicei cantități relativ mici de seleniu.

Magneziul este responsabil pentru procesele de divizare, creștere și maturare a celulelor. Luând în considerare rolul său în reacțiile imunologice, protejând și atenuând stările inflamatorii, acesta contribuie direct sau indirect la căderea părului.

Surse de magneziu din alimente: Cacao, pâine integrală, nuci și legume.

Calciul este, de asemenea, un mineral care joacă un rol semnificativ în menținerea părului într-o stare  de sanatate buna. Concentrația de calciu din păr depășește cu 200 de ori concentrația de calciu în ser și eritrocite. Se recomanda suplimentarea cu calciu in special la femeile aflate in perioda de menopauza, deoarece pierderile de calciu sunt mai mari.

Surse alimentare: produsele lactate care conțin lactoză, care să faciliteze absorbția, precum și soia, patrunjelul , alunele, fasolea albă, nucile, peștele și varza.

In concluzie, un stil de viata sanatos este necesar pentru mentinerea sanatatii parului si a scalpului.


Autor: Sara Saijari

Bibliografie:

1.Zuzanna Sabina Goluch-Koniuszy, Nutrition of women with hair loss problem during the period of menopause.

2.Jo Lewin – Associate nutritionist,What to eat for healthy hair.


Despre imbatranirea pielii:

CLICK AICI

Frumusetea Vine Din interior. Cum Putem Preveni Imbatranirea Pielii?

Frumusetea Vine Din interior. Cum Putem Preveni Imbatranirea Pielii?

health_beauty

Legătura dintre nutriție și starea de sanatate pielii sau, mai degrabă, efectul nutriției asupra îmbătrânirii pielii a reprezentat un domeniu de cercetare interesant nu numai pentru oamenii de știință, ci și un domeniu comun de interes pentru oameni de-a lungul anilor, de la cele mai vechi timpuri până în prezent. Îmbătrânirea pielii constă din două procese distincte din punct de vedere clinic și biologic. Prima este îmbătrânirea intrinsecă a pielii, care reprezintă îmbătrânirea din punct de vedere cronologic și afectează pielea în același mod in care imbatranesc toate organele interne. Al doilea este îmbătrânirea extrinseca a pielii ca rezultat al factorilor externi și a mediului, în special expunerea cronica la soare și la radiatii ultraviolete (UV), dar și fumatul, poluarea, privarea de somn și nutriția necorespunzătoare.

Insa, putem sa prevenim îmbătrânirirea pielii din cauze extrinsece. Cea mai bună strategie de prevenire împotriva acțiunii nocive a radicalilor liberi este un stil de viață bine reglementat (restricție calorică, îngrijire corporală și exerciții fizice pentru organism), cu condiții de stres scăzute și o dietă nutrițională echilibrată, in special bogata in alimente bogate în antioxidanți.

Cercetătorii au descoperit  ca antioxidanții, cum sunt carotenoizii, tocoferolii și flavonoidele, precum și vitaminele (A, C, D și E), acizii grași omega-3, unele proteine ​​și lactobacilii sunt considerați agenți capabili să promoveze sănătatea și frumusețea pielii. In acest articol vor fi prezentate pe larg, ce trebuie sa consumam pentru a preveni imbatranirea pielii:

VITAMINE:

ACIDUL L-ASCORBIC (VITAMINA C)

Vitamina C, denumită și acidul L-ascorbic, este solubilă în apă, fotosensibilă și este cel mai important antioxidant hidrofil. Vitamina C nu este sintetizată în mod natural de organismul uman și, prin urmare, este necesar un aport alimentar adecvat de vitamina C, esențial pentru o dietă sănătoasă.

Cele mai bogate surse naturale sunt fructele și legumele proaspete, exemple: citricele, coacăzul negru, macesul, guava, ardeiul iute si patrunjelul.

 Acidul L-ascorbic poate fi utilizat pe cale orală și locala pentru beneficiile sale asupra pielii. Vitamina C este un cofactor , care stabilizează structura colagenului. De asemenea, joacă un rol în absorbția de fier și crește biodisponibilitatea seleniului.

Cele mai frecvente manifestări cutanate care însoțesc deficitul de vitamina C sunt atribuite afectarii  sintezei de colagen. Se manifesta prin keratoza foliculilor de păr, în principal pe brațele superioare și foliculii devin hemoragici. În plus, deficitul de vitamina C provoacă scorbut, o boală cu unele manifestări, cum ar fi fragilitatea, leziuni ale pielii, sângerări la nivelul gingiilor, ușurință în apariția vânătăilor sau vindecare lenta a rănilor.

Acidul ascorbic se utilizează local în diferite produse cosmetice, de exemplu pentru iluminarea pielii in cazul pigmentarii, pentru creme anti-îmbătrânire și in formulări pentru protecție solară.

Un studiu pe termen lung a observat efectele unei combinații de acid ascorbic și D-α-tocoferol (vitamina E)  pe leziuni epidermice induse de UVB. Tratamentul a fost bine tolerat și ar putea fi folosit profilactic împotriva efectelor periculoase ale iradierii solare UV și a cancerului de piele, conform autorilor.

TOCOFEROLII (VITAMINA E)

Complexul de vitamina E este un grup de 8 compuși numiți tocoferoli. Tocoferolul este un antioxidant legat de membrana liposolubilă și, în consecință, un agent de curățare a radicalilor liberi, în special a oxigenului puternic reactiv. Tocoferolul este ca vitamina C, un antioxidant endogen, non-enzimatic, natural.

Cantități mari de tocoferol se gasesc în legume, uleiuri vegetale cum ar fi uleiul de germeni de grâu, uleiul de floarea-soarelui, uleiul de șofrănel și semințe, porumb, soia și unele feluri de carne. Aportul de vitamina E din surse naturale actioneaza impotriva reticularii colagenului și  peroxidarii lipidelor, ambele fiind responsabile pentru îmbătrânirea pielii.

Vitamina E aplicată topic este utilizata pentru reducerea eritemului, pentru arsuri solare, pentru afectarea cutanata indusa de UVB și a fotocarcinogenezei în majoritatea studiilor publicate.

Deficitul de vitamina E a fost asociat cu un tip de edem cu eritem papular sau seboreic, uscăciunea și depigmentarea pielii la sugarii prematuri.

Există numeroase studii clinice care au testat efectele tocoferolului. Administrarea pe cale orala de combinații a vitaminelor C și E, impreuna cu alți compuși fotoprotectori, au crescut dramatic efectele fotoprotective, deoarece acestea actioneaza sinergic.

CAROTENOIZII (VITAMINA A, Β-CAROTEN, ASTAXANTIN, RETINOL)

Carotenoizii sunt derivați ai vitaminei A, la fel ca β-carotenul, astaxantina, licopenul și retinolul, care sunt antioxidanți foarte eficienți și posedă proprietăți fotoprotectoare.

Β-carotenul este cel mai proeminent membru al grupului de carotenoizi, coloranți naturali care se găsesc în dieta umană. În comparație cu alte carotenoide, rolul primar al β-carotenului este activitatea sa ca provitamina-A. În plus, β-carotenul poate acționa și ca un agent de curățare a radicalilor lipidici, așa cum s-a demonstrat in vitro.

Exemple de fructe și legume care conțin β-caroten: Morcovi, dovleac, cartofi dulci, mango și papaya.

β-carotenul este un fotoprotector endogen, iar eficacitatea sa de a preveni formarea de eritem indus de UV a fost demonstrată în diferite studii. La voluntarii sănătoși, administrarea orală de β-caroten timp de 12 săptămâni poate duce la o reducere a eritemului indus de UV. Efecte similare au fost descrise la voluntarii care au primit o dietă bogată în licopen.

Astaxantina se găsește în microalge, drojdie, somon, păstrăv, krill, creveți, raci și crustacee. Efectele de protecție UV ale extractului de alge care conține 14% astaxantină in comparatie cu  astaxantina sintetică au fost testate. A rezultat faptul ca Astaxantina are efect fotoprotector si ofera protectie impotriva modificarilor celulare produse de razele UVA.

Licopenul este un pigment carotenoid roșu aprins și un compus fitochimic găsit în roșii și alte fructe și legume de culoare roșie, cum ar fi morcovii roșii, pepenii verzi și papaya (dar nu si căpșunile sau cireșele). Deși licopenul este din punct de vedere chimic caroten, nu are activitate ca vitamina A.

Β-carotenul și licopenul sunt, de obicei, carotenoizii dominanți în sângele și țesuturile umane și sunt cunoscuți că modulează proprietățile pielii atunci când sunt ingerate ca suplimente sau ca produse alimentare. Deși nu pot fi comparate cu protecția solară, există dovezi că protejează pielea împotriva arsurilor solare (eritemul solar) prin creșterea apărării bazale împotriva deteriorării mediate de razele UV.

Retinolul este important pentru corpul uman; Desi, corpul uman nu il poate sintetiza. Retinolul, este esențial pentru creșterea, diferențierea și protejarea țesuturilor epiteliale și are rol in reproducere.

Aportul de retinol trebuie să provină din alimentatie. Retinolul natural se gaseste in ficat, lapte, gălbenușul de ou, brânza și peștele gras, etc. Vitamina A (retinolul) naturală și sintetica prezintă activități biologice similare. Exista diferitele produse cu retinol, cum sunt produsele cosmetice și suplimentele alimentare.

VITAMINA D

La om, vitamina D,acționează ca un prohormon și corpul uman il poate sintetiza singur prin expunerea la soare. Pielea este principalul loc pentru sinteza de vitamina D3 mediată de UV-B și sinteza 1,25-dihidroxi vitaminei D3. Cantități mai mici de vitamina D2 și D3 provin din consumul  de alimente pe bază de produse animale, cum ar fi peștele gras sau gălbenușul de ou. Unele produse precum laptele si cerealele pot fi îmbogățite cu vitamina D.

Excesul de vitamina D (din suplimente alimentare mai rar din alimentatie) este stocat în grăsimea corpului și poate avea efecte toxice. Toxicitatea se manifesta prin: greață, vărsături, apetit scăzut, slăbiciune, scădere în greutate și constipație.

Pielea este unul dintre țesuturile cheie ale sistemului endocrin al organismului uman. Pe lângă rolul său în homeostazia calciului (mentinerea echilibrului) și integritatea osoasă, 1,25-dihidroxi vitamina D3 [1,25 (OH) 2D3] este de asemenea esențială pentru numeroase funcții fiziologice incluzând răspunsul imun, eliberarea citokinelor inflamatorii și reglarea creșterii și diferențierii țesuturilor normale și maligne din san, plămân și colon. 1,25 (OH) 2D3 protejează celulele pielii umane de moartea celulară indusă de UV și apoptoza.

O data cu cresterea in varsta, capacitatea pielii de a produce vitamina D3 scade și, în consecință, efectul protector al vitaminei este redus. Prin urmare, vitamina D și suplimentarea cu calciu au o importanță deosebită în rândul populației vârstnice.
Chang et al, de asemenea, sugerează o asociere între îmbătrânirea pielii și nivelurile de 25 (OH) D3, un alt precursor al vitaminei D.

Multe alte studii care au testat tratamentul oral cu vitamina D au demonstrat prevenirea cancerului de piele, care este legată de efectele anti-îmbătrânire.

POLIFENOLII:

Polifenolii au atras atenția comunității de cercetare anti-îmbătrânire în ultimul deceniu, în principal din cauza proprietăților lor antioxidante. Studiile demonstreaza rolul lor  în prevenirea diferitelor boli asociate stresului oxidativ, cum ar fi cancerul și bolile cardiovasculare și neurodegenerative.

Polifenolii se găsesc în fructe si băuturi derivate din plante, cum ar fi sucurile de fructe, ceaiurile si cafeaua. Legumele, cerealele, ciocolata și leguminoasele uscate sunt de asemenea surse pentru aportul total de polifenoli.

Câteva mii de molecule având o structură polifenolică au fost identificate în plante care sunt implicate, în general, în apărarea împotriva radiației UV sau a agresiunii de către agenții patogeni. În funcție de structura chimica, polifenolii pot fi împărțiți în mai multe grupuri funcționale diferite, cum ar fi acizii fenolici, flavonoidele, stilbenele și lignanele. Flavonoidele sunt de asemenea împărțite în flavone,  izoflavone și flavanone, fiecare cu o structură chimică ușor diferită.

S-a raportat că conținutul polifenolic al alimentelor poate fi redus prin metodele de preparare a mâncării. De exemplu, ceapa, care este o sursă majoră de acizi fenolici și flavonoizi, și roșiile pierd între 75% și 80% din conținutul lor inițial când sunt fierte peste 15 minute, 65% atunci când sunt gătite într-un cuptor cu microunde și 30% cand cartofii sunt prajiti.

Studiile de laborator privind diferiți polifenoli, cum ar fi polifenolii din ceaiul verde, proantocianidinele din semințele de struguri, resveratrolul, silimarina și genisteinul, efectuate pe animale pe o inflamație cutanată indusă de UV, stres oxidativ și leziuni ADN, au sugerat că acesti polifenoli in combinatie cu protecția solară, cresc capacitatea de a proteja pielea de efectele adverse ale radiațiilor ultraviolete, inclusiv riscul de apariție a cancerului de piele.

UBIQUINOL (COENZIMA Q10):

Coenzima Q10 (CoQ10) este o substanță endogenă (sintetizată de organism), asemănătoare vitaminelor, care este în principal stocată în țesuturile grase ale organismului. Este prezentă în  celulele eucariote, în primul rând în mitocondrii și joacă un rol important în lanțul de transport al electronilor în respirația celulară aerobă, generând energie. Ubiquinolul este de asemenea cunoscut ca un compus antioxidant puternic.

 Sursele  CoQ10 din alimentație includ peștii grași (cum ar fi somonul și tonul), organele (cum ar fi ficatul) și cerealele integrale. Cantitatea de CoQ10 necesară organismului uman poate fi obținută printr-o dietă echilibrată, totuși în farmacii CoQ10 este disponibila sub formă de suplimente alimentare. Ca substanță liposolubila este mai bine absorbita când este luata cu mese bogate în grăsimi. CoQ10 este, de asemenea, adăugată în diferite produse cosmetice.

PRE- ȘI PROBIOTICELE

Termenul de probiotic este definit ca „microorganisme vii, care, atunci când sunt consumate în cantități adecvate, conferă un efect asupra sănătății gazdei.”
Cele mai frecvent utilizate probiotice la om și la animale sunt enterococii, lactobacili și bifidobacteriile, care traiesc in mod natural in tractul intestinal.

Un prebiotic este o componentă alimentară neviabilă care conferă un beneficiu pentru sănătatea gazdei asociată cu modularea microbiotei. Oligofructoza și alte oligozaharide sunt prebiotice care au un efect semnificativ asupra populației de florei intestinale, stimulând populațiile bifidobacteriale.

În prezent, găsirea de alternative la antibiotice pentru tratamentul pielii este in voga in randul cercetatatorilor . S-a constatat că, similar microflorei intestinale, microbiota pielii joacă un rol benefic asupra sanatatii pielii.

Anumite probiotice (Lactobacillus johnsonii NCC 533)  pot ajuta la menținerea homeostaziei pielii prin modularea sistemului imunitar al pielii.

ACIZII GRAȘI ESENȚIALI (VITAMINA F):

Acizii grași esențiali sunt acizi grași polinesaturați derivați din acizii linolenici, linoleici și oleici. Acizii grasi esentiali nu pot fi sintetizati de catre organismul uman și trebuie  consumate alimente bogate in acesti compusi.

Acizii grasi esentiali sunt prezenti in multe surse naturale, cum ar fi peștele și crustaceele, semințele de in, ulei de cânepă, uleiul de soia, uleiul de canola, semințele de chia, semințele de dovleac, semințele de floarea soarelui, legumele cu frunze, nuci, semințele de susan, avocado, somon și ton alb.  De asemnea exista suplimente alimentare pe baza de ulei de peste bogate in acizi grasi omega 3.

Acestia sunt esențiali pentru sinteza lipidelor tisulare, joacă un rol important în reglarea nivelurilor de colesterol și sunt precursori ai prostaglandinelor.

Cantitățile mai mari de acid linoleic au fost asociate cu o probabilitate mai scăzută de uscăciune senilă a pielii și atrofie cutanată ( simptome ale imbatranirii pielii), reducerea inflamatiei induse de UV, inhibarea formarii ridurilor provocata de expunerea cronica la radiatii UV si intensificarea sintezei de colagen.


Autor: Sara Saijari

Bibliografie:

Silke K. Schagen, Vasiliki A. Zampeli, Evgenia Makrantonaki, Christos C. Zouboulis , Discovering the link between nutrition and skin aging, 2012.