Toxiinfecția Alimentară- Cauze, Simptome, Tratament, Profilaxie.

Toxiinfecția Alimentară- Cauze, Simptome, Tratament, Profilaxie.

aliment poza

Toxiinfecțiile alimentare apar cel mai frecvent în timpul sezonului de primăvară-vară, când temperaturile ridicate favorizează multiplicarea bacteriilor patogene din alimente. 

 Sursele de infectare sunt reprezentate de persoanele cu infecții tegumentare stafilococice, purtătorii aparent sănătoși de stafilococ, animalele bolnave sau purtătoare, solul contaminat în urma dejecțiilor animale sau umane. Alimentele încriminate pentru majoritatea toxiinfecțiilor alimentare sunt ouăle și preparatele din ouă (maioneze, sosuri), laptele și derivatele lactate, carnea, preparatele de cofetărie.


 Agenții patogeni care produc toxiinfectia alimentară:

 Patogeni frecvenți: 

-Campylobacter sp.

 -Salmonella sp.

 -E.coli 

-Listeria 

-Vibrio cholerae 

-Shigella

 -Brucella

 -Bacillus cereus

 -Streptococcus.

 Enterotoxine frecvente ( endotoxine care țintesc intestinul și care produc boala chiar în lipsa agentului microbian):

 -Staphylococcus aureus 

-Clostridium botulinum 

-Clostridium perfringens

 -Bacillus cereus.


Simptomatologia generală:

 -Vărsături 

 -Scaune diareice

 -Febră

 -Dureri abdominale

  Atenție! În urma scaunelor diareice frecvente și a vărsăturilor abundente, apare deshidratarea pacientului care poate varia de la ușoară la severă. 


TOXIINFECȚIA CU CAMPYLOBACTER 

 Nr.1 în incidența toxiinfecțiilor alimentare la om.

 Agenți patogeni: frecvent Campylobacter jejuni, C.coli.

 Surse de infestare: carne, frecvent carcase de broiler, apă, lapte nepasteurizat.

Incubație: 2-5 zile 

Rezistentă: Supraviețuiesc în mediul extern câteva săptămâni/luni. La congelator rezistă câteva luni. Sunt distruși prin prelucrare termică. Sensibili la anumite antibiotice.

Manifestări clinice și simptome: C.jejuni – produce leziuni ale mucoaselor jejunului, ileonului, colonului-Diaree, febră, dureri abdominale, greață, vomă. Foarte rar simptome neurologice grave.


 SALMONELOZE

  După campilobacterioze sunt cele mai frecvențe toxiinfecții alimentare.

 Agenți patogeni: Salmonella enterica serovar enteriditis (S. enteriditis) (85% din salmoneloze) ,Salmonella enterica serovar typhimurium (S. typhimurium), Salmonella enterica serovar typhi (S.typhi) și paratyphi.

 Surse de infestare: Păsări, ouă, bovine, porcine,-pești, crustacee etc. prin contact direct sau prin alimente.

 Rezistentă: Supraviețuiesc în mediu extern câteva săptămâni/luni.  La congelator supraviețuiesc 2-3 luni. Sunt distruse termic și au sensibilitate la antibiotice și dezinfectante pe bază de clor.

 Incubație: 12-48 ore. 

 Manifestări clinice și simptome: Inflamație acută a mucoasei intestinale cu aspect de gastroenterită. Debut brusc cu colici abdominale, grețuri, vărsături, cefalee, diaree, febră, scaune frecvente (verzui, cu mucozități) ,pierderi de lichide și electroliți, scade diureza, crește tensiunea arterială, tahicardie, hipopotasemie, hipocloremie, hipocalcemie, acidoză metabolică.


 TOXIINFECȚIA CU ESCHERICHIA COLI (E. coli) 

 E.coli este o bacterie comensala în tubul digestiv al omului și animalelor. Tulpile implicate în patologia umană și veterinară sunt cele care posedă anumiți markeri de patogenitate.

 Toxiinfecția cu ECVT (Escherichia coli producătoare de verocitotoxine):

 Surse de infestare:  Poate fi transmisă de la o persoană la altă, din tractul digestiv al animalelor (bovine). Apă infestată. Alimentele provenite de la animale bolnave (lapte nepasteurizat, carne tocată) sunt sursa principală a îmbolnăvirii la om. 

 Incubație: 3-5 zile. 

 Caracteristici: Bacteria se multiplică în intestin și produc distrugerea microvililor aderând la mucoasa intestinală.

 VEROTOXINE = familie de exotoxine cu subunităti proteice înrudite care sunt absorbite în circulație în primele stadii ale infecției cu ECTV -lezează celule tintă precum celulele endoteliale ale capilarelor renale sau din alte organe și țesuturi. 

Manifestări clinice și simptome: Diaree nespecifică ,colită hemoragică, sindrom uremic hemolitic (SUH), insuficientă renală acută, trombocitopenie, anemie hemolitică microangiopatică.


 LISTERIOZĂ (Listeria monocytogenes) 

 Agenți patogeni: Listeria spp. – principala specie implicată în patologia umană L.monocytogenes-afectează în special persoanele în vârstă, bolnavii cronici, persoanele imunocompromise, femeile gravide, nou-născuții.

 Surse de infestare: alimente contaminate: Carne și produse vegetale netratate termic; Lapte, brânză și alte produse care conțin lapte nepasteurizat;  Pește și fructe de mare; Alimente ready-to-eat contaminate. 

 Rezistență: Foarte bună la temperaturi joase; înmulțire la 0-4 grade Celsius.

Patogenitate: Nu toate tulpinile de L. monocytogenes posedă același grad de patogenitate; depinde de prezența anumitor markeri de virulență. 


 TOXIINFECȚIA ALIMENTARĂ STAFILOCOCICĂ 

 Intoxicația este produsă de endotoxină și nu de stafilococ.

 Surse de infestare: Om bolnav ,lapte, carne provenite de la animale bolnave. 

 Incubație: 2-8 ore.

 Manifestări clinice și simptome: Debut brusc cu cefalee, grețuri, vărsături frecvente, crampe abdominale uneori diaree -boala acută durează câteva ore și se vindecă în 1-2 zile. Rareori de produce decesul.


 Tratament:

 Tratamentul toxiinfecțiilor alimentare constă în reechilibrarea hidroelectrolitica și acidobazica, regim dietetic, tratament simptomatic și etiologic.

 REECHILIBRAREA HIDROELECTROLITICA trebuie începută cât mai devreme și, în funcție de gradul deshidratării, se face pe cale orală în deshidratarile ușoare și medii sau pe cale intravenoasă, în cazurile severe sau dacă pacientul prezintă intoleranță digestiva sau vărsături incoercibile. Reechilibrarea în deshidratarile ușoare și medii constă în administrarea de săruri de reechilibrare orală, compuse din 3,5 g clorură de sodiu, 2,5 g bicarbonat de sodiu sau citrat trisodic, 1,5 g clorură de potasiu și 20 g glucoză. În deshidratarile ușoare se administrează în doză de 50 ml/kgc pe parcursul a 4 ore, iar în cele medii doza este este de 80 ml/kgc, în 4 ore.

 Soluția pentru administrarea intravenoasă conține, la 1 l apă distilată, 5 g clorura de sodiu, 4 g bicarbonat de sodiu și 1 g clorura de potasiu. Se administrează 100 ml/kgc în 2 ore sau 4 ore în cazul copiilor, vârstnicilor, persoanelor cu insuficiență renală cronică. În locul ei poate fi folosită și soluția Hartman sau Ringer-lactat.

 Pentru aprecierea eficienței reechilibrarii se urmăresc pulsul, tensiunea arterială, diureza, turgorul cutanat.

 TRATAMENTUL SIMPTOMATIC presupune administrarea de antiemetice. Se poate administra metoclopramid și domperidon. 

 Se pot administra și antiinfecțioase intestinale active pe majoritatea germenilor implicați în infecțiile intestinale. Se utilizează frecvent, nifuroxazida și furazolidona.

 Nu este recomandată administrarea de medicamente ce încetinesc tranzitul intestinal, pentru că, în felul acesta, se încetinește și eliminarea toxinelor și a bacteriilor responsabile de producerea toxiinfectiei alimentare.

 TRATAMENTUL ETIOLOGIC este necesar numai în cazurile severe de toxiinfecție și la pacienții cu boli cronice, imunosupresati, vârstnici sau sugari. Constă în administrare de antibiotice în doze uzuale, timp de 3-5 zile, cele mai folosite fiind acidul nalidixic și fluorochinolonele (ciprofloxacina).


 PREVENȚIE:

  -Practicarea unei igiene personale riguroase.

 -Gătirea completă a alimentelor la temperaturi înalte.

 -Evitarea păstrării alimentelor preparate lângă cele crude.

 -Temperatura optimă de păstrare a alimentelor în frigider este de sub 4 grade Celsius.

 -Se evită consumul de lapte crud nepasteurizat/ nefiert, carne crudă, ouă crude, fructe de mare și pești nepreparați termic.

 -Se consumă alimentele din surse sigure în care alimentele au fost gătite și depozitate corespunzător (în special preparatele din ouă și carne).


 Sara Saijari


 Bibliografie:
 Conf. Dr. Denisa Udeanu, Toxiinfecții Alimentare, Curs- Igiena Alimentației.
 Dr. Adelina Barbu, Substanțe active folosite în tratamentul toxiinfecțiilor alimentare, Revista Galenus, 2010.
 Dumitru Dobrescu, Simona Negreș, Liliana Dobrescu, Ruxandra Mckinnon, Memomed, ediția 23, 2017.
 Food Poisoning, MedlinePlus, U.S. National Library of Medicine. 
 Sabrina Felson MD, Food Poisoning: What to Know, Webmd, 2017.

 

 

Reclame
Descoperirea Legăturii dintre Stres & Afecțiunile Cardiovasculare.

Descoperirea Legăturii dintre Stres & Afecțiunile Cardiovasculare.

heart flower

O zonă mică, în formă de migdală, adâncă în creier, numită amigdală, este implicată în procesarea emoțiilor intense, cum ar fi anxietatea, teama și stresul. Un nou studiu privind imagistica creierului arată cum intensificarea activității în amigdală poate declanșa o serie de evenimente în organism care cresc riscul atacului de cord.

 Acest studiu identifică un mecanism care leagă stresul, inflamația arterelor și riscul ulterior de atac de cord, spune inițiatorul studiului Dr. Ahmed Tawakol, profesor la Harvard Medical School. Studiile anterioare efectuate pe animale au arătat că stresul activează măduva osoasă  iar aceasta produce mai  multe celule albe. Aceste celule de combatere a infecțiilor declansează inflamația, un proces care incurajează acumularea plăcii grase în interiorul pereților arterelor

 S-au analizat date de la 293 de persoane care au efectuat țeste speciale de imagistică numite PET (tomografia cu emisie de pozitroni) / CT (computer tomograf). Testele au utilizat un trasor radioactiv care poate măsura activitatea în anumite zone ale creierului și, de asemenea, poate evidenția  inflamația din artere. Niciunul dintre participanți nu a avut cancer activ sau boală de inimă în momentul scanării. În timpul urmăririi, care a durat doi pană la cinci ani, 22 de persoane au prezentat unul sau mai multe evenimente cardiovasculare, cum ar fi angină (durere toracică), atac de cord sau accident vascular cerebral.

harvard 

Săgetile albe din aceste scanări ale creierului indică cele două părti ale amigdalei. În imaginea din stangă, zonele mai luminoase (în verde) arată niveluri mai ridicate ale activitătii amigdalei . Activitatea crescută este legată de un nivel mai ridicat de stres perceput și  un risc crescut de atac de cord.

 Rezultatele studiului, publicate în 11 ianuarie 2017,  au arătat că intensificarea activitătii în amigdală a fost legată de creșterea activitătii măduvei osoase, inflamație în artere și un risc mai mare de atac de cord sau alte evenimente cardiovasculare. Asocierea a rămas valabilă și după ce cercetătorii au luat în considerare și alți factori care cresc riscul bolilor cardiace, cum ar fi hipertensiunea arterială și diabetul zaharat. 

 Atât mărimea, cât și activitatea amigdalelor variază de la o persoană la altă, dar persoanele cu anxietate și tulburări de stres tind să aibă un nivel mai ridicat de activitate amigdalară . Deseori numit centru fricii al creierului, activitatea amigdalara ajută la evaluarea stresului extern. 

 Care sunt strategiile de reducere a stresului?

 Vestea încurajatoare este că tehnicile care reduc stresul, pot atenua  nivelul crescut de activitate amigdalara, sugerează cercetătorii. Câteva studii sugerează că strategiile de stres-busting pot reduce evenimentele cardiovasculare. Un studiu s-a axat pe persoanele care se ocupă de reabilitarea cardiacă, un program de formare profesională supravegheată și practici sănătoase pentru persoanele care se recuperează din evenimente cardiovasculare  legate sau nu de intervenții chirurgicale. Cei implicați în acest program de reabilitare-care includea discuții în grupuri mici și instruire în reducerea stresului, abilitătile de coping și tehnici de relaxare-au avut mult mai puține evenimente cardiace în următorii trei ani.

 Aceste dovezi, impreună cu cele mai recente descoperiri, l-a determinat pe dr. Tawakol să-i întrebe pe pacienți săi despre nivelurile lor de stres. Mai multe studii randomizate sunt  necesare pentru a confirmă că tratarea stresului reduce rata afecțiunilor cardiovasculare, spune Dr. Tawakol . Dar, între timp, este rezonabil să recomandăm reducerea stresului pentru persoanele cu stres substanțial și un risc crescut de afecțiuni cardiovasculare, deoarece ar putea ajuta și nu prezintă niciun risc.Tehnicile de reducere a stresului au fost studiate pe o serie de afecțiuni diferite, fără a exista dovezi ale unor efecte nedorite.

 Adesea, spunem că trebuie să ne ocupăm de stresul nostru, ca și cum ar fi o neplăcere pe care trebuie să o tolerăm, spune dr. Tawakol . Dar, probabil, trebuie să ne schimbăm mentalitatea pentru a ne concentra pe tratarea stresului dacă este într-adevăr la fel de toxic precum realizăm, adaugă el.

 În ceea ce îl privește pe el însuși, exercițiile fizice sunt modul lui favorit de a scăpa de stres, dar el constată că tehnicile de relaxare și un somn bun, de asemenea, ajută. 

 Pe lângă rugăciuni, un stil de viață sănătos, un somn odihnitor și exerciții fizice puteți urmă acești păși ce fac parte din tehnicile de relaxare.

  •                                  Pasul 1:   Alegeți un punct de concentrare ce vă poate ajuta să vă relaxați. Exemple: respirația, un sunet, o  rugăciune sau un cuvânt pozitiv (cum ar fi „relaxare” sau „pace”) sau expresie ( cum ar fi „Sunt relaxat”). Repetați acest lucru cu voce tare sau tăcut în timp ce inhalați sau expirați.

  •                                  Pasul 2:   Da-ți drumul și relaxați-va. Nu vă faceți griji cu privire la modul în care vă simțiți. Când observați că mintea voastră începe să gândească negativ, pur și simplu respirați adânc sau spuneți-vă „gândesc, gândesc” și întoarceți ușor atenția spre un punct de concentrare care vă ajută să vă relaxați.

 Repetarea acestor doi păși timp de 10 pană la 20 de minute pe zi poate ajuta la reducerea efectelor stresului asupra organismului.


Sara Saijari


Surse:

 Harvard Health Publishing, Harvard Medical School, Harvard Heart Letter, Uncovering the link between emotional stress and heart disease, 2017.

 Imagine: © Cardiology Division, Massachusetts General Hospital.

 

Metoprolol, Propranolol… Betablocantele & Hipertensiunea arteriala.

Metoprolol, Propranolol… Betablocantele & Hipertensiunea arteriala.

39233086_l

Betablocantele au efecte inhibitoare asupra propietatilor miocardului. Adesea se utilizează în tratarea hipertensiunii arteriale, anginei pectorale, și a aritmiilor. Betablocantele  diminuează forța de contracție și frecvența cardiacă, micșorând travaliul cardiac și consumul de oxigen al miocardului. In acest articol vor fi prezentate valorile normale ale tensiunii arteriale, clasificarea betablocantelor, mecanismul de actiune, reprezentatii si recomandarile generale.

 Care sunt valorile normale alte tensiunii arteriale?

 Adulți (<40 ani): TA sistolică: 100 mmHg + vârsta (ani); Limite: 110-140 mmHg

 TA diastolică: ½ TA sistolică + 20; Limite: 60- 90 mmHg

 Adulți (>60 ani): TA sistolică: max 160 mmHg

 TA diastolică : max 90 mmHg

 Copii și adolescenți:

 3-5 ani <116/76

 6-9 ani <122/78

 10-12 ani <126/82

 13-15 ani <136/86

 Gravide: max 140/85 mmHg

 B-blocantele se clasifică în funcție de afinitatea pentru receptorii adrenergici:

 1.B-blocante neselective: SOTALOL, TIMOLOL, TERTATOLOL, PROPRANOLOL, BOPINDOLOL, PINDOLOL, OXPRENOLOL.

 2.B-blocante selective pe beta-1: ACEBUTOLOL, ATENOLOL, METOPROLOL, BETAXOLOL, NEBIVOLOL, BISOPROLOL, CELIPROLOL, TALINOLOL.

 3.Betablocante cu acțiune alfa-blocantă: CARVEDILOL, LABETOLOL.

 Mecanismul de acțiune al betablocantelor neselective și selective beta1:

 1.Influențarea negativă a celor 5 funcții ale miocardului: efect cronotrop negativ, dromotrop negativ, inotrop negativ, batmotrop negativ, tonotrop negativ. 

 2.Reducerea debitului cardiac.

 3.Reducerea tahicardiei induse de sport și stres.

 4.Reducerea travaliului cardiac și a necesității de oxigen al miocardului la efort.

 5.Antagonizarea efectelor stimulante cardiace ale adrenalinei.

 6.Antagonizarea aritmiilor produse de catecolamine, digitalice, anestezice generale.

 7.Inhibarea secreției de renină din aparatul juxta-glomerular renal.

 Dintre Betablocante voi enumera substanțele active frecvent utilizate în terapeutică:

 PROPRANOLOL (Hemangiol)

 Este un betablocant neselectiv, în funcție de doză se administraza în următoarele afecțiuni: hipertensiune arterială, angor, artmii, cardiomiopatie hipertrofică obstructivă, tireotoxicoză, anxietate cu fenomene vegetative, profilaxie după infarct miocardic, migrenă și tremor esențial, hipertensiune portala.

 În cazul hipertensiunii arteriale doza inițială este 80 mg x2/zi care se poate crește treptat (la nevoie) până la 160-320 mg/zi fracționat în 2-4 reprize.

 Contraindicații: reacții de tip anafilactic în antecedente, nerecomandat în perioada alăptării, risc pentru sarcină categoria C.

 Pentru mai multe informații referitoare la categoriile utilizate în sarcină: https://farmacistacublog.wordpress.com/2017/10/19/medicamentele-si-suplimentele-contraindicate-in-sarcina/

 METOPROLOL (Betaloc Zok, Egilok, Bloxan)

 Este un betablocant selectiv, în funcție de doză se administrează în următoarele afecțiuni:

 Profilaxia crizelor de angină, hipertensiune, infarct miocardic acut, aritmii cardiace, insuficiență cardiacă, profilaxia migrenei.

 În cazul hipertensiunii arteriale se administrează 100 mg/zi fracționat în 1-2 prize, se crește treptat până la 200 mg/zi în funcție de răspunsul terapeutic.

 Contraindicații: nerecomandat în perioada alăptării, risc pentru sarcină categoria C.

 Pentru mai multe informații referitoare la categoriile utilizate în sarcină: https://farmacistacublog.wordpress.com/2017/10/19/medicamentele-si-suplimentele-contraindicate-in-sarcina/

 CARVEDILOL (Carvedigamma, Carveheal, Coryol, Dilatrend)

 Este un betablocant cu acțiune alfa-blocantă, se administrează în următoarele afecțiuni:

 Hipertensiune arterială esențială, cardiopatia ischemică, insuficiență cardiacă congestivă.

 În cazul hipertensiunii arteriale inițial se administrează 12,5 mg/ zi timp de 2 zile și apoi 25 mg x 1-2/zi ca tratament de întreținere.

 Contraindicații: insuficiență cardiacă gravă, insuficiență hepatică severă, astm bronșic, hipotensiune, bradicardie, bloc atrio-ventricular, nerecomandat în perioadă alăptării, risc pentru sarcină categoria C.

 Pentru mai multe informații referitoare la categoriile utilizate în sarcină: https://farmacistacublog.wordpress.com/2017/10/19/medicamentele-si-suplimentele-contraindicate-in-sarcina/

  Recomandări generale- betablocante: 

 -Dozele sunt crescute treptat, până la atingerea dozei eficiente.

 -Tratamentul nu se întrerupe brusc (pentru evitatrea efectului rebound).

Atenție!

Acest blog nu încurajează automedicația! Toate informațiile prezentate au caracter orientativ. Medicamentele prezentate in acest artiol se elibereaza numai be baza de prescriptie medicala!

Dacă suferiți de o afecțiune, este recomandat să mergeți la medicul specialist pentru un diagnostic și un tratament corect!


Sara Saijari


Bibliografie:

Aurelia Nicoleta Cristea (sub redacția), Tratat de farmacologie, ediția 1, editura medicală, 2014.

Dumitru Dobrescu, Simona Negreș, Liliana Dobrescu, Ruxandra Mckinnon, Memomed, ediția 23, 2017.

 

Te-ai gândit vreodată ce repercusiuni are asupra mediului o ceașcă de cafea?

Te-ai gândit vreodată ce repercusiuni are asupra mediului o ceașcă de cafea?

Environmentally-Friendly

Face parte din rutina zilnică să frecventăm cafenelele sau să utilizăm aparatele cu băuturi calde în fiecare dimineață. Din comoditate, toată lumea utilizează paharele de unică folosită din carton/ plastic care apoi ajung la gunoi. Milioane de căni/pahare de carton și plastic sunt aruncate în coșurile de gunoi în fiecare zi. Este timpul să ne salvăm planetă, cel puțin se reducem măcar acest tip de poluare.

 Din fericire, există alternative! Iată câteva motive pentru folosirea unei căni/unui pahar reutilizabil:

 -25 de miliarde de căni de polistiren sunt aruncate în fiecare an în SUA și au o durată de viață de 500 de ani. Styrofoam-ul este fabricat din polistiren, un material derivat din petrol. În plus fată de poluarea produsă, stirenul este, de asemenea, considerat cancerigen.

 -Chiar dacă hârtia poate părea o alegere mai bună decât polistirenul, ceștile de hârtie sunt căptusite cu un tip de plastic numit polietilenă. Din păcate, adezivul folosit pentru a ține aceste cești de hârtie se dizolvă parțial când cafeaua este turnată în cească, eliberând urme de produși toxici, cum este melamina, în cafea. Nu mai vorbim de cei 20 de milioane de copaci care sunt tăiati în fiecare an pentru fabricarea ceștilor de cafea.

 -Capacele ceștilor de cafea sunt fabricate din plastic, cunoscut sub numele de polistiren cu potențial cancerigen. O alternativă mai bună este utilizarea unui capac de silicon sau BPA-free care poate fi utilizat în mod repetat.

 -Deoarece cele mai multe manșoane de protecție din carton sunt aruncate impreună cu ceașca de unică folosintă nereciclabilă, se produc și mai multe deșeuri. Desigur, nu este nevoie de un manșon de protecție atunci când se utilizează o cană de cafea reutilizabilă cu perete dublu din sticlă deoarece căldura rămane în interior!

 -Paharele din plastic utilizate pentru băuturile răcoritoare sunt fabricate din plastic din polipropilenă. Deși sunt reciclabile din punct de vedere tehnic, majoritatea firmelor de reciclare nu vor accepta acest tip de plastic.  Așadar, puteți folosi un pahar izolat reutilizabil pentru o băutură cu gheată care va rămâne rece o durată mai lungă de timp.

 -Cafeaua va avea un gust mai bun într-un recipient de sticlă decât în recipiente fabricate din alte materiale care pot modifica gustul băuturii tale preferate. Cănile și paharele cu pereți dubli asigură păstrarea băuturii la temperature optimă (fierbinte sau rece) pentru un timp mai îndelungat.

 B’WELL a dezvoltat o cească / cană reutilizabilă, ecologică, care poate fi folosită zilnic atât pentru băuturile calde și pentru cele reci. Aceasta este alcătuita numai din sticlă din borosilicat de inaltă calitate cu capac și bază din silicon antiderapant. Fancy, Eco-friendly și reutilizabil! 

 De ce să alegi produsele B’WELL?

  •  Sticlă de inaltă calitate- Este inodoră, nu se pătează, nu devine neclară, nu schimbă gustul băuturii dvs. și este rezistentă la zgârieturi, rezistentă la căldură, durabilă și are o durată lungă de utilizare.

  •  Menține băuturile calde sau reci pentru un timp îndelungat-Menține sticla rece la atingere.

  •  Capac și bază din 100% silicon alimentar- Siliconul este non-toxic, antiderapant.

  •  BPA FREE & LEAD FREE- Sigur, sănătos și ecologic.

  •  Poate fi utilizat în masină de spălat vase și în microunde.

  •  Produs disponibil în 5 culori: ROȘU, PORTOCALIU, MOV, MARO, VERDE.

 Produsele pot fi expediate la nivel GLOBAL prin amazon.com! Transport gratuit pe tot teritoriul SUA.

 Eu am ales portocaliu și mov, vouă care culoare vi se potrivește?

poza cup edit

 Produsul poate fi achiziționat de pe site-ul amazon.com– click aici

 Rămâi la curent cu cele mai noi oferte: 

https://www.facebook.com/BwellUnitedstates/

 https://www.instagram.com/bwell_usa/

Pinterest

5 medicamente nou aprobate de FDA în 2018

5 medicamente nou aprobate de FDA în 2018

medicamente

Iată primele cinci medicamente ale anului 2018 apropate de către Food & Drug Administration (FDA).

1.LUTATHERA (lutetium Lu 177 dotatate)

Producător: Advanced Accelerator Applications
Formă farmaceutică: Soluție injectabilă
Indicații: În tratamentul de reducere a tumorilor neuroendocrine gastroenteropancreatice pozitive la receptorul somatostatinei, incluzând tumori neuroendocrine de tip foregut, midgut și hindgut la adulți.

Pentru mai multe informații referitoare la modul de administrare, doză, contraindicațiile și precauțiile, consultați prospectul- Click aici.

2.BIKTARVY (bictegravir, emtricitabine, & tenofovir alafenamide)

Producător: Gilead Sciences
Formă farmaceutică: Comprimate
Indicații: Se utilizează în tratarea infecției cu HIV-1 la adulții care nu au un istoric de tratament antiretroviral sau pentru a înlocui tratamentul antiretroviral actual la pacienții suprimați virologic.

Pentru mai multe informații referitoare la modul de administrare, doză, contraindicațiile și precauțiile, consultați prospectul- Click aici.

3.SYMDEKO (tezacaftor/ivacaftor)

Producător: Vertex Pharmaceuticals
Formă farmaceutică: Comprimate
Indicații: Tratamentul pacienților cu fibroză chistică în vârstă de 12 ani și peste, care sunt homozigoți pentru mutația F508del sau care au cel puțin o mutație în gena CFTR a fibrozei chistice transmembranale care răspunde la tratamentul pe bază de tezacaftor / ivacaftor dovedit prin datele în vitro și / sau dovezile clinice.

Pentru mai multe informații referitoare la modul de administrare, doză, contraindicațiile și precauțiile, consultați prospectul- Click aici.

4.ERLEADA (apalutamide)

Producător: Janssen
Formă farmaceutică: Comprimate
Indicații: Tratamentul pacienților cu cancer de prostată nemetastatic, rezistent la prostactectomie.

Pentru mai multe informații referitoare la modul de administrare, doză, contraindicațiile și precauțiile, consultați prospectul-Click aici.

5.TROGARZO (ibalizumab-uiyk)

Producător: Thera Technologies
Formă farmaceutică: Soluție injectabilă
Indicații: Tratamentul infecției cu virusul imunodeficienței umane de tip 1 (HIV-1) la adulții cu infecție cu virsusul HIV multirezistenta la alte medicamente anti-HIV 1.

Pentru mai multe informații referitoare la modul de administrare, doză, contraindicațiile și precauțiile, consultați prospectul-Click aici.


FCB2

 

Utilizarea în SIGURANȚĂ a Uleiurilor Esențiale!

Utilizarea în SIGURANȚĂ a Uleiurilor Esențiale!

blog ulei

Metode de aplicare a uleiurilor esențiale

 Metoda de aplicare aleasă depinde de efectul dorit și de uleiul esențial selectat. De exemplu, unele uleiuri esențiale sunt iritante pentru piele datorită structurii lor chimice. Acestea necesită o diluție mai mare sau ar putea fi utilizate numai prin inhalare.

 Odată ce ați achiziționat un ulei esențial, metoda de aplicare depinde de afecțiunea dvs. și de efectul dorit. 

  1. Îngrijirea rănilor implică cel mai adesea aplicații topice.

  2. Pentru schimbarea dispoziției se utilizează fie prin inhalare, fie prin aplicare locală.

  3. Băile implică atât inhalarea, cât și absorbția locală.

 Metode de inhalare a uleiurilor esențiale

  1. Dispersor/ dispozitiv pentru aromaterapie

 Uleiul esențial este plasat în acest aparat, uneori cu apă (asigurați-vă că ati citit instrucțiunile) și, uneori, se utilizează o sursă de căldură, astfel încât să se evapore. Aceasta este o modalitate bună utilizată pentru parfumarea încăperilor și pentru a spori senzația de relaxare (ex. ulei esențial de lavandă). Uleiurile esențiale nu ar trebui să fie arse direct, deoarece structura chimică este modificată semnificativ prin incinerare.

 2. Evaporarea uscată

 Câteva picături de ulei esențial se plasează pe o dischetă sau o bucățică de vată de bumbac și sunt lăsate să se evapore în aer.  Discheta/ vata poate fi păstrată în imediata vecinătate (de exemplu, lăsati discheta să stea pe biroul de langă calculatorul dvs.).

3. Evaporarea umedă (cu aburi)

 Se adaugă câteva picături de ulei esențial într-un bol cu apă caldă, care va vaporiza rapid uleiul. Puneți un prosop deasupra capului și peste bolul cu apă în care s-au adăugat picăturile de ulei esențial și inspirați adânc. Această metodă este directă și  foarte puternică. Utilizarea a mai mult de 1-2 picături poate produce un efect mult prea puternic. Este important să țineți ochii închiși atunci când utilizați această metodă. Utilizarea uleiului esențial de eucalipt în acest mod se poate dovedi utilă în cazul infecțiilor respiratorii superioare și a sinusurilor.

 Notă: Acest procedeu nu este recomandat copiilor mai mici de 7 ani. Copii mai mari de 7 ani pot folosi ochelari de înot pentru a-și proteja ochii.

 4. Pulverizare cu ajutorul unui spray

 Picături de ulei esențial sunt plasate într-o soluție pe bază de apă, se agită și se pulverizează în aer pentru a deodoriza o încăpere sau pentru a crea o stare de relaxare. Este important să agitați sticla înainte de pulverizare pentru a pulveriza soluția și nu doar apa (datorită faptului că uleiul nu este miscibil cu apa).

 Cum se pot aplica topic uleiurile esențiale?

 Uleiurile esențiale pot fi aplicate pe piele folosind o varietate de tehnici. Este important de știut că majoritatea uleiurilor esențiale nu pot fi aplicate direct pe piele fără a fi diluate.

 Cum se pregăteste o soluție diluată?

 Ca regulă generală, uleiurile esențiale ar trebui diluate într-o substantă purtătoare (ulei vegetal sau apă). Concentrația uleiului esențial nu trebuie să fie mai mare de 3-5%.

 Pentru masaj sau pentru aplicare pe suprafețe mari ale corpului, o soluție de 1% este, în general, o concentrare sigură. Pentru copiii mici, se recomandă utilizarea unei soluții de 0,25%-0,5%.

 Notă: Dacă utilizați apa ca purtător, asigurați-vă că agitați bine soluția înainte de aplicare, deoarece uleiul nu este miscibil cu apa.

 Ce uleiuri purtătoare se pot utiliza?

  Sunt preferate uleiurile purtătoare organice și presate la rece, exemplele includ uleiul de migdale dulci, uleiul de sâmburi de caise, uleiul de semințe de struguri, uleiul de jojoba sau uleiul de avocado. Aceste uleiuri nu au un miros puternic. Acestea ar trebui păstrate la frigider pană la utilizare și ar trebui să fie aruncate dacă au miros rânced.

 Tehnici de aplicare topică:

1. Comprese

 Uleiul esențial se diluează cu un lichid purtător (apă sau ulei) și se aplică pe un pansament sau se îmbibă o fașă într-o soluție care conține ulei esențial sau se aplică direct pe zona afectată.

2. Gargară

 Se adaugă câteva picături de ulei esențial în apă. Se amestecă, se utilizează pentru gargară. A nu se înghiți!!!

3. Băi

 Se adaugă câteva picături de uleiuri esențiale în apa de baie într-un agent dispersant  înainte de a intra în cadă. Această metodă are ca rezultat absorbția prin piele, precum și inhalarea uleiului esențial volatilizat. Câteva linguri de lapte integral pot fi folosite ca dispersant.

 Amintiți-vă că uleiurile esențiale nu sunt solubile în apă; astfel, ele vor pluti pe partea de superioară a băii și pielea poate fi expusă la o concentrație prea mare de uleiuri. Sărurile de baie pot fi, de asemenea, utilizate pentru  dispersarea uleiurilor esențiale. O bază de baie relaxantă poate fi făcută prin amestecarea unei părti de bicarbonat de sodiu, două părti de sare Epsom și trei părti de sare de mare. Adăugati șase picături de ulei esențial de lavandă la aproximativ două linguri de amestec și amestecați-l în apă de baie.

4. Ulei de masaj

 Se adaugă câteva picături de ulei esențial într-un ulei natural purtător și se aplică pe piele. După cum a fost menționat anterior, uleiurile pentru masaj nu trebuie să depăsească o concentrație de 1% a uleiurilor esențiale în cazul adulților. Pentru copii, concentrația nu trebuie să depăsească 0,25%-0,5% pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 6 luni și 2 ani și nu trebuie să depășească 1% pentru copiii cu vârsta de 2 ani și peste. Alegerea uleiurilor esențiale pentru masaj depinde de efectul dorit.

 Recomandări generale de sigurantă:

  1. Cercetați fiecare ulei achiziționat și citiți informațiile din cărțile de specialitate sau de pe site-urile web de încredere.

  2. Respectați toate precauțiile și aveți grijă la concentrațiile recomandate.

  3. Diluați întotdeauna uleiurile esențiale.

  4. Dacă aveți dubi, întrebați întotdeauna un specialist.

 Precauții speciale:

  Copiii:

 În general, ar trebui să reduceți dozele, și, de asemenea, să alegeți uleiurile esențiale cu atenție în cazul copiilor (sau să le evitați). Unele uleiuri esențiale, cum este uleiul esențial de mentă, nu ar trebui să fie utilizat la copiii cu vârstă  de sub șase ani. Mentolul a provocat întreruperea respirației la copiii mici și a provocat icter sever la copiii cu deficientă de G6PD (deficit enzimatic frecvent întâlnit).

 A nu se păstra la îndemână copiilor! Ingestia accidentală a unor cantităti mici (o lingurită) a dus la deces.

 Femeile însărcinate:

 Se recomandă precauție în utilizarea uleiurilor  sențiale dacă sunteți gravidă, deoarece uleiurile esențiale pot traversa bariera placentară și există puține cercetări clinice în acest domeniu. Unele uleiuri esențiale foarte blânde, cum este uleiul de Lavandula angustifolia , este uneori utilizat de către moașe în timpul și după naștere și la naștere cu efecte favorabile (Burns et al., 2000).

 În general, totuși, se recomandă precauție  în timpul sarcinii. Dacă aveți îndoieli, consultați in specialist.

 Reacții alergice:

  Un număr mic de persoane pot prezenta iritații ale pielii, reacții alergice sau sensibilitate incrucisată la uleiurile esențiale. 

 Iritația se caracterizează printr-o roseată și o durere la nivelul pielii expuse la uleiul esențial. Aceasta poate apărea la prima expunere. 

 Unele probleme de acest fel au fost cauzate de uleiurile combinate cu substanțe chimice sintetice sau modificate chimic prin expunerea la căldură sau lumină în timp. 

 Dermatita de contact:

 Dermatită de contact este un tip de reacție alergică. De obicei, se prezintă printr-o erupție cutanată sau o urticarie. Acest lucru este cauzat de răspunsul sistemului imunitar la unul sau mai multe substanțe chimice din uleiul esențial. De asemenea, uleiurile esențiale vechi sau modificate au mai multe șanse de a produce reacții cutanate.

 *Reacțiile alergice pot fi periculoase și pot determina reacții anafilactice. Eviati utilizarea uleiurilor esențiale dacă acestea va provoaca alergie. În cazul unor reacții alergice severe/ șoc anafliactic apelați serviciul de urgență 112.

 Fototoxicitatea:

 Fototoxicitatea poate apărea după ce aplicați un ulei esențial local și apoi vă expuneți la soare. Acest fenomen se produce cel mai adesea la anumite uleiuri esențiale, cum sunt uleiul de bergamotă, lămâie, tei, portocale și angelică.

 Fototoxicitatea se manifestă prin arsuri solare aprofundate!

 Concluzii

 Utilizarea necorespunzătoare a uleiurilor esențiale, poate duce la reacții adverse grave. În general, totuși, uleiurile esențiale sunt sigure atunci când sunt utilizate extern (nu sunt ingerate) în concentrații scăzute. În cazul aplicării topice nu se utilizează o concentrație mai mare de 5%. In cazul inhalațiilor, expuneți-vă intermitent (nu mai mult de 15 minute într-o oră). 

 Dacă aveți îndoieli, adresați-vă întotdeauna unui specialist de încredere care are cunoștințele necesare despre uleiurile esențiale, sau informați-vă de pe site-uri si carti de încredere.


Autor: Sara Saijari


Bibliografie:

Linda Halcon, Kate Maher, Are Essential Oils Safe?, University of Minnesota.

Linda Halcon, Kate Maher, How Do I Choose and Use Essential Oils?, University of Minnesota.

Bodyology: Femeia

Bodyology: Femeia

Bodyology_google (3)-01

În luna martie, vă invităm la cel mai important eveniment de sănătate & wellbeing al primăverii, un eveniment dedicat doamnelor. Cei trei speakeri, host Larisa Petrini, Health Coach, alături de invitaţii săi Dr. Dan Mitrea, Medic Neurolog şi Mircea Nicoara, Expert în Mişcare şi Respiraţie ne vin în ajutor, prezentându-ne cei mai importanţi 5 factori care ne influenţează major energia şi sănătatea fizică, prin promovarea unui stil de viaţă inteligent şi echilibrat, în care nutriţia, mişcarea, hidratarea, respiraţia şi somnul sunt armonizate. Conferința este parte din programul Bodyology, care reprezintă brandul unui concept integrat şi echilibrat de viaţă, care se manifestă cultural, social şi educaţional, luând în calcul unicitatea şi libertatea fiecărui individ în parte.

 Conferinţa este dedicată femeilor active, dispuse să facă schimbări mici, care provoacă rezultate mari în modul în care trăiesc şi care vor să descopere:

– Care sunt cei mai importanţi factori care le influenţează metabolismul (cum acumulează şi cum eliberează corpul lor energia)?
– Cum evită combinaţiile nefericite din alimentaţie, astfel încât să se simtă mai puţin obosite după masă?
– Cum funcţionează imunitatea?
– Care sunt cele câteva obiceiuri care le impiedica să ducă, constant, o viaţă sănătoasă?
– Care sunt cele câteva soluţii pentru a elimina nopţile în care au somnul agitat?
– Care sunt cele câteva trucuri care le pot ajuta să aibă un nivel de energie ridicat, în fiecare zi?
– Cum să evite să ajungă în starea de “burnout” (oboseală cronică generalizată)?

Conferinţa este dedicată celor care:

– nu dispun de timpul necesar pentru a atinge un nivel optim de sănătate fizică
– cred într-o abordare preventivă (nu simptomatică) a sănătăţii
– au nevoie de claritate în ceea ce priveşte factorii care îţi influenţează sănătatea fizică
– îşi doresc să înveţe cum funcţionează corpul lor
– vor să afle care sunt cele mai frecvente mituri despre nutriţie, pentru a le scoate din rutina zilnică
– cărora le place să înveţe lucruri practice, nu doar să asculte pasiv o prelegere teoretică

Corpul este ca un templu propriu, individual, în special pentru femei; vă aşteptăm, aşadar, pe 24 martie, la Hotel Sheraton, alături de noi pentru a inţelege ce putem face pentru a ne ajuta corpul să parcurgă mai usor etapele importante de vârstă pe care le traversează de-a lungul vieţii, trebuie să descifrăm, înainte de toate, ce se întâmplă concret în interiorul lui.

Costul unui bilet este de 100 de lei până pe data de 8 martie, inclusiv. Începând cu data de 9 martie, costul unui bilet este de 150 de lei.

Mai multe detalii, aici : http://bit.ly/2or6cDl

Partener media:

FCB2

Primul ajutor în cazul degerăturilor

Primul ajutor în cazul degerăturilor

degeraturi 5

Introducere

 Degerăturile sunt leziuni ale pielii, care apar la expunerea prelungită la frig. Chiar dacă temperaturile nu sunt foarte scăzute, pielea poate îngheța dacă este umedă și expusă la vânt.

 Zonele cele mai expuse unui astfel de fenomen sunt extremitățile mai puțin protejate: zona capului, a mâinilor și picioarelor.

 Persoanele slăbite și în varstă, cei suferinzi, cu diferite forme de epuizare sunt cele mai susceptibile de a suferi degerături. 

 Degerătura obisnuită nu trebuie confundată cu degerătura gravă ce apare în urma expunerii la frig intens. În cazul degerăturilor ușoare, pielea are un aspect galben-gri, leziunea nu este dureroasă, iar durerea intensă apare în momentul reincălzirii părtii respective.

 În degerăturile ușoare, părtile afectate sunt inițial amorțite, apoi devin de culoare roșu aprins. Ulterior această zonă își schimbă culoarea devenind palidă. De asemenea, zona afectată de frig își pierde sensibilitatea (capacitatea de a simți). Dacă zona este reincălzită, pacientul va simți o senzație de furnicături și o usoară usturime.

 În funcție de gravitatea degerăturii, din punct de vedere clinic se poate încadra în patru categorii:

-Gradul 1: leziuni superficiale, când pielea este roșie, inflamată și poate să apară o descuamare;

-Gradul 2: când afectarea e profundă, pielea devine roșie, inflamată și acoperită de flictene cu conținut clar;

-Gradul 3: edem important, pielea având o culoare gri-albăstruie, flictenele au conținut hemoragic și poate apare necroza și gangrena în câteva zile;

-Gradul 4: când sunt afectați inclusiv mușchii, tendoanele, oasele și apare necroza și gangrena în câteva ore.

 degeraturi

 Simptome

-Pielea se simte uscată și/sau amorțită;

-Pielea este decolorată sau căpătă nuanțe de roșu, alb, gri sau galben;

-Durere în jurul zonei afectate;

-Apar modificări în textura internă a pielii;

-Pielea se înnegrește;

-Rigiditate la nivelul musculaturii și al articulațiilor;

-Febră;

-Amețeală;

-Inflamare, înroșire, senzația de arsură/furnicătură a zonei afectate;

-După o perioadă, apar pete albăstrui în zonele ce au înghețat.

 Măsuri de prim ajutor în cazul unei degerături:

 -Căutați un spațiu călduros și evitați pe cât posibil expunerea îndelungată la temperaturi scăzute. 

 -Încercați să ajungeți cât mai repede într-un spațiu unde să va puteți schimba hainele umede și să îndepărtați bijuteriile și alte accesorii.

-Dacă simțiți piscături și senzații de amorțire la nivelul membrelor, încercați să mișcați degetele mâinilor și ale picioarelor până când reîncepeți să simțiți zona afectată.

-Încălziți-vă mâinile prin introducerea lor la nivelul axilei.

-Plasați-vă mâinile și picioarele în apă caldă (nu fierbinte, completând mereu pe măsură ce aceasta se răcește; fiecare membru va trebui menținut în apă aproximativ 40 de minute), iar restul corpului acoperiți-l cu o pătură.

 -După îndepărtarea zonelor afectate din apa caldă, uscați ușor și aplicați o fașă sterilă asupra membrelor afectate, pentru a le proteja. În cazul în care există vezicule sau riscul unei infecții la nivelul pielii, medicul vă poate prescrie un antibiotic.

 ATENȚIE!

-Nu încercați să incălziti o zonă degerată prin frecare între mâini sau cu o pătură și niciodată să nu frecați cu zăpadă sau gheată o zonă suspectă de degeratură

-Evitați încălzirea la sursele de căldură (calorifere, sobe, apă foarte fierbinte) deoarece impactul poate cauza arsuri la nivelul pielii înghețate, de asemenea, consumați băuturi calde până la reglarea temperaturii corporale și nu în ultimul rând, consultați un specialist în maxim 24 de ore de la instalarea degerăturii.


Editare & adaptare: Sara Saijari


Surse:

http://www.lectiadeprimajutor.ro

http://www.mayoclinic.org (imagine)

http://www.sfatulmedicului.ro

 

 

 

Cu ce îndulcim cafeaua și ceaiul?

Cu ce îndulcim cafeaua și ceaiul?

sugar 5

Zahărul

 Zahărul este alcătuit din glucoză și fructoză, care formează zaharoză. Nu are vitamine sau nutrienți adăugati.

Zahărul este un carbohidrat dens caloric, care derivă din sfeclă de zahăr și din trestia de zahăr. Acesta necesită prelucrare în mai multe etape înainte de a deveni zahărul de masă rafinat, granulat pe care îl folosim cel mai des.

 Dintre cele mai multe tipuri de zahăr, cel mai frecvent utilizat este zahărul alb și zahărul brun.

 Zahărul brun este o combinație de zahăr alb și melasă și poate conține unele substanțe nutritive. Este folosit în principal pentru coacere.

 Beneficiile zahărului:

 -Zahărul este o substantă naturală.

 -Are calorii reduse.

 -Are o durată lungă de conservare.

 Ca și carbohidrat, zahărul este o sursă potentială de combustibil rapid. Creierul are nevoie de 130 de grame de carbohidrați zilnic pentru a funcționa. Această substantă naturală are, de asemenea, un conținut scăzut de calorii, o lingurită are 16 calorii.

Zahărul alb are o durată lungă de conservare și este ușor de utilizat în coacere și gătit. Zahărul este în mod obișnuit ieftin și ușor accesibil.

 Dezavantajele zahărului:

 -Zahărul poate crește riscul de apariție a anumitor boli.

 -Poate provoca creșterea în greutate.

 -Poate fi mai greu digerabil decât mierea.

 Zahărul în exces poate crește riscul bolilor de inimă și diabetului de tip 2. Zahărul este un ingredient întâlnit în multe alimente prelucrate, deci puteți consuma o cantitate mare fără să vă dați seama. Acest lucru poate duce la creșterea în greutate și la obezitate.

 Persoanele cu diabet zaharat ar trebui să fie atenți la cantitatea de zahăr consumată. 

 Zahărul poate fi mai greu digerabil, deoarece nu conține enzime.

 Sunt alți îndulcitori mai sănătosi decât zahărul?

Conform studiilor, consumarea unor cantități mari de zahăr cresc riscul de diabet zaharat tip 2, hipertensiune arterială și boli de inimă.

 Organizația Mondială a Sănătătii (WHO) și Administrația SUA pentru Alimente și Medicamente (FDA) recomandă atunci când vine vorba de zaharuri adăugate:

  • AHA (American heart association) recomandă nu mai mult de 36 de grame (9 lingurițe) pentru bărbati și 25 de grame (6 lingurițe) pentru femei pe zi.

  • OMS recomandă limitarea consumului de zahăr la 10 procente de calorii pentru adulți. Pentru o dietă de 2.000 de calorii, aceasta echivalează cu 50 de grame (12 lingurițe) pe zi.

  • FDA ia în considerare o valoare zilnică de zahăr adăugat care are o limită admisa recomandată la 50 de grame (12 lingurițe) pe zi.

    Când beți o cească de ceai/ cafea fierbinte, ce îndulcitor folosiți? Miere, zahăr sau alți îndulcitori? Există îndulcitori sănătoși?

 Mierea

 Mierea este compusă în principal din apă și din două zaharuri: fructoză și glucoză. De asemenea, conține cantităti mici de:

  • enzime

  • aminoacizi

  • vitamine B

  • vitamina C

  • minerale

  • antioxidanți

 Mulți dintre antioxidanții găsiti în miere sunt clasificați ca flavonoide. Flavonoidele au proprietăti antiinflamatorii, care pot oferi unele beneficii pentru sănătate.

 Există mai mult decât 300 de soiuri de miere. Fiecare varietate de miere are o compoziție chimică, o culoare și o aromă distinctă. 

 Indiferent de tipul pe care îl preferați, orice tip de miere poate crește nivelul glicemiei.

 Beneficiile mierii:

 -Puteți folosi o cantitate mai mică de miere, deoarece este suficient de dulce.

 -Conține vitamine și minerale.

-Consumul de miere crudă poate ajuta la ameliorarea alergiilor.

 Mierea are un conținut mai mare în fructoză decât în glucoză. Fructoza este mai dulce decât glucoza, astfel încât este posibil să puteți folosi o cantitate mai mică de miere în alimente sau băuturi. Cantitătile de vitamine și minerale regăsite în miere pot avea, de asemenea, beneficii pentru sănătate.

 Mierea crudă, nepasteurizată conține urme de polen, care poate ajuta la desensibilizare si reducerea reacțiilor alergice.

 Mierea oferă, de asemenea, beneficii suplimentare pentru sănătate:

  • Poate ajuta la distrugerea germenilor deoarece are proprietăti antimicrobiene.

  • Când se utilizează cutanat, poate ajuta la vindecarea rănilor și a arsurilor minore.

  • De asemenea, poate ușura tusea și durerile de gât.

 În general, mierea trece printr-o procesare mai redusă decât zahărul. Miere poate fi, de asemenea, consumată sub formă crudă.

 Dezavantajele mierii:

 -Mierea are un conținut ridicat în calorii.

 -Este compusă în principal din zaharuri.

 -Este posibil să nu fie sigură pentru sugari mai mici de un an.

 La aproximativ 22 de calorii pe linguriță, mierea este bogată în calorii. Se utilizează cu prudență în anumite afecțiuni cum ar fi diabetul, bolile cardiace sau obezitatea.

 Mierea poate fi periculoasă pentru sugari mai mici de un an. Acest lucru se datorează faptului că conține spori bacterieni care pot provoca botulism la sugari.

Este mai sănătoasa decât zahărul? Da. Mierea este antivirală, antibacteriană și antifungică. Cu toate acestea, este un îndulcitor caloric care poate crește nivelul de zahăr din sânge.

 Siropul de agave

 Siropul de agave a devenit popular ca și îndulcitor natural, acum câțiva ani, în mare parte datorită indicelui glicemic scăzut. Cu cât indicele glicemic al unui aliment este mai scăzut, cu atât mai lent crește nivelul glicemiei. Totuși, este greșit să ne bazăm doar pe indicele glicemic. 

 Sirpoul de agave are un conținutul ridicat de fructoză. Este alcătuită din aproximativ 90% fructoză, comparativ cu zahărul de masă de care conține 50% fructoză. 

 Efectele asupra sănătătii ale fructozei în comparație cu alte zaharuri sunt incă discutabile și trebuie luat în considerare că îndulcitorii indiferent de conținutul de fructoză trebuie să fie reduși în dietă. 

 Este mai sănătos decât zahărul? Nu. La fel ca zahărul, acesta oferă calorii fără valoare nutritivă.

 Siropul de arțar

 Siropul de arțar a devenit popular în ultimii ani, datorită prezenței vitaminelor B și a unor minerale, în special zincul și magneziul. Cu toate acestea, cantitatea de sirop de arțar pe care trebuie să o consumați pentru a obține cantităti substanțiale din aceste substanțe nutritive este destul de mare.

 1 lingură de sirop de arțar furnizează 4 miligrame de magneziu și 42 miligrame de potasiu. 

 Este mai sănătos decât zahărul? Da. Datorită cantitătii mici de minerale și a procesării mai reduse, siropul de arțar este o alegere mai bună decât zahărul de masă. Este totuși un îndulcitor caloric, și poate crește glicemia.

 Stevia

 Stevia pură nu conține nici un fel de calorii. Este disponibil sub formă de pulbere, cristalizată și sub formă lichidă și are un gust ușor amar. Cercetariile susțin pană acum că stevia este unul dintre cei mai buni substituenți ale zahărului disponibili.

 Este mai sănătos decât zahărul? Da. Stevia vă poate ajuta să îndulciți alimentele cu efecte secundare minime și conține zero calorii. 

 Alcooli ai zahărului (Xilitol, Eritritol)

 Alcoolii zahărului sunt îndulcitori cu un conținut redus în calorii.

 În ciuda numelui, acești îndulcitori NU conțin alcool și au mai puține calorii și carbohidrați decât zahărul. 

 Alcoolii din zahăr au și alte beneficii pentru sănătate, discutate mai jos. Însă, pot provoca uneori probleme digestive.

 Eritritol

 Este un alcool al zahărului care este obținut din porumb. Eritritolul este la fel de dulce ca și zahărul de masă, dar conține aproape zero calorii. Este disponibil sub formă de pudră sau sub formă cristalizată și poate fi înlocuită în raport 1: 1 pentru coacere.

 Este mai sănătos decât zahărul? Da. Eritritolul vă poate ajuta să îndulciți alimentele cu efecte secundare minime și să are un conținut scăzut în calorii.

 Xilitolul

 Xilitolul este o substantă naturală provenita din fructe și legume. Are un gust dulce foarte similar cu zahărul pe care îl poate înlocui. De asemenea, are 40% mai puține calorii decât zahărul, potrivit Fundației Life Extension.

 În doze mari are propietăti laxative. 

 -Xilitolul și diabetul

 Xilitolul poate fi, benefic în prevenirea și tratamentul diabetului de tip 2, potrivit unui studiu realizat de Journal of Clinical Biochemistry and Nutrition.

 -Xilitolul este benefic în menținerea sănătatii orale

 Utilizarea regulată a xilitolului omoară bacteriile care formează cariile în proporție de 75%, potrivit unui studiu din Journal of Microbiology Iranian. De asemenea, crește fluxul de salivă și creează un mediu alcalin. Pentru a preveni apariția cariilor, Asociația Dentară din California (CDA) recomandă utilizarea produselor cu conținut de xilitol de trei pană la cinci ori pe zi, pentru un aport total de cinci grame.

 -Xilitolul poate preveni infecțiile urechii și ale căilor respiratorii superioare

 Xilitolul inhibă multiplicarea bacteriei Streptococcus pneumoniae. Această bacterie este o cauză majoră a infecțiilor urechii medii și a sinuzitei. O analiză realizată de Cochrane Collaboration arată că, acei copii care au consumat xilitol din gumă, sirop sau pastile de supt de două ori pe zi au redus riscul de infecții ale urechii cu 25%.

 Nu există date privind siguranța pe termen lung a xilitolului. Însă xilitolul a fost aprobat și clasificat ca fiind sigur de un număr de agenții. Acestea includ administrația americană pentru alimente și medicamente (FDA), Comitetul comun de experți pentru aditivii alimentari al Organizației Mondiale a Sănătătii și Comitetul științific pentru alimentație al Uniunii Europene.

 Concluzii

 Cea mai bună abordare pentru o viață sănătoasă ar fi reducerea consumului de îndulcitori adăugati, indiferent de proveniența acestora. De asemenea, puteți să vă alegeți îndulcitorul în funcție de gusturi și de afecțiunile pe care le suferiți.


Autor: Sara Saijari


Bibliografie:

Natalie Butler, Andy Bellatti, Are Natural Sweeteners Actually Healthier Than Sugar?, healthline.com,2015.

Natalie Butler, Corey Whelan, Honey vs. Sugar: Which Sweetener Should I Use?, healthline.com, 2016.

Peggy Pletcher, Lindsay Oberst, Xylitol vs. Erythritol: Which Is the Healthier Sugar Substitute?, healthline.com, 2015.

 

 

 

 

Diabetul Zaharat- Regim alimentar & Tratament medicamentos

Diabetul Zaharat- Regim alimentar & Tratament medicamentos

 Diabetes wordcloud

Diabetul este o boală cronică caracterizată prin secreția și eliberarea insuficientă a insulinei de către pancreas sau utilizarea insuficientă a insulinei de către țesuturi. Insulina este un hormon, secretat de insulele lui Langerhans din pancreas. Insulina este singurul hormon al organismului cu acțiune hipoglicemianta: aceasta face ca glucoza din sânge să între în celule, care o folosesc pentru producerea de energie.

 Ca urmare a secreției și eliberării insuficiente a insulinei, glucoza rămâne în fluxul sanguin fără a fi transportată către celule, ceea ce cauzează o gamă largă de simptome, care, lăsate netratate, pot duce la complicații.

 ~Există două tipuri de diabet:

 Diabetul de tip 1, sau insulinodependent, în care pancreasul nu mai secretă insulină sau secretă o cantitate foarte mică, insuficientă pentru a menține glicemia în limitele normale, fiind necesară injectarea de insulină. Acest tip de diabet debutează de obicei la tineri.

 În diabetul de tip 1 organismul nu poate produce insulină, prin urmare glucoza rămâne în fluxul sanguin în loc să fie absorbită de către celule. Diabetul de tip 1 nu poate fi prevenit. Acest tip de diabet este mai puțin întâlnit și constituie în jur de 5 până la 15 procente din toate cazurile de diabet.

 Diabetul de tip 2 sau non-insulinodependent, în care secreția de insulină este scăzută sau există o rezistentă periferică (a țesuturilor) la acțiunea insulinei. Acest tip de diabet debutează la vârste mai înaintate, de obicei după 50 ani, putând fi echilibrat prin dietă și/sau diverse medicamente antidiabetice orale. Pe parcursul evoluției, diabetul de tip 2 poate deveni de tip 1, când tratamentul medicamentos nu mai reușește să mențină glicemia în limite normale, fiind necesară administrarea de insulină. 

 Majoritatea cazurilor de diabet de tip 2 apar la persoanele supraponderale. Studiile arată că riscul de a face diabet crește cu valori cuprinse între 4.5%-9% cu fiecare kilogram adăugat. Acesta este valabil în mod special în țările dezvoltate, în care mâncarea este bogată în zahăr și grăsimi saturate, iar stilul de viață este mai mult unul sedentar. În corelație cu acest fapt, numărul oamenilor diagnosticați cu diabet de tip 2 este în continuă creștere.

 La nivel global, diabetul afectează aproximativ 246 milioane de oameni. În prezent, diabetul de tip 2 reprezintă aproximativ 85%-95% din toate cazurile de diabet.

 ~Simptomele diabetului zaharat:

 -Urinare excesivă

 -Sete excesivă

 -Foame constantă

 -Pierdere inexplicabilă în greutate

 -Letargie, somnolență, sau epuizare

 Deși persoanele cu diabet de tip 1 și 2 manifestă simptome similare cu cele afișate mai sus, în cadrul diabetului de tip 2 simptomele pot fi mai puțin evidente. În timp ce simptomele diabetului de tip 1 se pot dezvolta rapid, pe parcursul a câtorva zile sau săptămâni, cele aferente diabetului de tip 2 se dezvoltă treptat sau pot fi absente în unele cazuri. Asta înseamnă că în multe situații, diagnosticarea diabetului zaharat de tip 2 poate fi făcută la mai mulți ani de la debutul bolii. 

 ~Valori normale ale glicemiei:

Glicemia a jeune (dimineața, pe nemâncate)

70-130mg/dl

Glicemia postprandiala

<180 mg/dl

  ~Tratament și măsuri igieno-dietetice pentru bolnavii de diabet zaharat:

~ Regim alimentar:

  1.  Aveți grijă la alimentele care cresc glicemia:

 Doar alimentele care conțin carbohidrați duc la creșterea glicemiei. Aveți grijă la alimentele cu indice glicemic crescut.

 Alimentele cu indice glicemic crescut sunt: Pâinea albă, produsele de patiserie, orez alb, cartofi prăjiți, paste, pizza, ciocolată cu lapte, dulceață, caramel, pufuleți, struguri, banane, fructe uscate.

 Alimente cu indice glicemic mediu: Cereale integrale, pâine neagră, iaurt, portocale.

 Alimente cu indice glicemic scăzut: Legume (castravete, vinete, dovlecel, spanac, broccoli, salată verde), fructe (mere, pere, piersici, kiwi, grapefruit), lapte, carne slabă, pește.

 De asemenea, reduceți cantitatea de alimente consummate și aveți grijă la consumul de grăsimi. Grăsimile nu au un efect asupra glicemiei, însă o dietă hipolipidica vă va ajută să scăpați de kilogramele în plus, obezitatea fiind un factor de risc major în apariția diabetului. Scăderea în greutate cu 5-10% în cazul pacienților cu diabet zaharat și obezitate poate fi obținută consumând mai puțin cu 500 kcalorii/zi.

 Alimentele care nu cresc glicemia sunt:

 a-            Carnea și ouăle (consumați doar carnea slabă, nu consumați carne prăjită și evitați semipreparatele)

 b-            Produse lactate (telemea, cașcaval, brânzeturi fermentate)

 c-            Grăsimile animale și vegetale și oleaginoasele (consumați grăsimile animale/vegetale în cantități foarte mici deoarece conțin multe calorii)

 d-            Legumele (varză, conopidă, gulii, spanac, dovlecei, vinete, roșii, ridichi, ciuperci, ardei gras, ștevie, gogoșar, castraveți, mărar, pătrunjel, cimbru)

 e-            Cafeaua și ceaiul (neîndulcite)

  1.  Nu săriți peste mese

 Pentru un stil de viață sănătos trebuie să respectați orele de masă șiș ă aveți 3 mese principale, și 2 gustări, deoarece veți mânca mai puțin și nu veți avea creșteri masive ale glicemiei după o masă copioasă.

  1.  Faceți exerciții fizice

 Efectuați 30 minute de activități fizice pe zi (mers cu bicicleta, grădinărit, mers pe jos, alergat…etc.)

  1.  Renunțați la fumat și băuturi alcoolice


 Tratament medicamentos- diabet de tip 2:

 Pricipalul tratament pentru diabetul de tip 2 este o dietă alimentară sănătoasă și exerciții fizice regulate pentru ca principalul obiectiv să fie atins – și anume menținerea concentrației de zahăr din sânge la nivel normal. Totuși, diabetul este o boală progresivă, ceea ce înseamnă că odată cu trecerea timpului va fi nevoie să luați medicamente, complementar schimbărilor de dietă și de stil de viață. Ați putea avea nevoie de medicamente pentru diabet chiar dacă nu aveți simptome sau aveți numai unele simptome ale bolii, pentru a preveni agravarea ei și pentru a vă proteja de complicații pe termen lung.

 În mod normal, la bolnavii de diabet de tip 2 se face o măsurare a nivelului concentrației de zahăr în sânge printr-un test HbA1c (hemoglobina glicozilata), pentru a stabili nivelele medii ale concentrației de zahăr din sânge din ultimele două luni. Nivelele normale de HbA1c sunt între 6.5% și 7.5% și orice valoare peste sau sub acest procentaj poate însemna că este necesară schimbarea dozajului medicamentatiei.

 Tratamentul medicamentos, se începe de regulă cu modificarea stilului de viată și cu administrarea de metformin ca preparat unic. Dacă nu se obține un control glicemic optim, se asociază un alt antidiabetic oral.

 Unii pacienți necesită pe langă tratamentul cu antidiabetice orale și administrarea de insulină. În unele cazuri se va folosi exclusiv terapia cu insulină. Medicul specialist va stabili cel mai bun plan terapeutic pentru fiecare pacient în parte și va modifica schema de tratament în funcție de evoluția bolii în timp.

 ~Principalele clase de medicamente utilizate sunt:

 1.Biguanide: Se utilizează în diabetul non-insulinodependent, în special la obezi, când nu se poate controla boala numai cu dietă și exerciții fizice. Se pot asocia cu sulfoniluree.

Reprezentanți:

 -Metformin

 2.Derivați de Sulfoniluree: Se utilizează în diabetul zaharat non-insulinodependent în forme ușoare sau moderate, care nu prezintă risc de cetoacidoză, atunci când nu poate fi controlat numai prin dietă, scădere ponderală, și exerciții fizice. Sau se utilizează la diabeticii cu vârstă >40 de ani, neobezi, care nu pot fi compensate cu regim alimentar.

Reprezentanți:

 -Glibenclamid

 -Tolbutamid

 -Glipizid

 -Gliquidona

 -Gliclazid

 -Glimepirid

 3.Inhibatori ai alfa-glucozidazei: Diminuează hiperglicemia postprandiala. Se utilizează în diabetul non-insulinodependent, în completarea dietei, în  monoterapie sau asociat cu sulfamide hipoglicemiante. 

Reprezentanți:

 -Acarboza

 4.Tiazolidindione (glitazone) : Diabet zaharat de tip 2 ca terapie de linia a treia, asociat, la bolnavi  la care glicemia nu poate fi controlată cu metformin sau de sulfoniluree. 25-30% din pacienți nu au o îmbunătățire semnificativă a glicemiei după 8 săptămâni, în acest caz se întrerupe tratamentul cu tiazolidindione.

Reprezentanți:

 -Pioglitazona

 -Rosiglitazona (retras)

 5.Gliptine ( inhibitori ai dipeptidil peptidazei 4= DDP-4): Se utilizează în diabetul zaharat de tip 2 în asociere cu agoniști PPARy și/sau sulfoniluree și/sau metformin.

Reprezentanți:

 -Sitagliptin

 -Vildagliptin

 -Saxagliptin

 -Linagliptin

 6.Incretine: Se utilizează în diabetul zaharat de tip 2, în asociere cu metformin și/sau derivați de sulfoniluree, la pacienții care nu au realizat un control glicemic adecvat cu dozele maxime tolerate ale acestor medicamente. Se administrează subcutanat.

Reprezentanți:

 -Exenatid

 -Liraglutid

 7.Glinide: Se utilizează în diabetul zaharat de tip 2. Monoterapie, când glicemia nu poate fi controlată prin dietă, scădere ponderală, exerciții fizice sau asociat cu metformin, când acesta nu este suficient de eficace. Este nejustificată asocierea cu sulfoniluree.

Reprezentanți:

 -Repaglinid


 Tratament medicamentos-diabet de tip 1:

 Principala linie de tratament este administrarea zilnică de insulină. Planul terapeutic prevede de asemenea dietă adecvată, exerciții fizice regulate, monitorizarea glicemiei, precum și controale medicale periodice pentru ajustarea tratamentului și prevenția complicațiilor. 

 Insulina se administrează subcutanat sau intravenos. Există mai multe forme de insulină în funcție de latență și durata de acțiune: 

 1.Insuline și analogi cu acțiune rapidă: insulina umană, insulina lispro, insulin aspartat, insulina glulizina.

 2.Insuline și analogi cu acțiune prelungită: insulina glargin, insulina detemir.

 3.Insuline și analogi cu acțiune intermediară, care se subclasifica în:

 -Insulina retard zinc

 -Insulina NPH (Neutral Protamin Hagedorn)

 -Insuline premixate: amestecuri de insuline: insulin rapide + insulin NPH

 -Insuline retard sulfen

  Pentru administrarea subcutanată se folosesc seringi cu ace sau dispozitive asemănătoare unui stilou numite și ‘pen’. De regulă se utilizează insulină cu acțiune rapidă înainte de fiecare masă și insulină cu acțiune lentă o dată sau de 2 ori pe zi. Pacientul își va măsura glicemia de câteva ori pe zi cu ajutorul glucometrului. 

 Tratamentul cu insulină este individualizat. Tipul de insulină, dozele și schema de administrare se stabilesc de către medic pentru fiecare pacient în parte în funcție de necesitătile și particularitătile individuale.


Autor: Sara Saijari


Bibliografie:

 Cornelia Bala,  Anca Minea,  Maria Moța, Controlează-ți diabetul.Ghid pentru persoanele cu diabet, 2001.

 Dumitru Dobrescu, Simona Negreș, Liliana Dobrescu, Ruxandra Mckinnon, Memomed, ediția 23, 2017.

 Gabriela Radulian, Managementul nutrițional în diabet zaharat, bolile metabolice și alte patologii, 2016.

 Ghid ADA 2016 (Standards of medical care in diabetes 2016)

 Nicolae Hancu, Cristina Niță, Abecedar de nutriție, 2012.

 Servier.ro

Simona Fatulescu, Ce este diabetul zaharat?, complete-life, 2014.

Simona Negreș, Cornel Chiriță, Cristina Elena Zbârcea, Bruno Ștefan Velescu, Anca Buzescu, Oana Seremet, Emil Ștefănescu, Farmacoterapie volumul I, 2013.


© FARMACISTA CU BLOG, autor/deținător: SARA SAIJARI, 2017. Folosirea neautorizată și/sau duplicarea materialelor fără permisiune scrisă de la autorul/deținătorul blogului este vehement interzisă. Materialele pot fi distribuite/folosite, numai în cazul în care numele blogului FARMACISTA CU BLOG este afișat si linkul respectivului material este atașat, fără a se înterveni în textul original.