Toxiinfecția Alimentară- Cauze, Simptome, Tratament, Profilaxie.

Toxiinfecția Alimentară- Cauze, Simptome, Tratament, Profilaxie.

aliment poza

Toxiinfecțiile alimentare apar cel mai frecvent în timpul sezonului de primăvară-vară, când temperaturile ridicate favorizează multiplicarea bacteriilor patogene din alimente. 

 Sursele de infectare sunt reprezentate de persoanele cu infecții tegumentare stafilococice, purtătorii aparent sănătoși de stafilococ, animalele bolnave sau purtătoare, solul contaminat în urma dejecțiilor animale sau umane. Alimentele încriminate pentru majoritatea toxiinfecțiilor alimentare sunt ouăle și preparatele din ouă (maioneze, sosuri), laptele și derivatele lactate, carnea, preparatele de cofetărie.


 Agenții patogeni care produc toxiinfectia alimentară:

 Patogeni frecvenți: 

-Campylobacter sp.

 -Salmonella sp.

 -E.coli 

-Listeria 

-Vibrio cholerae 

-Shigella

 -Brucella

 -Bacillus cereus

 -Streptococcus.

 Enterotoxine frecvente ( endotoxine care țintesc intestinul și care produc boala chiar în lipsa agentului microbian):

 -Staphylococcus aureus 

-Clostridium botulinum 

-Clostridium perfringens

 -Bacillus cereus.


Simptomatologia generală:

 -Vărsături 

 -Scaune diareice

 -Febră

 -Dureri abdominale

  Atenție! În urma scaunelor diareice frecvente și a vărsăturilor abundente, apare deshidratarea pacientului care poate varia de la ușoară la severă. 


TOXIINFECȚIA CU CAMPYLOBACTER 

 Nr.1 în incidența toxiinfecțiilor alimentare la om.

 Agenți patogeni: frecvent Campylobacter jejuni, C.coli.

 Surse de infestare: carne, frecvent carcase de broiler, apă, lapte nepasteurizat.

Incubație: 2-5 zile 

Rezistentă: Supraviețuiesc în mediul extern câteva săptămâni/luni. La congelator rezistă câteva luni. Sunt distruși prin prelucrare termică. Sensibili la anumite antibiotice.

Manifestări clinice și simptome: C.jejuni – produce leziuni ale mucoaselor jejunului, ileonului, colonului-Diaree, febră, dureri abdominale, greață, vomă. Foarte rar simptome neurologice grave.


 SALMONELOZE

  După campilobacterioze sunt cele mai frecvențe toxiinfecții alimentare.

 Agenți patogeni: Salmonella enterica serovar enteriditis (S. enteriditis) (85% din salmoneloze) ,Salmonella enterica serovar typhimurium (S. typhimurium), Salmonella enterica serovar typhi (S.typhi) și paratyphi.

 Surse de infestare: Păsări, ouă, bovine, porcine,-pești, crustacee etc. prin contact direct sau prin alimente.

 Rezistentă: Supraviețuiesc în mediu extern câteva săptămâni/luni.  La congelator supraviețuiesc 2-3 luni. Sunt distruse termic și au sensibilitate la antibiotice și dezinfectante pe bază de clor.

 Incubație: 12-48 ore. 

 Manifestări clinice și simptome: Inflamație acută a mucoasei intestinale cu aspect de gastroenterită. Debut brusc cu colici abdominale, grețuri, vărsături, cefalee, diaree, febră, scaune frecvente (verzui, cu mucozități) ,pierderi de lichide și electroliți, scade diureza, crește tensiunea arterială, tahicardie, hipopotasemie, hipocloremie, hipocalcemie, acidoză metabolică.


 TOXIINFECȚIA CU ESCHERICHIA COLI (E. coli) 

 E.coli este o bacterie comensala în tubul digestiv al omului și animalelor. Tulpile implicate în patologia umană și veterinară sunt cele care posedă anumiți markeri de patogenitate.

 Toxiinfecția cu ECVT (Escherichia coli producătoare de verocitotoxine):

 Surse de infestare:  Poate fi transmisă de la o persoană la altă, din tractul digestiv al animalelor (bovine). Apă infestată. Alimentele provenite de la animale bolnave (lapte nepasteurizat, carne tocată) sunt sursa principală a îmbolnăvirii la om. 

 Incubație: 3-5 zile. 

 Caracteristici: Bacteria se multiplică în intestin și produc distrugerea microvililor aderând la mucoasa intestinală.

 VEROTOXINE = familie de exotoxine cu subunităti proteice înrudite care sunt absorbite în circulație în primele stadii ale infecției cu ECTV -lezează celule tintă precum celulele endoteliale ale capilarelor renale sau din alte organe și țesuturi. 

Manifestări clinice și simptome: Diaree nespecifică ,colită hemoragică, sindrom uremic hemolitic (SUH), insuficientă renală acută, trombocitopenie, anemie hemolitică microangiopatică.


 LISTERIOZĂ (Listeria monocytogenes) 

 Agenți patogeni: Listeria spp. – principala specie implicată în patologia umană L.monocytogenes-afectează în special persoanele în vârstă, bolnavii cronici, persoanele imunocompromise, femeile gravide, nou-născuții.

 Surse de infestare: alimente contaminate: Carne și produse vegetale netratate termic; Lapte, brânză și alte produse care conțin lapte nepasteurizat;  Pește și fructe de mare; Alimente ready-to-eat contaminate. 

 Rezistență: Foarte bună la temperaturi joase; înmulțire la 0-4 grade Celsius.

Patogenitate: Nu toate tulpinile de L. monocytogenes posedă același grad de patogenitate; depinde de prezența anumitor markeri de virulență. 


 TOXIINFECȚIA ALIMENTARĂ STAFILOCOCICĂ 

 Intoxicația este produsă de endotoxină și nu de stafilococ.

 Surse de infestare: Om bolnav ,lapte, carne provenite de la animale bolnave. 

 Incubație: 2-8 ore.

 Manifestări clinice și simptome: Debut brusc cu cefalee, grețuri, vărsături frecvente, crampe abdominale uneori diaree -boala acută durează câteva ore și se vindecă în 1-2 zile. Rareori de produce decesul.


 Tratament:

 Tratamentul toxiinfecțiilor alimentare constă în reechilibrarea hidroelectrolitica și acidobazica, regim dietetic, tratament simptomatic și etiologic.

 REECHILIBRAREA HIDROELECTROLITICA trebuie începută cât mai devreme și, în funcție de gradul deshidratării, se face pe cale orală în deshidratarile ușoare și medii sau pe cale intravenoasă, în cazurile severe sau dacă pacientul prezintă intoleranță digestiva sau vărsături incoercibile. Reechilibrarea în deshidratarile ușoare și medii constă în administrarea de săruri de reechilibrare orală, compuse din 3,5 g clorură de sodiu, 2,5 g bicarbonat de sodiu sau citrat trisodic, 1,5 g clorură de potasiu și 20 g glucoză. În deshidratarile ușoare se administrează în doză de 50 ml/kgc pe parcursul a 4 ore, iar în cele medii doza este este de 80 ml/kgc, în 4 ore.

 Soluția pentru administrarea intravenoasă conține, la 1 l apă distilată, 5 g clorura de sodiu, 4 g bicarbonat de sodiu și 1 g clorura de potasiu. Se administrează 100 ml/kgc în 2 ore sau 4 ore în cazul copiilor, vârstnicilor, persoanelor cu insuficiență renală cronică. În locul ei poate fi folosită și soluția Hartman sau Ringer-lactat.

 Pentru aprecierea eficienței reechilibrarii se urmăresc pulsul, tensiunea arterială, diureza, turgorul cutanat.

 TRATAMENTUL SIMPTOMATIC presupune administrarea de antiemetice. Se poate administra metoclopramid și domperidon. 

 Se pot administra și antiinfecțioase intestinale active pe majoritatea germenilor implicați în infecțiile intestinale. Se utilizează frecvent, nifuroxazida și furazolidona.

 Nu este recomandată administrarea de medicamente ce încetinesc tranzitul intestinal, pentru că, în felul acesta, se încetinește și eliminarea toxinelor și a bacteriilor responsabile de producerea toxiinfectiei alimentare.

 TRATAMENTUL ETIOLOGIC este necesar numai în cazurile severe de toxiinfecție și la pacienții cu boli cronice, imunosupresati, vârstnici sau sugari. Constă în administrare de antibiotice în doze uzuale, timp de 3-5 zile, cele mai folosite fiind acidul nalidixic și fluorochinolonele (ciprofloxacina).


 PREVENȚIE:

  -Practicarea unei igiene personale riguroase.

 -Gătirea completă a alimentelor la temperaturi înalte.

 -Evitarea păstrării alimentelor preparate lângă cele crude.

 -Temperatura optimă de păstrare a alimentelor în frigider este de sub 4 grade Celsius.

 -Se evită consumul de lapte crud nepasteurizat/ nefiert, carne crudă, ouă crude, fructe de mare și pești nepreparați termic.

 -Se consumă alimentele din surse sigure în care alimentele au fost gătite și depozitate corespunzător (în special preparatele din ouă și carne).


 Sara Saijari


 Bibliografie:
 Conf. Dr. Denisa Udeanu, Toxiinfecții Alimentare, Curs- Igiena Alimentației.
 Dr. Adelina Barbu, Substanțe active folosite în tratamentul toxiinfecțiilor alimentare, Revista Galenus, 2010.
 Dumitru Dobrescu, Simona Negreș, Liliana Dobrescu, Ruxandra Mckinnon, Memomed, ediția 23, 2017.
 Food Poisoning, MedlinePlus, U.S. National Library of Medicine. 
 Sabrina Felson MD, Food Poisoning: What to Know, Webmd, 2017.

 

 

Reclame
Primul ajutor în cazul degerăturilor

Primul ajutor în cazul degerăturilor

degeraturi 5

Introducere

 Degerăturile sunt leziuni ale pielii, care apar la expunerea prelungită la frig. Chiar dacă temperaturile nu sunt foarte scăzute, pielea poate îngheța dacă este umedă și expusă la vânt.

 Zonele cele mai expuse unui astfel de fenomen sunt extremitățile mai puțin protejate: zona capului, a mâinilor și picioarelor.

 Persoanele slăbite și în varstă, cei suferinzi, cu diferite forme de epuizare sunt cele mai susceptibile de a suferi degerături. 

 Degerătura obisnuită nu trebuie confundată cu degerătura gravă ce apare în urma expunerii la frig intens. În cazul degerăturilor ușoare, pielea are un aspect galben-gri, leziunea nu este dureroasă, iar durerea intensă apare în momentul reincălzirii părtii respective.

 În degerăturile ușoare, părtile afectate sunt inițial amorțite, apoi devin de culoare roșu aprins. Ulterior această zonă își schimbă culoarea devenind palidă. De asemenea, zona afectată de frig își pierde sensibilitatea (capacitatea de a simți). Dacă zona este reincălzită, pacientul va simți o senzație de furnicături și o usoară usturime.

 În funcție de gravitatea degerăturii, din punct de vedere clinic se poate încadra în patru categorii:

-Gradul 1: leziuni superficiale, când pielea este roșie, inflamată și poate să apară o descuamare;

-Gradul 2: când afectarea e profundă, pielea devine roșie, inflamată și acoperită de flictene cu conținut clar;

-Gradul 3: edem important, pielea având o culoare gri-albăstruie, flictenele au conținut hemoragic și poate apare necroza și gangrena în câteva zile;

-Gradul 4: când sunt afectați inclusiv mușchii, tendoanele, oasele și apare necroza și gangrena în câteva ore.

 degeraturi

 Simptome

-Pielea se simte uscată și/sau amorțită;

-Pielea este decolorată sau căpătă nuanțe de roșu, alb, gri sau galben;

-Durere în jurul zonei afectate;

-Apar modificări în textura internă a pielii;

-Pielea se înnegrește;

-Rigiditate la nivelul musculaturii și al articulațiilor;

-Febră;

-Amețeală;

-Inflamare, înroșire, senzația de arsură/furnicătură a zonei afectate;

-După o perioadă, apar pete albăstrui în zonele ce au înghețat.

 Măsuri de prim ajutor în cazul unei degerături:

 -Căutați un spațiu călduros și evitați pe cât posibil expunerea îndelungată la temperaturi scăzute. 

 -Încercați să ajungeți cât mai repede într-un spațiu unde să va puteți schimba hainele umede și să îndepărtați bijuteriile și alte accesorii.

-Dacă simțiți piscături și senzații de amorțire la nivelul membrelor, încercați să mișcați degetele mâinilor și ale picioarelor până când reîncepeți să simțiți zona afectată.

-Încălziți-vă mâinile prin introducerea lor la nivelul axilei.

-Plasați-vă mâinile și picioarele în apă caldă (nu fierbinte, completând mereu pe măsură ce aceasta se răcește; fiecare membru va trebui menținut în apă aproximativ 40 de minute), iar restul corpului acoperiți-l cu o pătură.

 -După îndepărtarea zonelor afectate din apa caldă, uscați ușor și aplicați o fașă sterilă asupra membrelor afectate, pentru a le proteja. În cazul în care există vezicule sau riscul unei infecții la nivelul pielii, medicul vă poate prescrie un antibiotic.

 ATENȚIE!

-Nu încercați să incălziti o zonă degerată prin frecare între mâini sau cu o pătură și niciodată să nu frecați cu zăpadă sau gheată o zonă suspectă de degeratură

-Evitați încălzirea la sursele de căldură (calorifere, sobe, apă foarte fierbinte) deoarece impactul poate cauza arsuri la nivelul pielii înghețate, de asemenea, consumați băuturi calde până la reglarea temperaturii corporale și nu în ultimul rând, consultați un specialist în maxim 24 de ore de la instalarea degerăturii.


Editare & adaptare: Sara Saijari


Surse:

http://www.lectiadeprimajutor.ro

http://www.mayoclinic.org (imagine)

http://www.sfatulmedicului.ro

 

 

 

Diabetul Zaharat- Regim alimentar & Tratament medicamentos

Diabetul Zaharat- Regim alimentar & Tratament medicamentos

 Diabetes wordcloud

Diabetul este o boală cronică caracterizată prin secreția și eliberarea insuficientă a insulinei de către pancreas sau utilizarea insuficientă a insulinei de către țesuturi. Insulina este un hormon, secretat de insulele lui Langerhans din pancreas. Insulina este singurul hormon al organismului cu acțiune hipoglicemianta: aceasta face ca glucoza din sânge să între în celule, care o folosesc pentru producerea de energie.

 Ca urmare a secreției și eliberării insuficiente a insulinei, glucoza rămâne în fluxul sanguin fără a fi transportată către celule, ceea ce cauzează o gamă largă de simptome, care, lăsate netratate, pot duce la complicații.

 ~Există două tipuri de diabet:

 Diabetul de tip 1, sau insulinodependent, în care pancreasul nu mai secretă insulină sau secretă o cantitate foarte mică, insuficientă pentru a menține glicemia în limitele normale, fiind necesară injectarea de insulină. Acest tip de diabet debutează de obicei la tineri.

 În diabetul de tip 1 organismul nu poate produce insulină, prin urmare glucoza rămâne în fluxul sanguin în loc să fie absorbită de către celule. Diabetul de tip 1 nu poate fi prevenit. Acest tip de diabet este mai puțin întâlnit și constituie în jur de 5 până la 15 procente din toate cazurile de diabet.

 Diabetul de tip 2 sau non-insulinodependent, în care secreția de insulină este scăzută sau există o rezistentă periferică (a țesuturilor) la acțiunea insulinei. Acest tip de diabet debutează la vârste mai înaintate, de obicei după 50 ani, putând fi echilibrat prin dietă și/sau diverse medicamente antidiabetice orale. Pe parcursul evoluției, diabetul de tip 2 poate deveni de tip 1, când tratamentul medicamentos nu mai reușește să mențină glicemia în limite normale, fiind necesară administrarea de insulină. 

 Majoritatea cazurilor de diabet de tip 2 apar la persoanele supraponderale. Studiile arată că riscul de a face diabet crește cu valori cuprinse între 4.5%-9% cu fiecare kilogram adăugat. Acesta este valabil în mod special în țările dezvoltate, în care mâncarea este bogată în zahăr și grăsimi saturate, iar stilul de viață este mai mult unul sedentar. În corelație cu acest fapt, numărul oamenilor diagnosticați cu diabet de tip 2 este în continuă creștere.

 La nivel global, diabetul afectează aproximativ 246 milioane de oameni. În prezent, diabetul de tip 2 reprezintă aproximativ 85%-95% din toate cazurile de diabet.

 ~Simptomele diabetului zaharat:

 -Urinare excesivă

 -Sete excesivă

 -Foame constantă

 -Pierdere inexplicabilă în greutate

 -Letargie, somnolență, sau epuizare

 Deși persoanele cu diabet de tip 1 și 2 manifestă simptome similare cu cele afișate mai sus, în cadrul diabetului de tip 2 simptomele pot fi mai puțin evidente. În timp ce simptomele diabetului de tip 1 se pot dezvolta rapid, pe parcursul a câtorva zile sau săptămâni, cele aferente diabetului de tip 2 se dezvoltă treptat sau pot fi absente în unele cazuri. Asta înseamnă că în multe situații, diagnosticarea diabetului zaharat de tip 2 poate fi făcută la mai mulți ani de la debutul bolii. 

 ~Valori normale ale glicemiei:

Glicemia a jeune (dimineața, pe nemâncate)

70-130mg/dl

Glicemia postprandiala

<180 mg/dl

  ~Tratament și măsuri igieno-dietetice pentru bolnavii de diabet zaharat:

~ Regim alimentar:

  1.  Aveți grijă la alimentele care cresc glicemia:

 Doar alimentele care conțin carbohidrați duc la creșterea glicemiei. Aveți grijă la alimentele cu indice glicemic crescut.

 Alimentele cu indice glicemic crescut sunt: Pâinea albă, produsele de patiserie, orez alb, cartofi prăjiți, paste, pizza, ciocolată cu lapte, dulceață, caramel, pufuleți, struguri, banane, fructe uscate.

 Alimente cu indice glicemic mediu: Cereale integrale, pâine neagră, iaurt, portocale.

 Alimente cu indice glicemic scăzut: Legume (castravete, vinete, dovlecel, spanac, broccoli, salată verde), fructe (mere, pere, piersici, kiwi, grapefruit), lapte, carne slabă, pește.

 De asemenea, reduceți cantitatea de alimente consummate și aveți grijă la consumul de grăsimi. Grăsimile nu au un efect asupra glicemiei, însă o dietă hipolipidica vă va ajută să scăpați de kilogramele în plus, obezitatea fiind un factor de risc major în apariția diabetului. Scăderea în greutate cu 5-10% în cazul pacienților cu diabet zaharat și obezitate poate fi obținută consumând mai puțin cu 500 kcalorii/zi.

 Alimentele care nu cresc glicemia sunt:

 a-            Carnea și ouăle (consumați doar carnea slabă, nu consumați carne prăjită și evitați semipreparatele)

 b-            Produse lactate (telemea, cașcaval, brânzeturi fermentate)

 c-            Grăsimile animale și vegetale și oleaginoasele (consumați grăsimile animale/vegetale în cantități foarte mici deoarece conțin multe calorii)

 d-            Legumele (varză, conopidă, gulii, spanac, dovlecei, vinete, roșii, ridichi, ciuperci, ardei gras, ștevie, gogoșar, castraveți, mărar, pătrunjel, cimbru)

 e-            Cafeaua și ceaiul (neîndulcite)

  1.  Nu săriți peste mese

 Pentru un stil de viață sănătos trebuie să respectați orele de masă șiș ă aveți 3 mese principale, și 2 gustări, deoarece veți mânca mai puțin și nu veți avea creșteri masive ale glicemiei după o masă copioasă.

  1.  Faceți exerciții fizice

 Efectuați 30 minute de activități fizice pe zi (mers cu bicicleta, grădinărit, mers pe jos, alergat…etc.)

  1.  Renunțați la fumat și băuturi alcoolice


 Tratament medicamentos- diabet de tip 2:

 Pricipalul tratament pentru diabetul de tip 2 este o dietă alimentară sănătoasă și exerciții fizice regulate pentru ca principalul obiectiv să fie atins – și anume menținerea concentrației de zahăr din sânge la nivel normal. Totuși, diabetul este o boală progresivă, ceea ce înseamnă că odată cu trecerea timpului va fi nevoie să luați medicamente, complementar schimbărilor de dietă și de stil de viață. Ați putea avea nevoie de medicamente pentru diabet chiar dacă nu aveți simptome sau aveți numai unele simptome ale bolii, pentru a preveni agravarea ei și pentru a vă proteja de complicații pe termen lung.

 În mod normal, la bolnavii de diabet de tip 2 se face o măsurare a nivelului concentrației de zahăr în sânge printr-un test HbA1c (hemoglobina glicozilata), pentru a stabili nivelele medii ale concentrației de zahăr din sânge din ultimele două luni. Nivelele normale de HbA1c sunt între 6.5% și 7.5% și orice valoare peste sau sub acest procentaj poate însemna că este necesară schimbarea dozajului medicamentatiei.

 Tratamentul medicamentos, se începe de regulă cu modificarea stilului de viată și cu administrarea de metformin ca preparat unic. Dacă nu se obține un control glicemic optim, se asociază un alt antidiabetic oral.

 Unii pacienți necesită pe langă tratamentul cu antidiabetice orale și administrarea de insulină. În unele cazuri se va folosi exclusiv terapia cu insulină. Medicul specialist va stabili cel mai bun plan terapeutic pentru fiecare pacient în parte și va modifica schema de tratament în funcție de evoluția bolii în timp.

 ~Principalele clase de medicamente utilizate sunt:

 1.Biguanide: Se utilizează în diabetul non-insulinodependent, în special la obezi, când nu se poate controla boala numai cu dietă și exerciții fizice. Se pot asocia cu sulfoniluree.

Reprezentanți:

 -Metformin

 2.Derivați de Sulfoniluree: Se utilizează în diabetul zaharat non-insulinodependent în forme ușoare sau moderate, care nu prezintă risc de cetoacidoză, atunci când nu poate fi controlat numai prin dietă, scădere ponderală, și exerciții fizice. Sau se utilizează la diabeticii cu vârstă >40 de ani, neobezi, care nu pot fi compensate cu regim alimentar.

Reprezentanți:

 -Glibenclamid

 -Tolbutamid

 -Glipizid

 -Gliquidona

 -Gliclazid

 -Glimepirid

 3.Inhibatori ai alfa-glucozidazei: Diminuează hiperglicemia postprandiala. Se utilizează în diabetul non-insulinodependent, în completarea dietei, în  monoterapie sau asociat cu sulfamide hipoglicemiante. 

Reprezentanți:

 -Acarboza

 4.Tiazolidindione (glitazone) : Diabet zaharat de tip 2 ca terapie de linia a treia, asociat, la bolnavi  la care glicemia nu poate fi controlată cu metformin sau de sulfoniluree. 25-30% din pacienți nu au o îmbunătățire semnificativă a glicemiei după 8 săptămâni, în acest caz se întrerupe tratamentul cu tiazolidindione.

Reprezentanți:

 -Pioglitazona

 -Rosiglitazona (retras)

 5.Gliptine ( inhibitori ai dipeptidil peptidazei 4= DDP-4): Se utilizează în diabetul zaharat de tip 2 în asociere cu agoniști PPARy și/sau sulfoniluree și/sau metformin.

Reprezentanți:

 -Sitagliptin

 -Vildagliptin

 -Saxagliptin

 -Linagliptin

 6.Incretine: Se utilizează în diabetul zaharat de tip 2, în asociere cu metformin și/sau derivați de sulfoniluree, la pacienții care nu au realizat un control glicemic adecvat cu dozele maxime tolerate ale acestor medicamente. Se administrează subcutanat.

Reprezentanți:

 -Exenatid

 -Liraglutid

 7.Glinide: Se utilizează în diabetul zaharat de tip 2. Monoterapie, când glicemia nu poate fi controlată prin dietă, scădere ponderală, exerciții fizice sau asociat cu metformin, când acesta nu este suficient de eficace. Este nejustificată asocierea cu sulfoniluree.

Reprezentanți:

 -Repaglinid


 Tratament medicamentos-diabet de tip 1:

 Principala linie de tratament este administrarea zilnică de insulină. Planul terapeutic prevede de asemenea dietă adecvată, exerciții fizice regulate, monitorizarea glicemiei, precum și controale medicale periodice pentru ajustarea tratamentului și prevenția complicațiilor. 

 Insulina se administrează subcutanat sau intravenos. Există mai multe forme de insulină în funcție de latență și durata de acțiune: 

 1.Insuline și analogi cu acțiune rapidă: insulina umană, insulina lispro, insulin aspartat, insulina glulizina.

 2.Insuline și analogi cu acțiune prelungită: insulina glargin, insulina detemir.

 3.Insuline și analogi cu acțiune intermediară, care se subclasifica în:

 -Insulina retard zinc

 -Insulina NPH (Neutral Protamin Hagedorn)

 -Insuline premixate: amestecuri de insuline: insulin rapide + insulin NPH

 -Insuline retard sulfen

  Pentru administrarea subcutanată se folosesc seringi cu ace sau dispozitive asemănătoare unui stilou numite și ‘pen’. De regulă se utilizează insulină cu acțiune rapidă înainte de fiecare masă și insulină cu acțiune lentă o dată sau de 2 ori pe zi. Pacientul își va măsura glicemia de câteva ori pe zi cu ajutorul glucometrului. 

 Tratamentul cu insulină este individualizat. Tipul de insulină, dozele și schema de administrare se stabilesc de către medic pentru fiecare pacient în parte în funcție de necesitătile și particularitătile individuale.


Autor: Sara Saijari


Bibliografie:

 Cornelia Bala,  Anca Minea,  Maria Moța, Controlează-ți diabetul.Ghid pentru persoanele cu diabet, 2001.

 Dumitru Dobrescu, Simona Negreș, Liliana Dobrescu, Ruxandra Mckinnon, Memomed, ediția 23, 2017.

 Gabriela Radulian, Managementul nutrițional în diabet zaharat, bolile metabolice și alte patologii, 2016.

 Ghid ADA 2016 (Standards of medical care in diabetes 2016)

 Nicolae Hancu, Cristina Niță, Abecedar de nutriție, 2012.

 Servier.ro

Simona Fatulescu, Ce este diabetul zaharat?, complete-life, 2014.

Simona Negreș, Cornel Chiriță, Cristina Elena Zbârcea, Bruno Ștefan Velescu, Anca Buzescu, Oana Seremet, Emil Ștefănescu, Farmacoterapie volumul I, 2013.


© FARMACISTA CU BLOG, autor/deținător: SARA SAIJARI, 2017. Folosirea neautorizată și/sau duplicarea materialelor fără permisiune scrisă de la autorul/deținătorul blogului este vehement interzisă. Materialele pot fi distribuite/folosite, numai în cazul în care numele blogului FARMACISTA CU BLOG este afișat si linkul respectivului material este atașat, fără a se înterveni în textul original.

 

Cu ce este diferit blogul “Farmacistă cu Blog” fata de alte bloguri de sanatate? (Despre mine…)

Cu ce este diferit blogul “Farmacistă cu Blog” fata de alte bloguri de sanatate? (Despre mine…)

pharmacy

bismillah

 Am decis sa fac acest blog din pasiunea mea pentru domeniul sanatatii si dorinta mea de a furniza oamenilor informatii corecte despre sanatate. Aceasta pasiune a existat inca dinainte de a deveni studenta la Facultatea de Farmacie,Universitatea de Medicina si Farmacie Carol Davila.

Din pacate exista o gramada de bloguri si site-uri  ale unor pseudo farmacisti si pseudo medici care promoveaza idei false si incorecte despre sanatate si pot pune in pericol viata oamenilor. Tocmai de accea m-am simtit datoare ca si viitor specialist in sanatate sa pun la dispozitia pacientilor informatii corecte din punct de vedere stiintific. De asemenea religia din care fac parte, mai precis Islamul, ne indeamna sa venim in sprijinul oamenilor si sa ii ajutam cat de mult putem, daca avem cunoasterea si mijloacele necesare pentru a face acest lucru. Acest aspect m-a motivat foarte mult atunci cand am decis sa infiintez blogul, Farmacistă cu Blog.

Cu ce este diferit blogul “Farmacistă cu Blog” fata de alte bloguri de sanatate?

  1. Toate articolele se vor baza pe surse bibliografice 100% autentice (articole si carti de specialitate scrise de profesori universitari si cercetatori).

  2. Varietatea mare de subiecte. Se vor publica articole despre: Remedii naturale, Terapia medicamentoasa, Bolile secolului, Interactiuni medicamentoase, Reguli de prim ajutor, Nutritie si Diete, Beauty si cosmetice, Mituri despre sanatate, Industria farmaceutica.

  3. Toate articolele sunt scrise cu suflet de la autorul blogului (Sara Saijari) in curand farmacist pe deplin (in sha Allah), in limita timpului disponibil.

Spor la citit si multa sanatate! 😊

Sara Saijari

Studenta in ultimul an la UMF Carol Davila, Bucuresti